ICCJ. Decizia nr. 3021/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3021/2010
Dosar nr. 3524/1/2010
Şedinţa de la 29 septembrie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
La data de 18 iunie 2007, reclamantele SC E. SRL Suceava şi SC P. SRL Suceava au chemat în judecată pe pârâtele F.A., D.M., SC P.I.C. SRL Suceava şi SC B.S. SRL Suceava, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtelor, în solidar, la plata sumei totale de 311.635 lei reprezentând prejudiciul efectiv suferit cauzat prin culpa acestora prin deprecierea mărfurilor şi a dotărilor încredinţate în custodie acestora (218.730 lei) şi prin lipsa unei părţi din mărfurile şi bunurile încredinţate (68.251 lei), respectiv beneficiul nerealizat în perioada iunie 2003-iunie 2004 (24.654 lei), cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa nr. 3262 din 11 noiembrie 2008, Tribunalul Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a luat act că pârâtele au renunţat la excepţia netimbrării, a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâtele la plata în solidar a sumei de 246.052 lei cu titlu de prejudiciu, 74.374 lei reprezentând deprecierea datorată inflaţiei (pentru perioada iulie 2004 - 31 decembrie 2007), precum şi suma de 8.800 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut în esenţă faptul că, după cumpărarea imobilului situat în municipiul Suceava, (contractul autentic de vânzare - cumpărare fiind încheiat la data de 26 martie 2003), pârâtele au promovat în instanţă acţiuni pentru evacuarea reclamantelor din cauza de faţă, obligarea acestora la ridicarea bunurilor depozitate în spaţiu, obligarea reclamantelor să le permită accesul în imobil şi de a nu efectua lucrări de modificare a spaţiului, iar în urma admiterii cererilor de inventariere a bunurilor prin încheierile din 5 iunie 2003 ale Tribunalului Suceava, executorii judecătoreşti, în prezenţa reprezentantelor societăţilor comerciale în litigiu, au constatat starea imobilului şi au inventariat bunurile din interior prin enumerare fără a le identifica, pe sortimente, culori, mărimi sau firme producătoare şi fără a proceda la evaluarea lor.
Ulterior, la data de 11 iulie 2003 reclamantele au fost somate de executorul judecătoresc să permită accesul în spaţiu societăţilor - pârâte în termen de 5 zile, însă la data de 16 iulie 2003, în lipsa reclamantelor şi a apărătorului lor, care nu a fost încunoştinţat şi înainte de împlinirea termenului acordat prin somaţie, executorul a intrat în spaţiu, a schimbat uşile de la intrare, a aplicat noi încuietori şi un nou sistem de alarma, iar bunurile proprietatea reclamantelor au fost predate în custodia pârâtelor F.A. şi D.M.
Instanţa de fond a opinat că singura probă care exprimă o părere avizată, obiectivă în cauză este cea exprimată de expertul desemnat, ale cărui argumente au fost însuşite în totalitate de judecător, fiind înlăturate apărările pârâtelor care au susţinut că durata mare de timp a desfăşurării custodiei s-a datorat culpei reclamantelor care au refuzat să-şi ridice bunurile în litigiu, chiar în condiţiile în care în acest sens se pronunţase o hotărâre judecătorească, întrucât, în perioada 8 aprilie 2003 şi până la momentul pronunţării prezentei sentinţe între părţi au existat o serie de litigii, fiecare dintre ele încercând să-şi valorifice dreptul pretins.
Prin Decizia nr. 7 din 1 februarie 2010, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, şi a admis apelul declarat de pârâtele SC P.I.C. SRL Suceava, F.A., SC B.S. SRL Suceava si D.M.
A schimbat în parte sentinţa nr. 3262 din 11 noiembrie 2008 a Tribunalului Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, în sensul că: menţinând dispoziţia de admitere în parte a acţiunii obligat pârâtele SC P.I.C. SRL Suceava, F.A., SC B.S. SRL Suceava, D.M. să plătească reclamantelor SC E. SRL Suceava şi SC P.I. SRL Suceava suma de 153.522 lei cu titlu de prejudiciu (in loc de 246.052 lei) actualizată cu rata inflaţiei pentru perioada iunie 2003 - ianuarie 2004 (in loc de suma de 74.374 lei pentru perioada iulie 2004 - decembrie 2007) precum şi suma de 4.400 lei cheltuieli de judecată (în loc de 8.800 lei).
