ICCJ. Decizia nr. 3119/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3119/2010
Dosar nr. 3419/86/2009
Şedinţa publică din 5 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acţiunea introductivă de instanţă, reclamanta SC T. SA SUCEAVA a solicitat obligarea pârâţilor ŞCOALA CU CLASELE I-VIII SUCEAVA, P. SUCEAVA şi M. SUCEAVA, la plata sumei de 119.312,70 lei reprezentând penalităţi de întârziere la plata energiei termice furnizate.
Prin sentinţa nr. 1616 din 12 octombrie 2009, Tribunalul Suceava, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantei faţă de P.M. Suceava şi M. Suceava prin P., reţinând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestora şi a admis acţiunea faţă de pârâta ŞCOALA CU CLASELE I-VIII SUCEAVA, sens în care a dispus obligarea acestei pârâte la plata sumei de 119.312,70 lei cu titlu de penalităţi.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că, în raport de dispoziţiile art. 77 din Legea nr. 215/2001 şi cele cuprinse în contractele de prestări servicii nr. 2431/2005 şi nr. 2419/2006 încheiate între reclamantă şi instituţia şcolară, pârâţii P. şi M. Suceava nu justifică calitatea procesuală pasivă. A mai reţinut instanţa că, deşi reclamanta şi-a onorat la timp obligaţiile asumate prin cele două contracte, instituţia şcolară nu a onorat plata penalităţilor de întârziere în cuantumul solicitat, astfel încât instanţa a apreciat ca fiind întemeiată acţiunea, în considerarea dispoziţiilor art. 969 C. civ.
Sentinţa primei instanţe a fost apelată de către reclamanta SC T. SA SUCEAVA, iar prin Decizia nr. ll din 18 februarie 2010, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a admis apelul reclamantei, a schimbat în parte sentinţa, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M. Suceava prin P., a obligat pârâţii ŞCOALA CU CLASELE I-VIII SUCEAVA şi M. SUCEAVA să plătească în solidar suma de 119.412,70 lei penalităţi de întârziere şi a menţinut dispoziţia privind admiterea acţiunii.
În argumentarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut că potrivit art. 120 alin. (1) din Constituţie şi art. 2 alin. (l) din Legea nr. 215/2001, administraţia publică locală se organizează şi funcţionează în temeiul unor principii, printre care principiul autonomiei locale, principiul descentralizării şi principiul deconcentrării serviciilor publice, iar potrivit art. 4 alin. (2) din aceeaşi lege, autonomia locală priveşte două aspecte: organizarea şi funcţionarea administraţiei publice locale şi gestionarea sub propria responsabilitate a resurselor care aparţin unităţilor administrativ - teritoriale. Au mai fost avute în vedere dispoziţiile OUG nr. 32/2001 privind reglementarea unor probleme financiare, aprobată prin Legea nr. 3 74/2001, care prevăd că finanţarea învăţământului preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităţilor administrativ teritoriale pe a căror rază acestea îşi desfăşoară activitatea. Din perspectiva dispoziţiilor legale sus menţionate, s-a reţinut că unitatea administrativ teritorială are obligaţia legală de a prevedea în bugetul local sumele de bani necesare pentru asigurarea, respectiv finanţarea instituţiei şcolare pârâte, în sensul achitării contravalorii serviciilor prestate de societatea reclamantă.
Pentru aceste considerente, instanţa de control judiciar a admis apelul reclamantei şi a schimbat sentinţa primei instanţe, în sensul obligării şi a M. Suceava prin P., la plata penalităţilor de întârziere solicitate, prin înlăturarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, greşit reţinute.
Împotriva deciziei sus menţionate, a declarat recurs pârâtul M. SUCEAVA prin P., invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, desfiinţarea sentinţei recurate în sensul admiterii excepţiilor invocate, iar pe fondul cauzei, obligarea unităţii şcolare la plata penalităţilor datorate.
