ICCJ. Decizia nr. 4049/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4049/2010
Dosar nr. 4056/108/2007
Şedinţa publică de la 23 noiembrie 2010
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, secţia comercială, la data de 31 decembrie 2007, reclamanta SC H. SRL Zădăreni, judeţul Arad a chemat în judecată pe pârâta SC T. SRL solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 204.385,5 lei daune interese, echivalentul a 61.935 euro la un curs de 3,3 lei cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta arată că prin contractul încheiat la data de 10 august 2006 cu pârâta, aceasta din urmă s-a obligat să-i transmită dreptul de proprietate asupra echipamentului agricol constând în maşină de împrăştiat îngrăşăminte, semănătoare, semănătoare cu 6 rânduri, sacrificator, plug cu 6 trupite, disc şi maşină de erbicidat, în schimbul unui preţ total de 152.240 euro.
Reclamanta a considerat că potrivit art. 13 şi 5 din acest contract echipamentul agricol trebuia să fie nou şi livrat în termen de 9 săptămâni de la semnarea contractului, respectiv 12 octombrie 2006, avându-se în vedere data perfectării acestuia 10 august 2006, clauze care însă nu au fost respectate de pârâtă, echipamentul agricol fiind livrat cu 6 luni de întârziere, doar în luna februarie 2007 şi în plus era unul folosit.
Reclamanta a considerat că suma solicitată prin petit reprezintă echivalentul prejudiciului pe care l-a suferit în urma executării defectuoase şi cu întârziere de către pârâtă a obligaţiilor contractuale, raportat la specificul activităţii, acela de producţie agricolă susţinută prin fonduri S.A.P.A.R.D., livrarea la un anumit termen a unui anumit tip de echipament având caracter esenţial.
Cu privire la pierderile patrimoniale suferite, reclamanta a apreciat că suma de 72.000 lei reprezintă costuri suplimentare prin semănat cu maşina uzată, după epoca optimă, 45.000 lei reprezintă pierderea suferită prin semănarea în minus cu 30 ha la o producţie medie de 2.500 kg/ha, datorită vitezei scăzute de semănat a utilajului, 21,384 lei reprezintă pierderea subvenţiei acordate de Ministerul Agriculturii prin semănarea în minus cu 30 ha şi 66.000 lei reprezintă dobânzi şi comisioane bancare plătite datorită amânării întocmirii dosarului pentru acordarea fondurilor S.A.P.A.R.D., în drept invocându-se art. 1 şi 69 C. com., art. 969-979, art. 1073-1074, art. 1082, 1084 şi art. 1294 C. civ.
Pârâta prin întâmpinare, a invocat excepţia de prematuritate a acţiunii raportat la art. 7201 şi art. 7202 C. proc. civ., întrucât convocarea la conciliere ce a fost transmisă prin curierat rapid nu a fost tradusă în limba franceză împreună cu documentele anexe, aceasta fiind singura modalitate pentru ca pârâta să ia cunoştinţă de conţinutul documentului transmis, reclamanta având obligaţia de a anexa toate actele doveditoare pe care îşi sprijină pretenţiile.
Prin precizarea de acţiune, reclamanta arată că despăgubirile solicitate reprezintă prejudiciul cauzat prin executarea necorespunzătoare şi cu întârziere a obligaţiilor contractuale de către pârâtă, având în vedere specificul activităţii, acela de producţie agricolă de soia, iar prin precizarea depusă după completarea expertizei contabile, se solicită obligarea pârâtei la plata sumei totale de 235.394 lei cu titlu de daune interese, astfel cum rezultă din concluziile raportului de expertiză.
Cu privire la aceste precizări, pârâta a invocat excepţia de tardivitate a modificării acţiunii raportat la art. 132 C. proc. civ., excepţie care a fost unită cu fondul.
Prin sentinţa comercială nr. 189 din 10 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosar nr. 4056/108/2007, s-a admis în parte acţiunea formulată, precizată de reclamanta SC H. SRL Zădăreni, în contradictoriu cu pârâta SC T. SRL şi în consecinţă:
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 92.524 cu titlu de daune interese, compusă din: suma de 2.232 lei reprezentând costurile efectuate cu reparaţiile utilajului vechi, suma de 2.300 lei reprezentând consumul suplimentar de combustibil, suma de 37.721 lei reprezentând diferenţa dintre venitul obţinut efectiv şi cel aşteptat pentru cultivarea suprafeţei suplimentare de 30 ha; suma de 10.881 lei reprezentând pierderea înregistrată prin neîncasarea subvenţiei aferente producţiei rezultate din cultivarea suprafeţei suplimentare de 30 ha, precum şi suma de 39.390 lei reprezentând dobânzile şi comisioanele bancare plătite datorită amânării întocmirii dosarului pentru acordarea fondurilor S.A.P.A.R.D.
