ICCJ. Decizia nr. 3101/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3101/2010
Dosar nr. 7571/97/2008
Şedinţa publică de la 5 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 966/CA din 27 mai 2009, Tribunalul Hunedoara, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei SC I.A. SRL Orăştie, a respins excepţia neexecutării contractului de asigurare de către reclamantă, a admis acţiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtei SC E.S.R.A.R. SA Bucureşti şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 58.957,90 euro sau echivalentul în lei la data plăţii, la care se adaugă dobânzile legale de la data introducerii acţiunii şi până la achitarea debitului.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că prin cererea introductivă de instanţă, reclamanta a solicitat să se dispună obligarea pârâtei la plata despăgubirilor în cuantum de 58.957,90 Euro sau echivalentul în lei la data plăţii, inclusiv dobânda legală de la data introducerii acţiunii şi până la achitarea integrală a debitului.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 8 februarie 2008, a avut loc un furt din autotrenul aparţinând societăţii, iar transportul era asigurat de către pârâtă, în baza contractului de asigurare din 28 mai 2007.
Asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, motivat de faptul că beneficiarul drepturilor de asigurare este SC V.R. SA, societate în favoarea căreia au fost cesionate drepturile conform contractului de asigurare, s-a reţinut că în condiţiile în care din poliţa de asigurare Ideal Trans (filele 204 - 205, 236) rezultă că s-au cesionat în favoarea SC V.R.SA vehiculele menţionate în anexa 4, şi anume autovehiculele în sine în ceea ce priveşte asigurarea C.A.S.C.O., nu şi cea referitoare la marfa transportată.
Asupra excepţiei neexecutării contractului de asigurare, s-a reţinut că este nefondată, în condiţiile în care furtul s-a produs într-o parcare special amenajată, în cadrul unei benzinării, vehiculul era dotat cu dispozitiv antifurt iar ratele primei de asigurare au fost achitate la zi.
Pe fondul cauzei, s-a reţinut că potrivit poliţei de asigurare, părţile au convenit să încheie următoarele asigurări: C.A.S.C.O. - avarii şi furt şi C.M.R. - furt, pentru perioada 1 iunie 2007-31 mai 2008.
A mai reţinut prima instanţă că prin achitarea despăgubirii privind prelata tăiată, pârâta a recunoscut atât prejudiciul produs, cât şi răspunderea ce-i revine în baza contractului de asigurare; mai mult, la 7 zile de la producerea evenimentului, pârâta a acceptat mărirea poliţei privind suplimentarea asigurării mărfii din 13 februarie 2008, astfel că este neîntemeiată susţinerea pârâtei că poliţa iniţială nu cuprinde şi asigurarea pentru marfa transportată. De asemenea, nu poate fi reţinută nici neglijenţa conducătorilor auto, în condiţiile în care au staţionat într-o parcare amenajată, iar dispozitivul antifurt era activat.
În ceea ce priveşte prejudiciul, s-a reţinut că este dovedit cu înscrisurile depuse la dosar, iar în ceea ce priveşte susţinerea pârâtei că poate acorda despăgubirea numai în procent de 70%, s-a reţinut că este nejustificată, în condiţiile în care scopul încheierii contractului este tocmai de a se obţine despăgubirea în cazul producerii riscului asigurat conform sumei asigurate, pentru care s-a plătit prima de asigurare. Constatând că reclamanta şi-a îndeplinit obligaţiile asumate, pe cale de consecinţă, şi pârâta trebuia să-şi îndeplinească obligaţiile rezultate din contract şi să achite despăgubirea conform poliţei de asigurare.
Soluţia primei instanţe a fost menţinută de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, care prin Decizia nr. H5/A din 9 decembrie 2009, a respins apelul pârâtei SC E.R.A.R. SA Bucureşti.
În argumentarea soluţiei pronunţate, asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale active, instanţa de control judiciar a reţinut că cesiunea poliţei de asigurare în favoarea SC V.R. SA, s-a făcut în baza creditului acordat, banca solicitând gajarea cu bunul până la acoperirea creditului şi cesionarea poliţei în favoarea acesteia, în caz de pierdere a bunului, astfel încât nu există nicio legătură între asigurarea C.A.S.C.O. şi cea C.M.R., calitatea de asigurat având-o SC I.A. SRL Orăştie, ceea ce justifică şi calitatea procesuală activă a acesteia.
Referitor la susţinerea pârâtei potrivit căreia din poliţa de asigurare lipseşte asigurarea riscului pentru furt, instanţa a dispus suplimentarea probatoriului, respectiv audierea inspectoarei care a încheiat poliţa de asigurare, iar din coroborarea probelor administrate, s-a reţinut că poliţa de asigurare cuprinde inclusiv asigurarea pentru furtul mărfii.