A obligat reclamantele sa plătească pârâtei SC B.S. SRL Suceava suma de 1.750 lei, cheltuielile în judecată.
A menţinut celelalte dispoziţii care nu contravin deciziei.
A respins, ca nefondat, apelul reclamantelor SC E. SRL Suceava şi SC P.I. SRL Suceava.
A obligat reclamantele să plătească pârâtei apelante SC B.S. SRL Suceava suma de 25.000 lei cheltuieli de judecată din apel.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut că :
Potrivit art. 1034 C. civ., „obligaţia este solidară între mai mulţi creditori, când titlul creanţei dă anume drept fiecăruia din ei a cere plata în tot a creanţei şi când plata făcută unuia din creditori eliberează pe debitor", acest tip de solidaritate putând să-şi aibă izvorul numai în convenţia părţilor sau în testament.
Speţa de faţă reprezintă însă un caz particular, întrucât între societăţile reclamante SC E. SRL si SC P.I. SRL exista o comunitate de interese economice evidenţiate prin contractele de custodie a mărfurilor, încheiate la 16 decembrie 2002, 31 decembrie 2002 şi 31 mai 2003 (la care a făcut trimitere expertul C.G.) necontestate, precum şi faptul că ambele societăţi au acelaşi reprezentant în persoana doamnei B.M., astfel ca în mod legal instanţa de fond a reţinut obligaţia de plată în favoarea reclamantelor.
Referitor la respingerea nemotivată a probei cu o contraexpertiză contabilă, corect instanţa de fond a reţinut în considerentele sentinţei atacate, că pârâtele nu au dovedit că cifrele finale propuse de expert nu au la bază un calcul ori expertiza nu a avut la bază documentele contabile justificative ci doar balanţe de verificare, situaţie infirmată de conţinutul raportului de expertiză, la întocmirea căruia au constituit material documentar piesele dosarului, actele infăţişate de reclamante şi de pârâte şi respectiv arhiva contabilă a reclamantelor - balanţe de verificare contabilă, inventare .
Pe fondul cauzei Curtea a reţinut că pentru angajarea răspunderii civile delictuale, al cărei temei juridic îi constituie dispoziţiile art. 998 si art. 999 C. civ., se cere a fi întocmite cumulativ anumite condiţii: existenţa unui prejudiciu, existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi existenţa vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul.
Caracterul cert al prejudiciului invocat de reclamante, contestat de pârâte presupune că acesta este sigur atât în privinţa existenţei, cât şi în privinţa posibilităţii de evaluare. Ori, în cauză, reclamantele au estimat iniţial valoarea prejudiciului la nivelul sumei de 311.635 lei în raport de expertiza merceologica efectuată de expert L.I., sumă care ulterior a fost majorată la 558.899 lei, cuantum ce se regăseşte în raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză de expertul C.G.
De subliniat în acest sens este faptul că la stabilirea întinderii prejudiciului suferit de reclamante o importanţă deosebită o prezintă caracterul obiectiv al faptei ilicite, analizate prin prisma acţiunii pozitive dar şi a inacţiunii, precum şi gradul de vinovăţie a tuturor părţilor implicate în proces.
Astfel, urmare a refuzului reclamantelor de a elibera spaţiul la data de 8 martie 2003, dată convenită de foştii proprietari prin procesul verbal de predare primire încheiat la 26 martie 2003, pârâtele au iniţiat acţiuni în justiţie pentru evacuarea, ridicare bunuri dar şi pentru inventarierea bunurilor aflate în spaţiul comercial pe care l-au cumpărat.
Împrejurarea că inventarierea bunurilor nu s-a făcut conform procedurilor legale, iar predarea ulterioară a bunurilor în custodia pârâtelor s-a realizat în mod formal, nu exonerează pârâtele - apelante de răspunderea stipulată în art. 422 C. proc. civ., întrucât pe de o parte, pârâtele au fost reprezentate de administratori atât la data inventarierii (6 iunie 2003) cât şi la primirea custodiei (16 iulie 2003) aşa încât nu-şi pot invoca propria culpă de vreme ce nu au semnalat neregularităţile ivite, iar pe de altă parte, aveau obligaţia de a se comporta diligent cu bunurile reclamantelor.