Totodată, au fost respinse capetele de cerere, precizate privind obligarea pârâtei să plătească reclamantei suma de 92.170 lei, reprezentând diferenţa dintre venitul obţinut efectiv şi cel aşteptat pentru suprafaţa semănată şi de 50.700 lei, reprezentând pierderea înregistrată prin neîncasarea subvenţiei, cuvenite producţiei neobţinute pentru suprafaţa semănată, pârâta fiind obligată să plătească reclamantei suma de 2.699, 26 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constatat că:
- prin art. 5 din contract, s-a prevăzut că livrarea trebuia să se realizeze în termen de 9 săptămâni de la intrarea în vigoare a contractului, moment care, conform art. 19 din acelaşi contract, are loc după semnarea de către ambele părţi şi plata avansului, conform art. 4 din acelaşi contract prevede că avansul se face în procent de 20 % la semnarea contractului şi 80 % înainte de livrare.
Contractul a fost semnat de părţi la 10 august 2006, iar din probatoriul administrat rezultă că reclamanta a plătit întreaga sumă la data de 06 octombrie 2006, astfel că data intrării în vigoare a contractului, conform art. 19, este 06 octombrie 2006, dată de la care se calculează termenul de livrare, şi care s-a împlinit la data de 09 decembrie 2006. Până la această dată, pârâta, conform articolelor de mai sus, precum şi a art. 13 din contractul încheiat, trebuia să livreze reclamantei toate cele 7 utilaje agricole în stare nouă.
- din procesul verbal încheiat între părţi rezultă că cinci dintre aceste utilaje şi anume: maşina de împrăştiat îngrăşăminte, semănătoare cu 6 rânduri, sacrificator, disc şi maşină de erbicidat, au fost predate înăuntrul acestui termen, respectiv la 24 octombrie 2006.
Cel de-al şaselea utilaj agricol, plug cu 6 trupiţe, a fost predat la data de 03 noiembrie 2006, tot înăuntrul termenului contractual, conform procesului verbal de predare primire iar cel de-al şaptelea utilaj agricol, semănătoarea unidisc a fost predată abia la data de 17 aprilie 2007, conform procesului verbal de predare - primire, pârâta nerespectând termenul de livrare în cazul acestui utilaj, îndeplinindu-şi obligaţia contractuală cu o întârziere de peste 4 luni.
- din concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză de expert G.S., rezultă că pierderile totale suferite de reclamantă ca urmare a nerespectării obligaţiilor contractuale de către pârâtă sunt în sumă de 459.783,34 lei, compuse din: 365.672,10 lei, reprezentând pierderea suferită prin semănarea cu utilajul vechi în afara perioadei de semănat, sumă ce include venitul aşteptat, subvenţia, reparaţiile echipamentului şi carburant suplimentar; suma de 32.221,20 lei, reprezentând pierderea suferită prin necultivarea a 30 ha cu soia; suma de 22.500 lei reprezentând subvenţia de care ar fi trebuit să beneficieze reclamanta şi suma de 39.390,04 lei reprezentând dobânzi şi comisioane bancare plătite datorită amânării întocmirii dosarului pentru acordarea fondurilor S.A.P.A.R.D.
- din completarea la acest raport de expertiză, rezultă că pierderile totale ale reclamantei sunt în cuantum de 196.004 lei compuse din: 92.170 lei reprezentând venitul aşteptat să se obţină din vânzarea producţiei de soia de pe cele 140 ha cultivate, 50.700 lei reprezentând pierderea înregistrată prin neîncasarea subvenţiei cuvenite producţiei neobţinute, reparaţie echipament - 2.232 lei, 2.300 lei carburanţi suplimentari, 37.721 lei reprezentând venitul aşteptat a se obţine prin cultivarea a 30 ha şi subvenţia pentru cele 30 ha în sumă de 10.181 lei.
- din concluziile raportului de expertiză auto efectuat de expertul O.I., rezultă că, toate utilajele, cu excepţia semănătoarei unidisc, au fost recepţionate de reclamantă ca utilaje noi, aflându-se în stare tehnică foarte bună, iar semănătoarea antemenţionată nu a fost primită ca utilaj nou, având avarii şi reparaţii executate de proastă calitate, având o stare tehnică necorespunzătoare, fiind un utilaj folosit iar prin completarea la acest raport de expertiză tehnică auto, expertul şi-a menţinut concluzia cu privire la starea necorespunzătoare a acestui utilaj, iar cu privire la legătura cauză - efect între defecţiunile constatate şi performanţele slabe ale utilajului, reclamate de reclamantă privind semănarea în minus cu 30 ha teren, a precizat că nu cunoaşte condiţiile de executare a lucrărilor agricole.
