ICCJ. Decizia nr. 3050/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3050/2010
Dosar nr. 1211/1285/2008
Şedinţa publică din 30 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 29 august 2008, reclamanta SC T.C. SA Cluj Napoca a chemat în judecată pe pârâta SC R. SA Cluj Napoca, solicitând ca prin hotărârea pe care o va pronunţa instanţa să constate nulitatea absolută a hotărârii nr. 1 a A.G.A. din data de 11 iulie 2008, prin care s-a aprobat raportul de expertiză privind evaluarea terenului situat în Cluj Napoca, a terenului situat în staţiunea Muntele B., judeţul Cluj, cabana G., precum şi a terenului situat în staţiunea Muntele B., cabana S., cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Comercial Cluj a respins, ca neîntemeiată, acţiunea, aşa cum rezultă din sentinţa comercială nr. 25/ C/2009 din 16 martie 2009.
Împotriva acestei sentinţe reclamanta a declarat apel care a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia civilă nr. 196/2009 din 7 decembrie 2009.
La data de 1 februarie 2010, reclamanta a formulat recurs împotriva deciziei instanţei de apel prin care a susţinut doar motive de netemeinicie, prezentând numai situaţia de fapt, din dezvoltarea motivelor nerezultând niciun motiv care să vizeze nelegalitatea hotărârii, astfel încât, chiar dacă recurenta nu a indicat temeiul de drept, conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ., nu s-a putut face încadrarea dezvoltărilor recursului într-unul dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Astfel, după ce recurenta a prezentat situaţia de fapt şi soluţiile date în instanţa de fond şi apel, aceasta a făcut critici asupra modului cum au apreciat cele două instanţe probatoriile din dosar, respectiv rapoartele de evaluare şi documentaţiile pentru obţinerea certificatului de proprietate asupra bunurilor în cauză, baza constituirii dreptului de proprietate, acte care o privesc pe recurentă deoarece în contextul dat ar avea o cotă indiviză de 61,56 % din dreptul de proprietate asupra bunurilor. De asemenea, a arătat că documentaţiile au fost emise cu nerespectarea dispoziţiilor HG nr. 834/1991 şi Criteriile nr. 2665/1992. A mai arătat că documentaţia aferentă bazei sportive efectuată fără acordul său este eronată în sensul că suprafaţa reală este de 54.641 şi nu de 52.600,15 m.p., astfel că majorarea capitalului social se face cu o valoare mai mică, statul dobândind mai puţine acţiuni, afectându-i astfel dreptul de proprietate. A precizat în continuare că prin acţiunea sa a solicitat constatarea nulităţii Hotărârii A.G.E.A. datorită aprobării unor acte nelegale şi nu datorită nerespectării procedurii de ţinere a adunării generale.
Conform art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde sub sancţiunea nulităţii motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor.
Art. 306 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., prevede că motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de către instanţa de judecată şi că indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Raportând aceste dispoziţii legale la motivele invocate în recurs se constată că acestea se referă doar la insuficienţa analizării probatoriilor, recursul necuprinzând motive de nelegalitate, recurenta neindicând în recursul său niciun temei de drept care a fost încălcat de instanţă, neindicând nici dispoziţia legală în baza căreia a fost declarat.
Aşa fiind, cum casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar conform art. 3021 alin. (1) lit. c) acelaşi cod, cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate şi dezvoltarea lor şi cum recurenta nu s-a conformat acestor exigenţe legale, având în vedere, deopotrivă, şi inexistenţa motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ. şi că motivele dezvoltate de recurentă nu pot fi încadrate în niciunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., neputând fi acoperită nulitatea recursului conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia invocată şi va constata nul recursul dedus judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constata nul recursul declarat de reclamanta SC T.C. SA Cluj Napoca împotriva deciziei civile nr. 196/2009 din 7 decembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3049/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3051/2010. Comercial → |
|---|
