ICCJ. Decizia nr. 3052/2010. Comercial

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALĂ

Decizia nr.3052/2010

Dosar nr. 3252/83/2008

Şedinţa publică din 30 septembrie 2010

Deliberând asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare la data de 22 august 2008, reclamanta A.V.A.S. a chemat în judecată pe pârâtele SC M. SA şi SC G.L.G.M. SRL, solicitând instanţei, ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să se constate dreptul de proprietate al A.V.A.S. asupra unui număr de 2.772 acţiuni rezultate din valoarea terenului cu care s-a majorat capitalul social al SC M. SA Satu Mare şi să se constate nulitatea absolută a menţiunii nr. 11.408 din 8 aprilie 2008, privind modificarea actului constitutiv al SC M. SA, înregistrată în registrul comerţului la data de 14 aprilie 2008.

Pârâta SC G.L.G.M. SRL a formulat cerere reconvenţională solicitând instanţei să se constate nulitatea parţială a actului „promisiune de vânzare cumpărare" din data de 7 martie 2008, înlăturarea clauzei „la preţul ce se va stabili de A.V.A.S. în urma evaluării" şi pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act adiţional la contractul de vânzare-cumpărare nr. 1258/1997 privind transmiterea celor 2.772 acţiuni provenite din majorarea capitalului social cu valoarea terenului, în baza deciziei Curţii de Apel Bucureşti nr. 61/2007, definitivă şi irevocabilă, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 155/ LC din 10 martie 2009, Tribunalul Satu Mare, secţia comercială, a respins acţiunea principală şi cererea reclamantei, ca neîntemeiate, şi a obligat reclamanta la plata sumei de 1.500 lei cheltuieli de judecată către pârâta SC M. SA.

Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că între fostul F.P.S. şi SC G.L.G.M. SRL s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare acţiuni nr. 1258 din 29 august 1997, având ca obiect un număr de 177 acţiuni nominative cu o valoare nominală de 25.000 lei, reprezentând 40 % din capitalul social al SC M. SA la preţul de 2.508.474 lei.

În clauza nr. 7.3.1 din contract, s-a stipulat că, in ipoteza în care societatea privatizată obţine certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, preţul convenit la art. 3 din contract să se majoreze la valoarea terenurilor. Totodată, s-a convenit ca pârâta SC G.L.G.M. SRL, în calitate de cumpărătoare, să procedeze la majorarea capitalului social al SC M. SA corespunzător valorii terenului şi să plătească contravaloarea acţiunilor în condiţiile care se vor stabili prin act adiţional la contractul de privatizare.

Tribunalul a reţinut că, după obţinerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, de către societatea privatizată, cumpărătoarea SC G.L.G.M. SRL a procedat la majorarea capitalului social cu valoarea terenului, aspect ce rezultă din probele administrate, inclusiv din dispozitivul deciziei comerciale nr. 61 din 1 februarie 2007.

S-a mai reţinut că, prin Decizia comercială nr. 61 din 1 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, rămasă irevocabilă prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 3885 din 29 noiembrie 2007, instanţa a admis acţiunea SC G.L.G.M. SRL şi a obligat A.V.A.S. la încheierea actului adiţional la contractul nr. 1258/1997 în conformitate cu art. 7.3.1 din contract, cu privire la pachetul de acţiuni aferente majorării capitalului social al SC M. SA, cu valoarea terenului, întrucât A.V.A.S. a tergiversat încheierea acestui act.

La 7 martie 2007, între A.V.A.S. şi pârâta SC G.L.G.M. SRL a fost încheiat actul intitulat „promisiune de vânzare-cumpărare", prin care părţile s-au obligat să încheie actul adiţional la contractul de vânzare-cumpărare acţiuni nr. 1.258 din 21 august 1997, conform deciziei nr. 612007, având ca obiect vânzarea unui număr de 2.772 acţiuni deţinute de A.V.A.S. la SC M. SA, la preţul ce va fi stabilit de A.V.A.S. în urma evaluării.

Ca urmare a încheierii acestui act, la 8 aprilie 2008, pârâta SC M. SA a solicitat registrului comerţului operarea transferului celor 2.772 acţiuni deţinute de A.V.A.S. la SC M. SA către SC G.L.G.M. SRL, întrucât preţul a fost achitat conform O.P. nr. 61 din 27 martie 2008, cererea fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 12 alin. (8) din Legea nr. 137/2002 şi pe Decizia nr. 61/2007.