Pe de altă parte, reprezentanta societăţilor reclamante a refuzat justificat şi continuu să elibereze spaţiul comercial cumpărat de pârâte şi să-şi ridice bunurile, situaţie ce demonstrează o atitudine şicanatoare şi de rea-credinţă cu atât mai mult cu cât a nesocotit şi a ignorat hotărâri judecătoreşti care implicit consfinţeau dreptul de proprietate al pârâtelor, încălcat în mod abuziv de către reclamante.
În acest context nu poate fi reţinută motivarea instanţei de fond potrivit căreia nu este dată culpa reclamantelor manifestată prin pasivitate, atâta timp cât din probatoriul administrat rezultă că reclamantele nu s-au conformat dispoziţiilor instanţelor, procedând chiar la contestarea oricărei măsuri, fiind lipsite de relevanţă demersurile juridice pe care le-au întreprins fără a urmări un scop bine determinat. Astfel, aşa cum s-a arătat, deşi reclamantele au susţinut în mod constant că au urmărit doar recuperarea bunurilor, acţiunile formulate pentru suspendarea provizorie a executării şi respectiv anularea formelor de executare a sentinţelor comerciale nr. 172 şi 173/2004 ale Tribunalului Suceava infirmă acest aspect, aceste acţiuni fiind respinse de Judecătoria Suceava prin sentinţele civile nr. 1943 şi 1944 din 10 iunie 2004, în considerarea faptului că, contravin în mod flagrant intereselor lor.
Având în vedere faptul că prin sentinţele comerciale nr. 172 şi 173 din 31 ianuarie 2004 Tribunalul Suceava a dispus evacuarea reclamantei SC E. SRL Suceava, obligând-o să-şi ridice bunurile deţinute în spaţiu, hotărâri judecătoreşti executorii faţă de care reclamanta nu s-a conformat şi nu a procedat la executarea de bună - voie, Curtea de Apel a apreciat că data pronunţării sentinţelor poate fi considerat termenul limită până la care se justifică pretenţiile solicitate.
Împotriva deciziei Curţii de Apel au declarat recurs atât reclamantele SC E. SRL Suceava şi SC P.I. SRL Suceava, cât şi pârâtele SC B.S. SRL Suceava şi SC P.I.C. SRL Suceava - după cum urmează:
Recursul declarat de SC B.S. SRL şi SC P.I.C. SRL este întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Recurentele formulează următoarele critici:
1. Critici subsumate art. 304 pct. 6 C. proc. civ.
Instanţa de fond a obligat pârâtele SC B.S. SRL Suceava şi SC P.I.C. SRL Suceava la plata sumei de 246.052 lei cu titlu de prejudiciu, 74.374 lei depreciere datorată inflaţiei (iulie 2004 – 31 decembrie 2007), precum şi cheltuielile de 8.800 lei în condiţiile în care reclamantele au solicitat prin acţiune beneficiul nerealizat în perioada iunie 2003 – iunie 2007. În concluzie, recurentele consideră că s-a acordat ce nu s-a cerut atât de Tribunal, cât şi de Curtea de Apel unde pârâtele SC B.S. SRL Suceava şi SC P.I.C. SRL Suceava au fost obligate la plata sumei de 153.522 lei cu titlu de prejudiciu suma actualizată cu indicele de inflaţie.
2. Recurentele, deşi au invocat dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., nu le-au dezvoltat.
3. Critici subsumate art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
În speţă, prin apelul formulat, SC B.S. SRL a invocat o serie de excepţii si a solicitat prin notele de susţinere depuse la dosarul cauzei la termenul din iunie 2009 si ulterior din decembrie 2009 să fie puse în discuţia părţilor excepţiile invocate.
Instanţa investită cu soluţionarea apelului la termenul din 25 ianuarie 2010 a refuzat nejustificat sa pună în discuţia părţilor excepţiile invocate şi a trecut la dezbaterea în fond a cauzei.
