ICCJ. Decizia nr. 3023/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3023/2010
Dosar nr. 8711/1/2009
Şedinţa de la 29 septembrie 2010
Asupra contestaţiei în anulare,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 2492 din 20 octombrie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC I.E.K. SRL Sf. Gheorghe împotriva deciziei nr. 187 din 14 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI a comercială.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare SC I.E.K. SRL Sf.Gheorghe care a invocat dispoziţiile art. 317 şi art. 318 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor contestaţiei in anulare, SC I.E.K. SRL Sf. Gheorghe a susţinut, în esentă, că instanţa de recurs nu a avut în vedere că pricina s-a judecat în apel cu încălcarea normelor procedurale privitoare la citare, fapt ce a creat părţii o vătămare ce nu poate fi altfel înlăturată decât prin anularea deciziei.
Analizând Decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte urmează a o respinge pentru următoarele considerente:
Motivele invocate de contestatoare nu se încadrează în motivele prevăzute de art. 317 alin. (1) pct. 1 şi art. 318 alin. (1) pentru care poate fi admisă o atare cale de atac. În fapt, prin cricile formulate se reiterează motivele de recurs.
Contestatia în anulare nu poate fi primită, întrucât aceasta putea fi formulată si intemeiata pe art. 317 C. proc. civ., "numai daca aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului".
Practic, încălcarea principiului dreptului la apărare şi al contradictorialităţii puteau fi dezbatute in cadrul sedintelor de judecată din recurs, partile nefiind impiedicate sa formuleze aparari in acest sens. În calea de atac a recursului părţile au fost legal citate şi au fost chiar reprezentate prin avocat la termenul din 20 octombrie 2009 când pricina a fost soluţionată. Deci nu poate fi vorva despre incidenţa dispoziţiilor art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., iar la pct. 2 al art. 317 alin. (1) C. proc. civ. nici nu s-a făcut referire de către contestatoare.
Mai mult decât atât, motivul prevăzut de art. 318 teza a II-a C. proc. civ., are în vedere situaţia în care instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare sau de modificare. Analizând însă Decizia a atacată, rezultă că recursul a fost cercetat din perspectiva tuturor criticilor formulate de către recurentă.
Dispozitiile legale ale art. 318 C. proc. civ. au un câmp limitat de aplicaţie, astfel că ele trebuie să fie interpretate, în toate cazurile, în mod restrictiv, pentru a nu deschide, în ultimă instanţă, calea unui veritabil recurs la recurs.
Fiind o cale de retractare şi nu de cenzură judiciară, contestaţia în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevazute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discutie a unor probleme de fond ce au fost solutionate de instanţă şi care s-a pronuntat asupra motivelor de casare invocate de parte.
Potrivit art. 318 C. proc. civ., invocat de contestatoare: hotarârile instantelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanta, respingând recursul sau admitându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.
Primul motiv prevăzut de art. 318 C. proc. civ. pentru formularea contestaţiei în anulare are în vedere erori materiale evidente în legatură cu aspectele formale ale judecăţii recursului. Textul legal vizează greşeli de fapt, involuntare, iar nu greşeli de judecată, respectiv de interpretare a unor dispozitii legale, de apreciere a probelor sau de rezolvare a unui incident procedural.
Greşelile materiale in înţelesul art. 318 C. proc. civ. vizează greşelile săvârşite in legătura cu dezlegarea data recursului, ele trebuie sa fie evidente si săvârşite de instanţa ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante din dosarul cauzei. Contestaţia in anulare speciala nu poate fi exercitata pentru remedierea unor greşeli de judecata, de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziţii legale de drept substanţial sau procedural. Contestaţia în anulare reprezintă o cale de atac extraordinara de retractare pentru remedierea unor greşeli materiale si nu pentru reformarea unor greşeli fond.
Asa cum se poate observa din motivările contestatoarei, acestea au in vedere reformarea unor presupuse greşeli de fond ale instanţei recurs, critici cu privire la interpretarea normelor legale care reglementeză materia citării părţilor în procesul civil, aspecte ce nu reprezintă erori materiale in înţelesul art. 318 C. proc. civ.
Rezultă, aşadar, că dezlegarea dată recursului prin Decizia atacată nu este rezultatul unei greşeli materiale, iar prezenta contestatie in anulare specială este nefondată şi din perspectiva art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ.
Pentru aceste considerente şi nefiind îndeplinite cerinţele art. 317 şi art 318 C. proc. civ., conform art. 320 C. proc. civ. se va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC I.E.K. SRL Sf. Gheorghe împotriva deciziei nr. 2492 din 20 octombrie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Făcând aplicarea art. 297 C. proc. civ. nu poate fi primită cererea intimatei SC P.L.R.I. SA Voluntari privind acordarea cheltuielilor de judecată nefăcându-se dovada plăţii acestora pentru pricina de faţă, iar împuternicirea avocaţială nu a fost semnată de parte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC I.E.K. SRL Sfântu Gheorghe împotriva deciziei nr. 2492 din 20 octombrie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Respinge cererea intimatei SC P.L.R.I. SA Voluntari privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3021/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3024/2010. Comercial → |
|---|