Prin încheierea nr. 2689 din 11 aprilie 2008, judecătorul delegat la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Satu Mare a admis cererea şi a dispus înscrierea menţiunii privind modificarea structurii capitalului social, în sensul reducerii aportului A.V.A.S. şi majorării corespunzătoare a aportului la capitalul social, al SC G.L.G.M. SRL.

Tribunalul a apreciat faţă de această situaţie de fapt, că, în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 12 alin. (6), (7) şi (8) din Legea nr. 137/2002, care reglementează dreptul de preferinţă al cumpărătorului la cumpărare de la instituţia publică implicată a unui număr de acţiuni suplimentare, necesară menţinerii cotei de participaţie la capitalul social, existente anterior majorării capitalului cu valoarea terenurilor.

Ca atare, tribunalul a reţinut că art. 7.3.1 din contractul nr. 1258/1997 a cărui valabilitate a fost irevocabil stabilită de instanţe, conform deciziei nr. 61/2007, trebuie interpretat în sensul că preţul acţiunilor suplimentare se stabileşte prin acordul de voinţă al părţilor, însă, în acord cu art. 12 alin. (8) din Legea nr. 137/2002, aspect reţinut şi în considerentele deciziei nr. 61/2007, care a stabilit că încheierea actului adiţional se va face cu respectarea riguroasă a dispoziţiilor legale incidente.

Întrucât reclamanta A.V.A.S. nu şi-a îndeplinit obligaţia stabilită prin hotărâre judecătorească irevocabilă, iar pârâta - reclamantă SC G.L.G.M. SRL a achitat integral preţul pachetului de 2.772 acţiuni suplimentare, la valoarea nominală a acţiunilor conform art. 12 alin. (8) din Legea nr. 137/2002, devin incidente dispoziţiile art. 12 alin. (9) din menţionata lege, în sensul că transferul dreptului de proprietate asupra acţiunilor are loc la data plăţii integrale a preţului, astfel încât acţiunea reclamantei, care îşi invocă propria culpă, prin tergiversarea virării acţiunilor către pârâtă, este neîntemeiată.

Cât priveşte cererea reconvenţională tribunalul a arătat că aceasta apare ca lipsită de interes faţă de soluţia de respingere a acţiunii principale şi, oricum, reclamanta - pârâtă nu a indicat motivele de nulitate parţială a actului din 7 martie 2008, motivele invocate fiind, în fapt, apărări faţă de acţiunea reclamantei.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, reclamanta A.V.A.S. şi pârâta SC G.L.G.M. SRL.

În motivarea apelului declarat, reclamanta A.V.A.S. a arătat că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 137/2002, obligaţii care le sunt incidente în cauză. Conform contractului de privatizare, A.V.A.S. este proprietara acestor acţiuni suplimentare rezultate din majorarea capitalului social al societăţii privatizate la valoarea terenurilor, şi este obligată să le vândă cumpărătorului, astfel cum rezultă şi din Decizia nr. 61/2007, dar nu în condiţiile art. 12 alin. (6), (7) şi (8) din Legea nr. 137/2002, ci prin acordul de voinţă al părţilor, actul intitulat „promisiune de vânzare-cumpărare", din data de 7 martie 2008, fiind încheiat tocmai în ideea de stabilire a preţului corect.

Calculul preţului acţiunilor suplimentare trebuie să se facă conform art. 70 şi urm. din HG nr. 577/2002, a arătat apelanta - reclamantă, sens în care s-a procedat prin întocmirea raportului de evaluare din 25 iulie 2008, conform căruia preţul de vânzare pentru o acţiune este de 358,4 lei, în loc de 2,5 lei. Or, a arătat apelanta, intimata SC G.L.G.M. SRL a achitat cu O.P. valoarea nominală a acţiunilor suplimentare, cu încălcarea acestor dispoziţii legale şi a celor dispuse prin Decizia nr. 61/2007.

Pârâta SC G.L.G.M. SRL a arătat în dezvoltarea motivelor de apel că este fondată cererea reconvenţională în sensul de a se pronunţa o hotărâre care să ţină loc de act adiţional la contractul nr. 1.257/2007, în condiţiile în care reclamanta refuză în continuare încheierea acestui act.