Consideră că în mod nelegal, instanţa a procedat la judecarea cauzei în fond, fără a se pronunţa şi pune în discuţie părtilor excepţiile invocate, motiv de casare cu trimitere spre rejudecarea cauzei pentru necercetarea fondului cauzei (apelului).
4. Crtitici subsumate art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În cauză, încălcarea legii vizează extinderea unei norme juridice dincolo de ipotezele la care se aplică, prin analogie la o situaţie ce nu cade sub incidenţa ei, art. 422 C. proc. civ., "custodele va fi răspunzător de orice pagubă va aduce creditorului din cauza neglijenţei sale ", în condiţiile în care reclamanta SC E. SRL nu avea calitatea de creditor, în iunie 2003 bunurile nu au fost sechestrate (ci inventariate de executorii judecătoreşti), iar predarea bunurilor către pârâtele apelante s-a făcut motivat de faptul că reclamanta SC E. SRL a refuzat să se prezinte să-şi ridice bunurile din spaţiul pe care îi ocupa abuziv, fără temei legal, deşi i se notificase obligaţia de a parasi spaţiul.
Faţă de cele arătate mai sus, recurentele solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii în totalitate a apelului formulat şi respingerea acţiunii formulate ca nefondată.
Recursul declarat de SC B.S. SRL şi SC P.I.C. SRL (separat), este întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 si 9 C. proc. civ.
Crtitici subsumate art. 304 pct. 7 C. proc. civ.:
- există contradicţie între considerente şi dispozitiv, în sensul că, într-o parte a hotărârii rezultă netemeinicia acţiunii reclamantelor care şi-au manifestat pasivitate, care "nu au respectat dispoziţiile instanţelor, procedând la contestarea oricărei măsuri" (prin acţiuni în suspendarea executării şi anularea formelor de executare ), precum şi plângerile penale formulate pentru distrugere, fals şi uz de fals, sustragere de sub sechestru, abuz de încredere, etc (...), iar, prin dispozitiv SC B.S. SRL şi SC P.I.C. SRL - au fost obligate la plata sumei de 153.522 lei cu titlu de prejudiciu.
- motivarea soluţiei este superficială, nu are la bază susţinerile formulate de SC B.S. SRL şi SC P.I.C. SRL şi nu răspunde motivelor de critică;
- motivarea instanţei că în cauză reclamanta SC P.I. SRL "avea marfă în custodia reclamantei SC E. SRL" este contrazisă de existenţa facturilor de vânzare-cumpărare către această societate, vânzarea neputand fi asimilată cu custodia.
- în Decizia recurată nu s-a făcut nicio referire la proba cu expertiza contabilă admisă în apel, efectuată de expert contabil A.D.;
- nepronunţarea asupra unei probe administrate echivalează cu necercetarea fondului cauzei
- deşi, pe cale de excepţie, la data de 25 iunie 2009 s-a invocat timbrajul insuficient al reclamantelor, lipsa calităţii procesuale active a reclamantei SC P. SRL, lipsa efectuării procedurii prealabile conform art. 720 indice 1 C. proc. civ. şi lipsa răspunderii persoanelor fizice D.M. si F.A., în condiţiile în care acestea aveau calitatea de administratori ai societăţilor comerciale (acestea au semnat procesele-verbale întocmite de executorul judecătoresc, în calitate de administratori ai SC B.S. SRL şi SC P.I.C. SRL) şi nu au preluat bunurile în calitate de persoane fizice, instanţa de apel a refuzat să pună în discuţia părţilor excepţiile invocate, în condiţiile în care, trebuia să se pronunţe întâi asupra excepţiilor şi apoi asupra fondului cauzei, sau să unească excepţiile cu fondul, nerespectând principiul oralităţii şi contradictorialităţii.
- instanţa de apel, nu a răspuns tuturor argumentelor pârtilor astfel:
-ca înlăturat în mod nejustificat expertiza contabilă efectuată în apel de A.D., fără să motiveze înlăturarea ei şi fără să facă vorbire de această probă;
- a înlaturat în mod nejustificat, hotărârile penale care au stabilit, fără putinţa de tăgadă, definitiv şi irevocabil, lipsa de vinovăţie a pârâtelor administratori D.M. de la SC B.S. SRL şi SC P.I.C. SRL.