- întrucât pârâta nu şi-a respectat obligaţiile contractuale, astfel cum s-a obligat prin contractul de vânzare – cumpărare, predând cu întârziere utilajul semănătoare unidisc, este indubitabil că această faptă ilicită atrage răspunderea civilă contractuală a acesteia, existând un prejudiciu, raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, precum şi culpa debitoarei pârâte în condiţiile art. 969-979, art. 1073-1074, art. 1082, art. 1084 şi art. 1294 C. civ.
- cu privire la cuantumul prejudiciului, instanţa a apreciat că este în cuantum de 92.524 lei, compus din:
- suma de 2.232 lei, reprezentând costurile efectuate cu reparaţiile utilajului vechi,
- suma de 2.300 lei reprezentând consumul suplimentar de combustibil,
- suma de 37.721 lei reprezentând diferenţa dintre venitul obţinut efectiv şi cel aşteptat prin cultivarea suprafeţei suplimentare de 30 ha, nesemănate; prejudiciul cauzat prin executarea necorespunzătoare şi cu întârziere a obligaţiilor contractuale de către pârâtă, având în vedere specificul activităţii, acela de producţie agricolă de soia,
- suma de 10.881 lei reprezentând pierderea înregistrată prin neîncasarea subvenţiei aferente producţiei rezultate din cultivarea suprafeţei suplimentare de 30 ha nesemănate, în condiţiile H.G. nr. 1576 din 19 decembrie 2007, privind sprijinul direct al statului prin acordarea de subvenţii în anul 2007 producătorilor agricoli din sectorul vegetal, în scopul creşterii producţiei şi a indicilor de calitate a produselor agricole,
- suma de 39.390 lei reprezentând dobânzile şi comisioanele bancare plătite datorită amânării întocmirii dosarului pentru acordarea fondurilor S.A.P.A.R.D., astfel cum au fost calculate de către expertul contabil.
Instanţa a respins capetele de cerere, precizate privind obligarea pârâtei să plătească reclamantei suma de 92.170 lei, reprezentând diferenţa dintre venitul obţinut efectiv şi cel aşteptat pentru suprafaţa de 140 ha semănată şi de 50.700 lei, reprezentând pierderea înregistrată prin neîncasarea subvenţiei, cuvenite producţiei neobţinute pentru aceeaşi suprafaţă semănată, întrucât a apreciat că nu există raport de cauzalitate între acest prejudiciu şi fapta ilicită reţinută, respectiv pentru nepredarea singurului utilaj în termenul contractual reţinându-se prejudiciul antemenţionat.
În baza art. 274 şi 276 C. proc. civ, având în vedere că doar 5 din cele 7 capete de cerere, precizate de reclamantă, au fost admise, instanţa a compensat cheltuielile de judecată, în limita pretenţiilor admise (de circa 40% din suma totală precizată) şi în consecinţă, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 2.699, 26 lei reprezentând cheltuieli de judecată parţiale.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel atât reclamanta cât şi pârâta.
Apelanta - reclamantă a invocat faptul că sentinţa atacată este netemeinică şi nelegală întrucât raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciul în valoare de 142.870 lei este pe deplin probat.
Apelanta - pârâtă reproşează instanţei de fond că a pronunţat o hotărâre care nu a statuat asupra raportului de cauzalitate dintre starea tehnică a utilajului şi performanţele respectivului utilaj, fiind dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 969-979, art. 1073, art. 1075-1078, art. 1082, și art. 1081-1086 C. civ.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, prin Decizia nr. 82/A din 22 aprilie 2010, a admis apelurile părţilor, a schimbat parţial sentinţa atacată în sensul că a admis în parte cererea de chemare în judecată şi a obligat pârâta să plătească reclamantei următoarele sume:
- 92.170 lei reprezentând diferenţa de venit aferentă suprafeţei cultivate de 140 ha, 2.232 lei reprezentând reparaţiile utilajului vechi livrat şi 2.300 lei reprezentând costuri suplimentare pentru carburant şi a respins celelalte pretenţii, menţinând însă dispoziţiile sentinţei cu privire la cheltuielile de judecată în primă instanţă. Totodată, instanţa de apel a compensat parţial cheltuielile de judecată din apel ale celor două părţi şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 10.709 lei cheltuieli de judecată în apel.
