ICCJ. Decizia nr. 3103/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3103/2010
Dosar nr. 22/62/2009
Şedinţa publică de la 5 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1278/C din 30 iunie 2009, Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis cererea reconvenţională formulată de pârâta - reclamantă SC A.M. SRL Paloş, a obligat reclamanta - pârâtă SC A.T. SRL Braşov la predarea către pârâta - reclamantă a animalelor înscrise în factura fiscală din 8 iunie 2005 şi la plata sumei de 209.531 lei cu titlu de prejudiciu.
Prin încheierea de şedinţă de la 20 aprilie 2010, Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, învestită cu soluţionarea apelului declarat împotriva sentinţei primei instanţe, a admis cererea formulată de SC A.T. SRL Braşov şi a dispus suspendarea executării sentinţei nr. 1278/C din 30 iunie 2009 pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ.
În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut că faţă de motivele de apel invocate, cuantumul mare al penalităţilor supuse judecăţii precum şi consecinţele severe asupra activităţii pârâtei în caz de executare, se impune suspendarea executării sentinţei până la soluţionarea apelului.
Împotriva încheierii sus menţionate, a declarat recurs pârâta SC A.M. SRL Paloş, solicitând în principal, în temeiul dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi respingerea cererii de suspendare a executării sentinţei şi în subsidiar, modificarea încheierii atacate în sensul respingerii cererii de suspendare.
În argumentarea criticilor formulate, recurenta - pârâtă a arătat, în esenţă, că instanţa nu şi-a motivat soluţia pronunţată, iar în ceea ce priveşte reţinerea potrivit căreia punerea în executare ar produce consecinţe severe asupra activităţii pârâtei, acestea sunt nedovedite. S-a mai susţinut că în ceea ce priveşte dificultăţile pe care le-ar putea întâmpina pârâta într-o eventuală întoarcere a executării, acestea nu justifică măsura suspendării executării.
A mai susţinut recurenta că nu sunt îndeplinite condiţiile care să justifice luarea acestei măsuri, având în vedere că motivarea instanţei nu vizează vreunul dintre motivele care să conducă la concluzia că punerea în aplicare a sentinţei ar putea produce o pagubă irevocabilă în patrimoniul societăţii pârâte, iar motivarea soluţiei a fost preluată integral din motivele cererii de suspendare.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Din examinarea lucrărilor dosarului prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei, având în vedere şi dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., se constată că instanţa de apel a făcut o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 280 C. proc. civ., pronunţând o hotărâre temeinică şi legală.
Astfel, potrivit prevederilor art. 280 C. proc. civ., execuţia vremelnică de drept a unei hotărâri executorii poate fi suspendată în condiţiile dispoziţiilor acestui text legal, până la soluţionarea apelului declarat împotriva acesteia.
Aşa cum rezultă din actele dosarului şi fără a prejudeca fondul cauzei, instanţa a reţinut în mod judicios că punerea în executare a sentinţei apelate ar produce pârâtei consecinţe severe asupra activităţii sale, motiv pentru care a apreciat cererea de suspendare ca fiind întemeiată.
În ceea ce priveşte temeinicia şi legalitatea soluţiei pronunţate, se constată că în adevăr, prin motivele de apel se contestă tocmai cuantumul sumei la care recurenta a fost obligată, iar punerea în executare a sentinţei atacate ar putea produce consecinţe grave asupra activităţii acesteia. Totodată, este de observat că o eventuală întoarcere a executării silite ar putea fi lipsită de eficienţă, având în vedere situaţia economică a intimatei, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Referitor la critica recurentei privind nemotivarea soluţiei atacate, se constată că deşi în mod succint, instanţa şi-a motivat atât în fapt cât şi în drept, raţionamentul logico - juridic ce a condus la soluţia pronunţată, astfel încât critica apare ca fiind nefondată.
În aceeaşi ordine de idei, se înscrie şi critica referitoare la interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii, având în vedere obiectul cererii cu care a fost învestită instanţa, suspendarea executării sentinţei apelate şi soluţia pronunţată.
În consecinţă, faţă de cele ce preced, potrivit dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., recursul pârâtei va fi respins ca nefondat, iar potrivit dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.250 lei către intimata SC A.Transilvania SRL Braşov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC A.M. SRL Paloş, împotriva încheierii din 20 aprilie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială.
Obligă recurenta să-i achite intimatei SC A.T. SRL Braşov suma de 4.250 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3115/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3102/2010. Comercial → |
|---|