Nu s-a pronunţat cu privire la nulitatea absolută a expertizei contabile efectuate de expertul C.G., care, a fost suspendat prin hotărârea nr. 58 din 4 septembrie 2009 a C.E.C.C.A.R. Bucureşti -pentru încalcarea normelor profesionale, la efectuarea expertizei dispuse în dosarul nr. 4491/86/2007, (expertiza bazându-se pe estimări şi nu pe documente), în aceste condiţii, a solicitat să se constate nulitatea absolută a expertizei contabile,calculul prejudiciului, fără vizionarea mărfii neputând fi luat în considerare.
Critici subsumate art. 304 pet. 8 C. proc. civ.
Instanţa de fond şi de apel - aveau obligaţia să constate că, D.M. şi F.A. - nu au calitatea procesuală pasivă, ca persoane fizice, ele pot răspunde eventual, în calitate de administratori ai societăţilor SC B.S. SRL si SC P.I.C. SRL.
- în acelaşi context, se înscrie ca lipsită de calitate procesuală activă în ceea ce priveşte formularea acţiunii de către SC P. SRL Suceava care, în condiţiile în care, a încredinţat în custodie marfa SC E. SRL, aceasta era în drept în calitate de custode, în baza unui contract legal de custodie, să promoveze acţiunea în numele şi pentru ea.
Critici subsumate art. 304.9 C. proc. civ.
Recurenta consideră că instanţele de fond şi apel nu pot reţine existenţa temeiului legal prevăzut de art. 998 şi art. 999 C. civ. în condiţiile în care nu este dată vinovăţia având în vedere că reprezentanta reclamantelor, este cea care a refuzat nejustificat şi continuu, să elibereze spaţiul comercial cumpărat de pârâtele SC B.S. SRL şi SC P.I.C. SRL şi să-şi ridice marfa, în condiţiile în care, nu avea contract de închiriere pentru spaţiul în litigiu, nu avea înregistrat spaţiul, la registrul comerţului – ca sediu de firmă, şi, prin acţiunea formulată de pârâte (de evacuare şi ridicare bunuri, din spaţiul ocupat fără drept), se procedase la o veritabilă atenţionare asupra consecinţelor ce le va suporta.
În cauză, nu este aplicabil nici art. 422 C. proc. civ., recurentele pârâte neavând niciun raport juridic încheiat cu reclamantele, în calitate de creditoare, pentru a putea răspunde, pentru o eventuală neglijenţă în păstrarea bunurilor.
În contextul în care reclamantele nu şi-au înregistrat prejudiciul în evidenţele contabile, nu există prejudiciu.
Faţă de cele învederate, recurenta solicită admiterea recursului, constatarea nulităţii absolute, a expertizelor contabile efectuate de 2 experţi incompatibili – L.I. şi C.G., casarea deciziei recurate şi a sentinţei de fond, şi în rejudecare, respingerea acţiunii reclamantelor ca netemeinică şi nelegală, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată şi onorariu de avocat din ambele cicluri procesuale.
Recursul declarat de reclamantele SC E. SRL si SC P.I. SRL este întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 si 9 C. proc. civ.
Critici subsumate art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Recurenta consideră că în speţă, instanţa de apel nu a răspuns deloc apărării sale, în sensul că valoarea prejudiciului care i s-a cauzat urmare a deprecierii mărfurilor şi a dotărilor proprietăţii sale pe perioada custodiei este de 558.899 lei, egală cu valoarea stocului de marfă evidenţiat în balanţa contabilă la 31 mai 2003, care are la bază facturi de aprovizionare şi care este certificat de inventarele făcute la 31 decembrie 2002, ceea ce echivalează cu nemotivarea hotărârii.
Instanţa de apel nu s-a preocupat în motivarea hotărârii să expună considerentele care în opinia să justifice respingerea pretenţiei, ca la stabilirea prejudiciului să fie avută în vedere valoarea stocului de marfă încredinţat pârâtelor în custodie, de 558.899 lei.
