ICCJ. Decizia nr. 3102/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3102/2010
Dosar nr. 9763/63/2008
Şedinţa publică din 5 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introductivă de instanţă, reclamanţii D.M. şi D.A. au chemat în judecată pe pârâta SC G. SRL Craiova, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 110.286,792 lei (echivalentul a 30.096 euro) reprezentând lipsa de folosinţă aferentă spaţiului comercial situat în Craiova, jud.Dolj.
Prin Sentinţa nr. 3441 din 15 octombrie 2008, Tribunalul Dolj, secţia comercială, a respins acţiunea reclamanţilor, reţinând că la data de 5 decembrie 2001, prin actul de dezmembrare autentificat, reclamanţii au dezmembrat imobilul din Craiova, 2 loturi şi prin acelaşi act, reclamanţii au vândut lotul nr. 2 numiţilor C.N. şi M.
A mai reţinut instanţa că reclamanţii nu au făcut dovezi privind folosirea spaţiului de către pârâtă, iar spaţiile proprietatea reclamanţilor se află situate la nr. 218 şi nu nr. 194, cum se arată în acţiune, astfel că nu rezultă identitatea dintre spaţiul proprietatea reclamanţilor şi cel ce a lacut obiectul contractelor de închiriere încheiate de către pârâtă.
Soluţia primei instanţe a fost menţinută de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, care prin Decizia nr. 286 din 17 decembrie 2009, a respins apelul reclamanţilor ca nefondat.
În argumentarea soluţiei pronunţate, instanţa de control judiciar a reţinut că pârâta SC G. SRL Craiova a avut ca asociaţi la data promovării acţiunii, pe numiţii C.N. şi M., care au fost căsătoriţi până în anul 2008, când au divorţat, reclamanţii D.M. şi D.A. fiind părinţii numitei C.M.. între reclamanţi şi soţii C. a existat o înţelegere în sensul ca SC G. SRL Craiova să folosească spaţiile proprietatea reclamanţilor, înţelegere care a încetat în momentul când soţii C. au divorţat.
Din probele administrate, instanţa a reţinut că în cauză nu se dovedeşte faptul că pârâta ar fi folosit spaţiile proprietatea reclamanţilor împotriva voinţei acestora, neexistând în fapt vreo opoziţie privind folosirea spaţiilor de către pârâtă şi în acest context, apar ca lipsite de relevanţă concluziile raportului de expertiză contabilă efectuată în cauză.
Împotriva deciziei sus menţionate, au declarat recurs reclamanţii, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul căruia au solicitat casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
În argumentarea motivului de nelegalitate invocat, recurenţii - reclamanţi au susţinut în esenţă, că decizia atacată este netemeinică şi nelegală, având în vedere că este lipsit de relevanţă dacă au permis sau nu intimatei să folosească spaţiul comercial şi chiar dacă ar fi permis, aceasta nu-i împiedică să solicite obligarea la plata contravalorii lipsei de folosinţă. Au mai susţinut recurenţii că în calitate de proprietari ai spaţiului comercial, sunt îndreptăţiţi la plata contravalorii lipsei de folosinţă, iar instanţa a procedat în mod abuziv, în condiţiile în care a dispus efectuarea expertizei în cauză, fără a mai reveni cu adresă către expert pentru a răspunde la obiecţiunile formulate.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea unei hotărâri se poate cere atunci când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal sau a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii. Motivarea recursului presupune, pe de o parte, arătarea motivului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind judecata instanţei care a pronunţat hotărârea recurată.
Analizând motivele de recurs, în raport de prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că argumentele aduse nu se încadrează în dispoziţiile legale sus menţionate şi niciunui alt motiv de nelegalitate din cele reglementate în cuprinsul dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ.
În speţă, se constată că recurenţii nu au dezvoltat nicio critică în ceea ce priveşte lipsa de temei legal a deciziei atacate, încălcarea sau aplicarea greşită a legii, criticile acestora vizând aspecte ce ţin de stabilirea situaţiei de fapt şi modalitatea de apreciere a probatoriului administrat în cauză, atribut al instanţelor anterioare, ce nu pot face obiectul controlului judiciar în această fază procesuală. Cu toate acestea, analizând critica referitoare la neefectuarea de către instanţă a adresei către expert în vederea răspunsului la obiectiunile formulate, se constată a fi nefondată, având în vedere că prin adresa din 9 noiembrie 2009, curtea de apel a pus în vedere expertului să răspundă la obiectiunile formulate, răspuns ce a fost depus la dosarul cauzei (filele 303 - 304 dosar apel).
Pentru considerentele ce preced, constatând că nu sunt motive de nelegalitate ce ar putea conduce la modificarea deciziei recurate, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii D.M. şi D.A. împotriva Deciziei nr. 286 din 17 decembrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia Comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 5 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3103/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3096/2010. Comercial → |
|---|