De asemenea, s-a arătat că este întemeiată şi cererea de constatare a nulităţii parţiale a actului intitulat „promisiune de vânzare-cumpărare", întrucât un atare act încalcă Decizia nr. 61/2007, impunând o nouă evaluare a terenului de către A.V.A.S.

Prin Decizia nr. 95/C/2009, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a respins apelurile declarate ca nefondate şi a obligat apelanta A.V.A.S. la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata SC M. SA.

Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de apel a reţinut că acţiunea de fond a reclamantei este în primul rând inadmisibilă, faţă de dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., care consacră caracterul subsidiar al acţiunii în constatare, reclamanta având deschisă posibilitatea de a pune în executare oricând promisiunea de vânzare-cumpărare din 7 martie 2007.

Examinând şi pe fond această acţiune, curtea de apel a reţinut că aceasta este nefondată faţă de conţinutul clauzei din art. 7.3.1. din contractul de privatizare încheiat de părţi, care stabileşte că preţul acţiunilor suplimentare este dat de valoarea de majorare a capitalului social, astfel încât actul adiţional urmează să stabilească doar condiţiile în care se va face plata acestui preţ. Or, cu O.P. nr. 2066 din 30 mai 2008, SC G.L.G.M. SRL i-a achitat reclamantei suma de 6.930 lei, corespunzătoare valorii de majorare a capitalului social.

Curtea de apel a reţinut că, deşi în considerentele deciziei nr. 61/2007s-a stabilit că preţul acţiunilor suplimentare se stabileşte prin acordul de voinţă al părţilor, ceea ce implică ideea de negociere, s-a dispus ca la încheierea actului adiţional să fie riguros respectate dispoziţiile art. 7.3.1 din contractul părţilor, precum şi dispoziţiile legale incidente. Sub acest aspect, instanţa de apel a reţinut, ca şi prima instanţa de fond, dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 137/2002 în acord cu Decizia nr. 61/2007, astfel încât solicitarea reclamantei privind o nouă evaluare a terenului nu poate fi primită.

Curtea de apel a respins susţinerea apelantei în sensul că dispoziţiile art. 12 alin. (6) din Legea nr. 137/2002 sunt aplicabile doar corespunzător unui număr de 1.108 acţiuni, necesare menţinerii cotei de participare la capitalul social, întrucât o atare susţinere încalcă autoritatea de lucru judecat rezultată din Decizia nr. 61/2007, care a admis cererea SC G.L.G.M. SRL cu privire la pachetul de acţiuni aferente majorării capitalului social, respectiv 2.772 acţiuni.

Cât priveşte al doilea capăt de cerere din acţiunea principală, instanţa de apel a arătat că acesta este inadmisibil faţă de dispoziţiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 26/1990, întrucât legalitatea încheierilor judecătorului delegat poate fi contestată doar pe calea recursului. Oricum, a arătat Curtea de apel, faţă de respingerea primului capăt de cerere din acţiune, se reţine că înscrierea menţiunilor respective s-a făcut în mod temeinic şi legal.

Totodată, instanţa de apel a reţinut că faptul că până la această dată nu s-a reuşit încheierea actului adiţional la contractul nr. 1.258/2007, conform deciziei nr. 61/2007, îi este imputabil în întregime reclamantei A.V.A.S., demersurile în vederea punerii în executare a acestei decizii fiind făcută exclusiv de către cumpărătoarea SC G.L.G.M. SRL.

Curtea de apel a apreciat că şi apelul pârâtei SC G.L.G.M. SRL este nefondat, în condiţiile în care aceasta s-a înscris ca acţionar asupra pachetului de acţiuni de 2.772, conform art. 12 alin. (8) din Legea nr. 137/2002, iar instanţa a respins cererea de constatare a nulităţii absolute a înscrierii respective.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, apelanta A.V.A.S., criticând Decizia atacată pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea criticilor de nelegalitate formulate, recurenta - reclamantă a arătat că Decizia curţii de apel este nelegală întrucât interpretează Decizia nr. 61/2007, rămasă irevocabilă în sensul că preţul acţiunilor suplimentare se stabileşte conform art. 7.3.1 din contractul de privatizare nr. 1.258/1997 şi conform dispoziţiilor art. 12 alin. (8) din Legea nr. 137/2002, în condiţiile în care prin Decizia nr. 61/2007, s-a reţinut că art. 7.3.1 nu impune condiţii de stabilire a preţului astfel încât preţul acţiunilor suplimentare se va stabili prin acordul de voinţă al părţilor.

