ICCJ. Decizia nr. 3123/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3123/2010
Dosar nr. 1037/1/2010
Şedinţa publică din 5 octombrie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea introductivă de instanţă, astfel cum a fost precizată, reclamanta SC C. SRL SUCEAVA a chemat în judecată pe pârâta C.M.D. PRIN P., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate dreptul său de proprietate asupra suprafeţei de 1.754 m.p. teren aferent construcţiei „Moară cu ciocănele".
Prin sentinţa nr. 2317 din 4 iunie 2007, Judecătoria Suceava a admis în parte cererea reclamantei, a constatat că reclamanta este proprietara suprafeţei de 585 mp teren, aferent morii cu ciocănele situat în comuna M.D., jud. Suceava, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a intervenienţilor I.A., I.G., I.I., I.V., I.L., I.R., I.M., I.V., I.M., I.G., moştenitorii intervenientei I.Z. şi a respins cererea de intervenţie formulată de aceştia, ca fiind formulată de persoane lipsite de calitate procesuală activă, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a intervenientului I.C. şi a admis cererea de intervenţie formulată de acesta, a constatat că intervenientul I.C. este proprietarul suprafeţei de 719 m.p., teren înscris în titlul de proprietate nr. 1550/2006 poziţia B punctul 5 şi a respins cererea de intervenţie formulată de intervenientul I.Ş., ca nefondată.
Prin Decizia nr. 36 din 5 decembrie 2007, Tribunalul Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis apelul declarat de reclamanta SC C. SRL SUCEAVA, a anulat sentinţa primei instanţe şi reţinând cauza pentru soluţionarea fondului, a stabilit că obiectul cererii comerciale formulate de reclamantă nu este evaluabil în bani, astfel că sunt incidente dispoziţiile art. 2 pct. l lit. c) C. proc. civ.
Prin sentinţa nr. 2796 din 15 septembrie 2008, Tribunalul Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea reclamantei, a constatat că reclamanta este proprietara suprafeţei de 585 m.p. teren situat în comuna M.D., jud. Suceava, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a intervenienţilor I.A., I.G., I.I., I.V., I.L., I.R., I.M., I.V., I.M., I.G, moştenitorii intervenientei I.Z. şi a respins cererea de intervenţie formulată de aceştia, ca fiind formulată de persoane lipsite de calitate procesuală activă, a admis excepţia lipsei de interes în formularea cererii de intervenţie de către intervenientul I.C. şi a respins cererea de a de intervenţie formulată de acesta ca lipsită de interes şi a respins cererea de intervenţie în nume propriu formulată de I.Ş., ca nefondată.
Prin Decizia nr. 13 din 26 ianuarie 2009, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a admis apelul declarat de reclamanta SC C. SRL SUCEAVA, a schimbat în parte sentinţa primei instanţe, în sensul constatării că reclamanta este proprietara suprafeţei de 450 mp cotă parte din parcela 1113/4, identificată cu culoare maro în raportul de expertiză, alături de terenul de 585 m.p., menţinând celelalte prevederi ale sentinţei apelate.
Împotriva deciziei sus-menţionate, a declarat recurs pârâta C.M.D. PRIN P., invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat casarea deciziei recurate şi menţinerea sentinţei primei instanţe. În argumentarea motivelor de nelegalitate invocate, recurenta a criticat Decizia atacată, pentru greşita interpretare a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1859 din 26 martie 2001, conform căruia proprietar al parcelei de 450 mp în litigiu, este M.D.S., precum şi pentru greşita aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 18/1991.
Prin Decizia nr. 302 din 28 ianuarie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, cu majoritate de voturi, a admis recursul declarat de pârâta C.M.D. PRIN P., a modificat Decizia recurată, în sensul respingerii apelului reclamantei ca nefondat.