În raport de această împrejurare, sub un prim aspect recurenta apreciază că hotărârea este nemotivată. Pe de altă parte, deşi instanţa de apel a reţinut că la stabilirea intinderii prejudiciului suferit de reclamante o importanţă deosebită o prezintă caracterul obiectiv al faptei ilicite, analizată prin prisma acţiunii pozitive, dar şi a inacţiunii, precum şi gradul de vinovăţie a tuturor părtilor implicate în proces, în final apreciază că prejudiciul care i s-a cauzat este de 153.222 lei, pentru ca de la data la care au fost obligate să ridice bunurile deţinute în spaţiul în litigiu nu mai puteau să le impute pârâtelor vreo faptă ilicită, de natură să le prejudicieze. Din această perspectivă, nu au fost deloc verificate apărările lor (nici nu s-a răspuns la argumentele decisive invocate de ele), în sensul că au încercat de la data preluării bunurilor în custodia pârâtelor să reintre în posesia acestor bunuri, respectiv la 11 iunie 2003, la 3 octombrie 2003, la 24 decembrie 2003 si la 29 decembrie 2003 etc.
- statuarea instanţei de apel, în sensul că după data de 31 ianuarie 2004 discutam despre o culpă a reclamantelor manifestată prin pasivitate, este eronată.
Critici subsumate art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Instanţa de apel a reţinut că inventarierea bunurilor nu s-a făcut conform procedurilor legale, că predarea ulterioară a bunurilor în custodia pârâtelor s-a făcut formal, că pârâtele, atât cu prilejul inventarierii (6 iunie 2003), cât şi cu prilejul primirii custodiei (16 iulie 2003), nu au semnalat nicio neregularitate şi că aveau obligaţia de a se comporta diligent cu bunurile proprietatea lor numai că "în final nesocoteşte faptul că ceea ce în fapt s-a predat în custodie este un stoc de marfa de 558.899 lei, înregistrat în contabilitate şi care are la bază documente justificative - răspunsul la obiectivul CI raportul de expertiză C.G.
Calculele instanţei trebuiau să pornească de la stocurile din contabilitatea lor pentru că expertul C.G. arată explicit că inventarul de predare a mărfii în custodie nu este corect, fiind în schimb justificate şi corecte toate datele de evidenţă contabilă care conduc la determinarea exitenţei şi a valorii stocului de marfă.
Cum prin interpretarea greşită a actului juridic al custodiei s-a determinat eronat valoarea prejudiciului care li s-a cauzat, consideră cât sunt incidente disp. art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Critici subsumate art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
- recurentele consideră că prejudiciul reţinut de instanţa de apel a fost stabilit greşit, cuantumul real al prejudiciului fiind de 558.899 lei. Aceasta, deoarece la stabilirea prejudiciului trebuie luate în considerare stocurile evidenţiate în balanţa contabilă a societăţii lor, care au la bază facturi de aprovizionare şi care sunt certificate de inventarele făcute de ele la 31 decembrie 2002, toate aceste aspecte trebuind să fie coroborate şi cu constatarea expertului că nu a fost posibilă o apreciere a prejudiciului decât pe baza valorilor contabile.
Recursurile reclamantelor SC E. SRL Suceava, SC P.I. SRL Suceava şi pârâtelor SC B.S. SRL şi SC P.I.C. SRL vor fi admise pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Astfel cum rezultă din actele dosarului, prin „notele de susţinere" depuse la termenul din 25 iunie 2009, cât şi prin concluziile scrise depuse pentru termenul din 18 ianuarie 2010, apelantele-pârâte au invocat trei excepţii procesuale şi anume:
Excepţia prematurităţii acţiunii, în sensul că reclamantele nu au respectat dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ., excepţia lipsei calităţii procesuale active a SC P.I. SRL Suceava cu motivarea că această societate nu a fost parte în procesele în care s-au pronunţat hotărâri judecătoreşti irevocabile ce au constituit titluri executorii doar faţă de SC E. SRL Suceava şi, în fine, excepţia insuficientei timbrări.