În pronunţarea acestei decizii instanţa de control judiciar a reţinut, în esenţă, următoarele:
I. Referitor la apelul reclamantei:
- pentru naşterea obligaţiei de reparare, prejudiciul trebuie să fie cert. În cazul prejudiciilor materiale sau patrimoniale, pe lângă faptul că trebuie să existe, adică să fie actuale, pentru a genera obligaţia de reparare în sarcina debitorului, este necesar să poată fi stabilită şi întinderea sau valoarea lor;
- o altă condiţie pentru angajarea răspunderii contractuale este existenţa unui raport de cauzalitate între neexecutarea obligaţiilor contractuale şi prejudiciul suferit de creditor (art. 1086 C. civ.). Existenţa raportului de cauzalitate, în materie contractuală, este prezumată de lege din faptul neexecutării contractului şi a existenţei prejudiciului direct şi necesar;
- deşi obligaţiile contractuale ale pârâtei SC T. SRL erau clar definite, în sensul predării utilajelor la o anumită dată de la plata avansului, iar reclamanta şi-a îndeplinit obligaţia corelativă de plată a preţului convenit, totuşi reclamanta a livrat, mai întâi, o semănătoare folosită, iar, apoi, la 17 aprilie 2007, deci aproximativ 4 luni de la data stabilită pentru predare, a înlocuit semănătoarea folosită cu una nouă, în stare perfectă de funcţionare.
- tocmai în perioada semănatului, reclamanta SC H. SRL a fost lipsită de o semănătoare conform celor două contractate, fapt ce a dus la o serie de pierderi, întrucât semănarea culturii de soia nu s-a putut face la capacitatea integrală şi în ritmul normal. Acest lucru rezultă din comparaţia recoltei obţinute de reclamantă, pe cele 140 ha cultivate, cu producţia medie de soia obţinută în anul 2007, în judeţul Arad, unde se află suprafaţa respectivă de teren.
- imposibilitatea reclamantei de a obţine cel puţin producţia medie de soia la hectar este o consecinţă directă a faptului că însămânţarea culturii nu a putut fi făcută adecvat din cauza livrării cu întârziere, de către pârâtă, a unei semănători.
- prejudiciul suferit de către reclamantă, raportat la cultivarea suprafeţei de 140 ha cu soia este cert, întrucât, dacă pârâta şi-ar fi executat la timp obligaţiile contractuale, reclamanta ar fi reuşit să însămânţeze în mod adecvat suprafaţa respectivă şi este plauzibil că ar fi obţinut cel puţin o producţie medie de soia la hectar.
II. Referitor la apelul pârâtei:
- în ceea ce priveşte prejudiciul rezultând din necultivarea unei suprafeţe de 30 ha, el nu este cert, întrucât nu rezultă cu certitudine că reclamanta SC H. SRL ar fi cultivat respectiva suprafaţă şi, dacă ar fi cultivat-o, ar fi cultivat-o cu soia. În consecinţă, prima instanţă, fără nicio justificare, a acordat reclamantei despăgubiri pentru un prejudiciu (câştig nerealizat) ipotetic şi care nici nu poate fi cuantificat, în lipsa unei certitudini cu privire la tipul de cultură ce ar fi fost însămânţată pe respectiva suprafaţă, astfel că, din acest punct de vedere, apelul pârâtei SC T. SRL este fondat;
- apelul pârâtei SC T. SRL este fondat cu privire la acordarea de către prima instanţă a sumei de 10.881 lei, rezultând din neacordarea subvenţiei pentru cultivarea suprafeţei de 30 ha, întrucât mecanismul subvenţiei presupune ca aceasta să fie datorată producătorului agricol numai în măsura în care acesta produce şi vinde producţia, în vederea acoperirii, cel puţin parţiale, a costurilor de producţie. Conform art. 1, alin. (1) din H.G. 1576/2007, „producătorii agricoli, persoane fizice sau juridice, (…), care deţin sau administrează exploataţii agricole şi care valorifică pe piaţă soia din producţia internă a anului 2007, beneficiază de sprijinul direct al statului pe produs (…)”. Aşadar, necultivând suprafaţa de 30 ha şi, implicit, nevalorificând producţia respectivă, reclamanta SC H. SRL nu este îndrituită nici la obţinerea subvenţiei aferente, întrucât, în privinţa sumei de 39.390 lei, acordată de prima instanţă reclamantei şi care reprezintă dobânzi şi comisioane bancare plătite datorită amânării întocmirii dosarului pentru acordarea fondurilor S.A.P.A.R.D., Curtea a considerat că este fondat, întrucât contractarea creditului nu a fost generată de nepredarea la timp a utilajului, iar creditul nu a fost contractat pentru a suplini lipsa fondurilor S.A.P.A.R.D. Creditul a fost contractat la data de 21 septembrie 2006 (contractul nr. 37611), deci înainte de scadenţa obligaţiei de predare a utilajelor, inclusiv a utilajului în speţă, ori la acea dată, nu se putea vorbi de o neexecutare a contractului şi nici de un prejudiciu. Cu alte cuvinte, contractarea creditului nu este un efect al nerespectării clauzelor contractuale de către pârâtă. La fel este şi situaţia contractului de creditare din 21 septembrie 2006.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamanta SC H. SRL cât şi SC T.V. SRL criticând-o pentru nelegalitate.