În argumentarea criticilor formulate, recurentul - pârât a arătat, în esenţă, că instanţa de apel a pronunţat o soluţie netemeinică şi nelegală prin respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a M. Suceava, având în vedere că între reclamantă şi pârât nu există nici un fel de relaţie contractuală cu privire la furnizarea de servicii către unitatea şcolară, aceasta din urmă fiind semnatara contractului, prin urmare, calitate de pârât are numai unitatea şcolară. A mai susţinut recurentul că instanţa a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 42 C. com., nefiind aplicabile în cauză, deoarece raportul juridic dedus judecăţii are un singur debitor, respectiv unitatea şcolară. În ceea ce priveşte dispoziţiile OUG nr. 32/2001, recurenta a susţinut că acestea reglementează exclusiv raporturile dintre unitatea administrativ - teritorială şi unitatea şcolară, iar obligarea municipalităţii la plata unor penalităţi de întârziere ce decurg dintr-un contract faţă de care are calitatea de terţ, reprezintă o eroare a instanţei.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Motivul prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., are de regulă, în vedere, încălcarea legii de drept substanţial, mai precis aplicarea unui text de lege străin de situaţia de fapt dedusă judecăţii sau extinderea normei de drept la situaţii neaplicabile în speţă.
Din această perspectivă şi în raport de dispoziţiile legale ce reglementează calea de atac extraordinară a recursului, ca fiind o cale de atac de reformare, nedevolutivă, se vor analiza doar criticile formulate împotriva deciziei recurate, ce vizează eventuale aspecte de nelegalitate, respectiv aplicarea dispoziţiilor OUG nr. 32/2001, Legii nr. 215/2001 şi art. 42 C. com., pretins a fi fost încălcate de către instanţa de apel.
În raport de criticile formulate şi analizând Decizia recurată sub acest aspect, se constată că dezlegarea dată de instanţa de apel s-a fundamentat pe aplicarea corectă a dispoziţiilor legale sus menţionate, având în vedere că potrivit dispoziţiilor OG nr. 32/2001, finanţarea învăţământului preuniversitar se realizează din bugetele locale ale unităţilor administrativ teritoriale pe raza cărora acestea îşi desfăşoară activitatea. Potrivit art. 63 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 215/2001, primarul exercită funcţia de ordonator principal de credite, iar potrivit art. 63 alin. (4) lit. b) acesta întocmeşte proiectul bugetului local, care cuprinde, ca şi capitol distinct, bugetul unităţilor de învăţământ şi îl supune aprobării consiliului local, iar potrivit art. 40 alin. (3) din Normele metodologice privind finanţarea unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat, după aprobare, bugetul unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat reprezintă documentul pe baza căruia se asigură finanţarea cheltuielilor acestora în exerciţiul financiar respectiv. Cu alte cuvinte, chiar dacă recurentul nu a fost parte în contractele încheiate între unitatea şcolară şi reclamantă, obligaţia sa izvorăşte din lege, respectiv asigurarea fondurilor necesare plăţilor contravalorii serviciilor furnizate.
Referitor la critica privind interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 42 C. com., se constată, de asemenea, a fi nefondată, având în vedere că pentru a opera prezumţia de solidaritate, legea cere ca obligaţia codebitorilor să aibă caracter comercial şi întrucât solidaritatea este de natura obligaţiilor comerciale, nu trebuie stipulată expres. În speţă, izvorul obligaţiei recurentului, ce atrage solidaritatea răspunderii, rezultă din lege, astfel cum s-a arătat anterior, respectiv OG nr. 32/2001, Legea nr. 215/2001 şi Normele metodologice privind finanţarea unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat, astfel încât, şi sub acest aspect, soluţia recurată este în acord cu dispoziţiile legale incidente în cauză.
În consecinţă, faţă de cele ce preced, potrivit dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., recursul pârâtului M. SUCEAVA prin P. va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul M. SUCEAVA PRIN P., împotriva deciziei nr. ll din 18 februarie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3106/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3123/2010. Comercial → |
|---|