Ca atare, a arătat recurenta, tocmai pentru că instanţa a dispus încheierea actului adiţional sunt aplicabile dispoziţiile art. 12 alin. (8) din Legea nr. 137/2002.

Recurenta a arătat că în mod nelegal curtea de apel a reţinut că acest aspect a fost ridicat pentru prima dată în apel, conform art. 294 C. proc. civ., astfel încât Decizia atacată este supusă controlului de legalitate conform art. 304 pct. 8 C. proc. civ., întrucât apelanta - reclamantă a invocat acest aspect cu privire la neaplicarea unor dispoziţii legale, faţă de motivarea primei instanţe de fond, criticând această motivare.

Recurenta a arătat că în mod nelegal curtea de apel aduce în discuţie existenţa puterii de lucru judecat a deciziei nr. 61/2007, întrucât, în speţă reclamanta a urmărit tocmai respectarea acestei decizii, care a stabilit irevocabil libertatea de acţiune a părţilor, prin neindicarea dispoziţiilor art. 12 alin. (6) şi (8) din Legea nr. 137/2002 şi prin motivarea acestei decizii care consacră principiul libertăţii de voinţă a părţilor inclusiv în stabilirea preţului.

Recurenta a învederat că, în speţă, nu sunt îndeplinite condiţiile 12 alin. (6) şi (8) din Legea nr. 137/2002, întrucât dreptul de preferinţă se exercită pentru un număr de acţiuni suplimentare necesare menţinerii cotei de participare la capitalul social, or, recurenta, prin Decizia nr. 61/2007, a fost obligată la înstrăinarea întregului pachet de acţiuni.

Ca atare, în respectarea acestei decizii, A.V.A.S. a făcut demersuri pentru încheierea actului intitulat „promisiune de vânzare-cumpărare" în vederea stabilirii preţului corect al acţiunilor suplimentare. Or, partea în culpă este tocmai intimata SC G.L.G.M. SRL care nu a respectat acest act şi a solicitat înscrierea unor menţiuni în registrul comerţului contrar celor dispuse prin Decizia nr. 61/2007 şi fără consimţământul reclamantei.

Recurenta a arătat că Decizia atacată este criticabilă şi în ceea ce priveşte soluţionarea capătului doi din acţiunea introductivă, care nu a vizat desfiinţarea încheierii judecătorului delegat conform art. 6 alin. (2) din Legea nr. 26/1990, ci radierea menţiunii ca urmare a admiterii primului capăt de cerere.

Intimatele au depus întâmpinare invocând excepţia inadmisibilităţii celor două capete de cerere din acţiunea introductivă şi, pe fond, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Cu privire la excepţia inadmisibilităţii acţiunii introductive de instanţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la termenul de astăzi a respins această excepţie având în vedere că obiectul recursului de faţă îl reprezintă Decizia instanţei de apel prin care acţiunea introductivă de instanţă a fost analizată pe fond, pe de o parte, şi reţinând, pe de altă parte, că inadmisibilitatea este invocată ca apărare de fond faţă de recursul declarat de recurenta - reclamantă, neputând fi analizată ca o excepţie de sinestătătoare.

Examinând actele şi lucrările dosarului, prin prisma criticilor de nelegalitate invocate, Înalta Curte reţine că recursul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente:

Critica întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., în sensul că instanţa de apel a interpretat Decizia nr. 61/2007, rămasă irevocabilă, stabilind că preţul se determină conform art. 7.3.1 din contractul părţilor şi conform art. 12 alin. (7) din Legea nr. 137/2002, în condiţiile în care o atare decizie nu impune nicio condiţie de stabilire a preţului este nefondată, întrucât din examinarea conţinutului deciziei nr. 61/2007, se reţine că acţiunea reclamantei, în speţă, intimata SC G.L.G.M. SRL, de obligare a pârâtei, în speţă, A.V.A.S., la încheierea actului adiţional la contractul nr. 1.258/2007 cu privire la pachetul de acţiuni aferente majorării capitalului social al SC M. SA, din data de 28 martie 2004 a fost întemeiată inclusiv pe dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 137/2002, prin Decizia nr. 61/2007, reţinându-se că, respingând acţiunea de fond, prima instanţă a încălcat dispoziţiile art. 12 alin. (6) din Legea nr. 137/2002.