Recurenta - pârâtă îşi subsumează criticile motivului de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi solicită admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei atacate în sensul respingerii pretenţiilor reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumelor de 92.170 lei reprezentând diferenţa de venit aferentă suprafeţei cultivate de 140 ha, 2.232 lei reprezentând reparaţiile utilajului vechi livrat, 2.300 lei reprezentând costuri suplimentare pentru carburant şi a sumei reprezentând cheltuieli de judecată.
Criticile recurentei - pârâte vizează următoarele aspecte:
- decizia atacată a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 998 C. civ., argumentele instanţei de apel sunt netemeinice şi nelegale, dat fiind faptul că nu sunt îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale răspunderii contractuale în raport de probatoriul administrat în cauză (înscrisuri, raport de expertiză, completare la raportul de expertiză) şi de situaţia de fapt reţinută de instanţă.
Recurenta - reclamantă SC H. SRL îşi subsumează criticile motivelor de recurs reglementate de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. şi vizează următoarele aspecte:
- respingerea apelului reclamantei este rezultatul unei motivări complet necorespunzătoare, rezultat al încălcării şi aplicări greşite a legii în materia răspunderii delictuale - art. 998 şi urm. C. civ., a celor care instituie prezumţiile ca mijloc de probă dar şi a dispoziţiilor ce instituie principiile de interpretare a unei stări de fapt.
- privitor la pierderile financiare ocazionate datorită amânării întocmirii dosarului pentru acordarea fondurilor S.A.P.A.R.D. - ultima componentă a prejudiciului - decizia recurată este rezultatul încălcării şi aplicării greşite a legii şi din perspectiva situaţiilor de fapt şi a mijloacelor de probă luate în considerare de instanţă.
Deliberând asupra excepţiilor de nulitate a cererilor de recurs invocate reciproc de părţi Înalta Curte le respinge constatând că în speţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 3021 lit. c) C. proc. civ., întrucât din ansamblul criticilor formulate - şi care în proporţie covârşitoare vizează aspecte de netemeinicie - poate fi desprinsă o singură critică de nelegalitate, respectiv cea vizând aplicarea şi interpretarea greşită a art. 998 şi urm. C. civ.
Această critică este invocată de fiecare dintre recurente, dar din perspective diferite şi se dovedeşte a fi nefondată şi aceasta datorită faptului că instanţa de control judiciar a făcut o analiză exhaustivă a tuturor elementelor constitutive ale răspunderii civile contractuale şi a apreciat asupra existenţei prejudiciului. În acest sens instanţa a făcut o corectă interpretare a clauzelor contractuale, dând acestora sensul pe care părţile l-au avut în vedere la încheierea contractului şi care nici nu au caracter echivoc pentru a fi susceptibile de interpretare.
Sub aspectul stabilirii prejudiciului instanţa de apel şi-a fundamentat raţionamentul pe situaţii de fapt, pe probatoriile administrate îndeosebi pe rapoartele de expertiză efectuate în cauză şi care nu pot forma obiect în această fază procesuală, astfel că nu se poate invoca nemotivarea hotărârii atacate sub acest aspect.
În considerarea celor ce preced, Înalta Curte în temeiul art. 312 C. proc. civ., constatând legalitatea deciziei recurate sub aspectul criticilor formulate în limitele tranşate de art. 304 C. proc. civ., va respinge ambele recursuri ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii cererilor de recurs.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta SC H. SRL Zădăreni şi de pârâta SC T.V. împotriva Deciziei nr. 82/A din 22 aprilie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4116/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3107/2010. Comercial → |
|---|