Pentru a pronunţa această soluţie, Înalta Curte a reţinut că potrivit înscrisurilor aflate la dosar, suprafaţa de 450 m.p., parte a parcelei nr. 1113/4 de 3.200 m.p., intabulată iniţial în C.F. a C.M.D. este proprietatea lui M.D.S., fiind cumpărată de la Ş.G. şi A. (3.200 m.p.) prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1859 din 28 martie 2001 de B.N.P. P.A., realitate stabilită prin sentinţa nr. 4415 din 18 octombrie 2002 a Judecătoriei Suceava rămasă definitivă prin Decizia nr. 563 din 3 aprilie 2003 a Tribunalului Suceava, secţia civilă, aspect confirmat de înscrisul nou depus în recurs, actul de alipire autentificat sub nr. 3792 din 4 decembrie 2008 de B.N.P. C.V.L.
A mai reţinut Curtea că fată de cele de mai sus, Decizia instanţei de apel este netemeinică şi nelegală, în condiţiile în care în considerentele acesteia s-a consemnat că susţinerile reclamantei nu au fost contestate de pârâţi, care însă nu au fost prezenţi la dezbateri, astfel cum rezultă din încheierea din 19 ianuarie 2009. S-a mai reţinut că deşi prin Decizia atacată, se face trimitere la dosarul nr. 1851/2006 în care se menţionează expres că suprafaţa de 450 m.p. din litigiu, aparţinând lui M.D.S. face parte dintr-o parcelă intabulată în C.F. 3504, aspectul a fost ignorat de către instanţă. Faţă de cele ce preced, Înalta Curte a stabilit că în mod nelegal instanţa de apel a admis apelul reclamantei şi a constatat că aceasta ar avea drept de proprietate şi asupra parcelei de 450 mp, proprietate a unui terţ M.D.S.
Împotriva deciziei nr. 302 din 28 ianuarie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a formulat contestaţie în anulare, contestatoarea SC C. SRL SUCEAVA prin administrator B.I., pentru motivele prevăzute de dispoziţiile art. 318 alin. (l) teza I C. proc. civ.
În argumentarea motivului invocat, contestatoarea a criticat soluţia pronunţată, susţinând că este rezultatul unei greşeli materiale, având în vedere că prin cererea de recurs nu s-au indicat motivele de nelegalitate şi dezvoltarea acestora, astfel încât, instanţa şi-a depăşit rolul activ şi a făcut o concesie recurentei, prin faptul că a soluţionat cauza pe fond, în condiţiile în care ar fi trebuit să constate nulitatea recursului. A mai susţinut contestatoarea că în mod corect instanţa de apel a constatat că este proprietara terenului în litigiu, aspect cu care de altfel, a fost de acord şi recurenta C.M.D. prin P.
Examinând motivele contestaţiei în anulare, în raport de dispoziţiile art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., Înalta Curte retine următoarele:
Potrivit art. 318 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Faţă de aceste precizări prealabile, în ipoteza primei teze a textului sus citat, Înalta Curte constată că niciuna din criticile formulate nu se încadrează în noţiunea de greşeală materială, în sensul dispoziţiilor art. 318 alin. (1) C. proc. civ. Având în vedere caracterul de excepţie al textului de mai sus, analiza susţinerilor privind existenţa unei „greşeli materiale" presupune o interpretare restrictivă în sensul că trebuie avute în vedere numai acele greşeli materiale care au caracter procedural şi care au dus la pronunţarea unei soluţii eronate.
În acest context, din motivele dezvoltate de contestatoare, rezultă că s-au formulat critici pe alte chestiuni decât cele procedurale, chestiuni ce tind în fapt la reformarea soluţiei din recurs printr-o rediscutare şi reapreciere a probelor şi analizarea raţionamentului logico-juridic al instanţei, care exced dispoziţiilor ce reglementează calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare. Faţă de aceste considerente, nici susţinerea contestatoarei potrivit căreia instanţa ar fi făcut o concesie recurentei, prin faptul că nu a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 302I lit. c) C. proc. civ., şi că unul dintre membrii completului de judecată a formulat opinie separată, nu poate fi reţinută ca şi motiv prevăzut de dispoziţiile art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., reprezentând în fapt, critica unei eventuale greşeli de judecată.
Pe cale de consecinţă, faţă de cele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 318 – art. 320 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC C. SRL prin reprezentant legal B.I.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC C. SRL prin reprezentant legal B.I., împotriva deciziei nr. 302 din 28 ianuarie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3119/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 313/2010. Comercial → |
|---|