Totodată, astfel cum a reţinut instanţa de apel, în Decizia nr. 61/2007 se stabileşte ca preţul acţiunilor suplimentare se poate face conform art. 7.3.1 din contractul nr. 1.258/1997, prin act adiţional conform acordului de voinţă al părţilor, dar cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, fără indicarea expresă a acestora. Ca atare, în mod temeinic şi legal instanţele de fond au reţinut că, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 12 alin. (6), (7) şi (8) din Legea nr. 137/2002, aspect ce reiese implicit şi din modul cum a fost soluţionată acţiunea ce a făcut obiectul dosarului nr. 16.383/3/2006 prin Decizia nr. 61/2007, rămasă irevocabilă, acţiune întemeiată pe aceste dispoziţii legale.

Înalta Curte reţine că motivul relativ la reţinerea de către instanţa de apel a incidenţei art. 294 C. proc. civ., este superfluu având în vedere că instanţa de apel a analizat critica privind inaplicabilitatea dispoziţiilor art. 12 alin. (6) şi (8) din Legea nr. 137/2002, pe fondul acesteia, trecând peste impedimentul procedural reglementat de art. 294 C. proc. civ.

Faţă de considerentele expuse în analiza primei critici de nelegalitate, Înalta Curte va respinge şi motivul relativ la încălcarea autorităţii de lucru judecat a deciziei nr. 61/2007 precizând că acţiunea soluţionată prin această decizie, în sensul admiterii pe fond, a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 12 alin. (6) din Legea nr. 137/2002, instanţa de apel neexcluzând aplicarea acestei dispoziţii legale din fundamentarea acţiunii de fond şi impunând respectarea dispoziţiilor legale incidente la încheierea actului adiţional la contractul de privatizare nr. 1.258/1997.

Ca atare, principiul libertăţii de voinţă în stabilirea preţului, prin act adiţional, de care se prevalează recurenta - reclamantă, trebuie interpretat, astfel cum în mod legal a reţinut şi instanţa de apel, în concordanţă cu clauza 7.3.1. din contractul de privatizare şi cu dispoziţiile art. 12 alin. (8) din Legea nr. 137/2002.

Înalta Curte nu poate reţine nici susţinerile relative la neîndeplinirea condiţiilor din art. 12 alin. (8) din Legea nr. 137/2002, faţă de conţinutul deciziei nr. 61/1997 care se bucură de autoritate de lucru judecat şi care dată fiind fundamentarea juridică a acţiunii de fond ce a făcut obiectul dosarului finalizat cu această decizie şi reţinerea instanţei de apel din conţinutul deciziei nr. 61/2007 în sensul că, instanţa de fond a făcut o apreciere eronată a dispoziţiilor art. 12 alin. (8) din Legea nr. 137/2002, a analizat implicit aplicabilitatea în acea cauză a dispoziţiilor art. 12alin. (6) din Legea nr. 137/2002.

Nici susţinerile recurentei relative la culpa intimatei SC G.L.G.M. SRL în tergiversarea încheierii actului adiţional la contractul de privatizare nr. 1258/1997, nu poate fi reţinută, având în vedere probele câştigate cauzei care dovedesc că toate demersurile în punerea în aplicare a clauzei 7.3.1. din contract şi apoi, în punerea în executare a deciziei nr. 61/2007, au aparţinut exclusiv intimata SC G.L.G.M. SRL.

Pentru considerentele mai sus invocate, în baza art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat.

În baza art. 274 C. proc. civ., va obliga recurenta la plata sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, câte 1000 lei către fiecare intimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 95/ C/2009-A din 10 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta să plătească intimatelor SC G.L.G.M. SRL Satu Mare şi SC M. SRL Satu Mare suma de câte 1000 lei fiecăreia, cu titlul de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2010.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3052/2010. Comercial