În ceea ce priveşte valoarea prejudiciului suferit, deşi pârâta a contestat calcul reclamantei, nu a solicitat administrarea altei probe în combaterea susţinerilor acesteia. Referitor la franşiza ce trebuia aplicată conform art. 3.3 din suplimentul pentru acoperirea riscului de furt, s-a reţinut că această clauză nu poate fi aplicată, având în vedere că înscrisul nu este acceptat de parte, nefiind semnat nici de asigurat, nici de asigurător, iar pe de altă parte, nici în contractul de asigurare nu este inserată o asemenea clauză, astfel încât asiguratul nu poate fi obligat să execute o clauză neacceptată şi neinserată în legea părţilor.
Pentru aceste considerente, curtea de apel a constatat că prima instanţă a pronunţat o soluţie temeinică şi legală, prin aplicarea dispoziţiilor art. 998 și 999 C. civ. şi a dispoziţiilor Legii nr. 136/1995 privind asigurarea şi reasigurarea.
Împotriva deciziei sus menţionate, a declarat recurs pârâta SC E.R.A.R. SA Bucureşti, solicitând în principal, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea recursului şi trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea audierii numitului L.A..
În subsidiar, a solicitat desfiinţarea deciziei atacate şi a sentinţei primei instanţe, cu consecinţa respingerii acţiunii sau modificarea sentinţei primei instanţe, în sensul admiterii în parte a cererii reclamantei pentru suma de 41.270,53 euro, echivalent lei.
În argumentarea criticilor formulate, recurenta - pârâtă a arătat, în esenţă, că instanţa de apel a respins cererea de administrare a probei testimoniale cu audierea numitului L.A., iar în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, beneficiarul drepturilor de asigurare este SC V.R. SA. Referitor la îndeplinirea obligaţiilor contractuale de către reclamantă, recurenta a arătat că nu s-au respectat condiţiile de securitate impuse de art. 2.1.1 şi 2.1.3 din Suplimentul privind asigurarea riscului de furt şi că cei doi conducători auto au dat dovadă de neglijenţă gravă în modul în care au tratat situaţia de fapt. A mai susţinut recurenta că nu s-a făcut dovada cuantumului prejudiciului în sumă de 58.957,90 euro, potrivit dispoziţiilor art. 1169 C. civ., însă faţă de dispoziţiile art. 2.1 din Contractul de asigurare, solicită diminuarea sumei acordate la 41.270,53 euro.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Motivul prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. are de regulă, în vedere, încălcarea legii de drept substanţial, mai precis aplicarea unui text de lege străin de situaţia de fapt dedusă judecăţii sau extinderea normei de drept la situaţii neaplicabile în speţă.
Din această perspectivă şi în raport de dispoziţiile legale ce reglementează calea de atac extraordinară a recursului, ca fiind o cale de atac de reformare, nedevolutivă, se vor analiza doar criticile formulate împotriva deciziei recurate, ce vizează eventuale aspecte de nelegalitate, respectiv aplicarea dispoziţiilor art. 1169 C. civ., pretins a fi fost încălcate de către instanţa de apel.
În raport de criticile formulate şi analizând decizia recurată sub acest aspect, se constată că dezlegarea dată de instanţa de apel s-a fundamentat pe aplicarea corectă a dispoziţiilor legale sus menţionate, având în vedere că deşi a contestat cuantumul prejudiciului astfel cum a fost calculat de către reclamantă, pârâta nu a solicitat o altă probă, în combaterea susţinerilor părţii potrivnice. Or, potrivit dispoziţiilor art. 1169 C. civ., „cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească", astfel încât, în mod corect a reţinut instanţa de control judiciar că faţă de împrejurarea că pârâta s-a limitat la a contesta modul de calcul al reclamantei fără a propune în contraprobă alte dovezi, nu poate fi reţinut un alt cuantum al prejudiciului.
Critica privind modalitatea de soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, se dovedeşte de asemenea a fi nefondată, în condiţiile în care din poliţa de asigurare Ideal Trans rezultă că s-au cesionat în favoarea SC V.R. SA drepturile rezultate din contractul de asigurare, numai în ceea ce priveşte asigurarea C.A.S.C.O. nu şi C.M.R.
În ceea ce priveşte celelate critici, referitoare la condiţiile de securitate şi neglijenţa conducătorilor auto, de altfel supuse analizei primei instanţe şi instanţei de control judiciar, se constată că acestea vizează aspecte ce ţin de stabilirea situaţiei de fapt şi de aprecierea dată probelor, atribut al instanţelor inferioare ce nu pot face obiectul controlului judiciar în această fază procesuală.
În consecinţă, faţă de cele ce preced, potrivit dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., recursul pârâtei va fi respins ca nefondat, iar potrivit dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.000 lei către intimata SC I.A. SRL Orâştie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC E.R.A.R. SA Bucureşti, împotriva Deciziei nr. 115/A din 9 decembrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială.
Obligă recurenta să-i achite intimatei SC I.A. SRL Orâştie suma de 5.000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3096/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3095/2010. Comercial → |
|---|