În ce priveşte excepţiile prematurităţii şi lipsei calităţii procesuale active, se constată că instanţa de apel a făcut referire la acestea în considerentele hotărârii, dar nu s-a pronunţat asupra lor şi în dispozitivul deciziei.
Or, atât timp cât considerentele cuprind motivele de fapt şi de drept ce formează convingerea instanţei, iar dispozitivul hotărârii cuprinde soluţia dispusă de instanţă, în mod evident instanţa de apel avea obligaţia de a se pronunţa asupra excepţiilor procesuale invocate de apelantele pârâte prin dispozitivul hotărârii pronunţate.
Tot astfel, se observă şi că instanţa de apel nu s-a pronunţat în niciun fel, nici prin considerente şi nici prin dispozitiv cu privire la excepţia netimbrării acţiunii şi apelului, or, este ştiut că excepţia timbrajului primează oricărei alte excepţii procedurale, instanţa examinând-o primordial şi pronunţându-se mai întâi asupra acesteia.
De asemenea, se constată că Decizia curţii de apel nu cuprinde motivele care au determinat respingerea excepţiilor prematurităţii şi lipsei calităţii procesuale active, invocate de pârâte în faţa instanţei de apel, întrucât se impunea a fi menţionate argumentele care au condus la această soluţie, cu referire la apărările părţilor.
Se mai constată pe aceeaşi linie de idei, respectiv a modului în care instanţa a înţeles să soluţioneze excepţiile, că, pe lângă faptul că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra acestora, nemenţionându-le în dispozitivul deciziei, nu a respectat nici principiile contradictorialităţii şi a dreptului la apărare, întrucât nu a acordat cuvântul părţilor asupra acestor excepţii, în ordinea procedurală firească.
Ca atare, trebuie avut în vedere că procesul judiciar, indiferent de natură, presupune prin esenţa sa caracterul contradictoriu, iar contradictorialitatea ca „principiu impune ca fiecare parte să fie informată şi să poată discuta în şedinţă, de pe o poziţie de egalitate, ansamblul elementelor aduse la cunoştinţa judecătorului" C.E.D.O. R.M. contra S.
De asemenea, părţilor trebuie să li se ofere posibilitatea de a acţiona în contradictoriu nu numai în raporturile dintre ele, ci şi în raporturile cu judecătorul, în acest sens ele având dreptul de a-şi expune punctul de vedere asupra iniţiativelor instanţei, iar judecătorul are obligaţia de a nu dispune nicio măsură înainte de a o pune în discuţia contradictorie a părţilor.
Totodată, dreptul la apărare, apreciat ca un imperativ categoric al statului de drept, simbolizează transpunerea în planul dreptului a importanţei dialogului şi a respectului argumentelor celuilalt.
În concluzie, se poate spune că dreptul la apărare şi contradictorialitatea semnifică respectul persoanei, al adversarului în procesul civil şi al acuzatorului în materie penală.
Prin urmare, în cauză, instanţa avea obligaţia să pună excepţiile în discuţia părţilor, cu respectarea principiilor fundamentale ale dreptului procesual civil mai sus menţionate, să se pronunţe asupra acestora şi abia apoi, fiind îndeplinite cerinţele imperative ale art. 137 C. proc. civ., să păşească la dezbaterea fondului cauzei, - în caz contrar, cum este cazul în speţă, hotărârea fiind lovită de nulitate conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ., şi atrăgând casarea, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
În consecinţă, Înalta Curte apreciind că sunt fondate criticile întemeiate de recurentele pârâte pe dispoziţiile art. 304 pct. 5, 7 şi 8 C. proc. civ., pentru motivele mai sus arătate, va admite ambele recursuri declarate de părţi, va casa Decizia Curţii de Apel şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, ocazie cu care, instanţa va avea în vedere şi va examina odată cu întregul material probator existent la dosar şi celelelalte critici formulate de reclamante şi pârâte în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamantele SC E. SRL Suceava şi SC P.I. SRL Suceava şi pârâtele SC B.S. SRL Suceava şi SC P.I.C. SRL Suceava împotriva deciziei nr. 7 din 1 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3020/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3023/2010. Comercial → |
|---|
