ICCJ. Decizia nr. 313/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 313/2010
Dosar nr. 6486/1/2009
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin hotărârea arbitrală nr. 194 din 24 iunie 2005 a Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României a fost admisă în parte cererea reclamantei SC T.E. SRL Timişoara, iar pârâta SC U.M. SA Rm. Vâlcea a fost obligată la plata sumei de 118.482,92 dolari S.U.A., echivalent în lei la cursul B.N.R. din ziua plăţii, cu titlu de preţ pentru marfa livrată, plus 3957 dolari S.U.A., echivalent în lei, cu titlu de dobânzi şi 243.388.542 lei cheltuieli de arbitrare.
Acţiunea în anularea acestei sentinţe arbitrale, respinsă iniţial ca tardivă, a fost rejudecată urmare casărilor dispuse prin hotărârile judecătoreşti date în căile de atac exercitate în cauză (recurs, contestaţie în anulare, rejudecare recurs cu casare cu trimitere spre rejudecare), iar prin sentinţa comercială nr. 35 din 17 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, dată în fond după casare, a fost admisă pe motivul prevăzut de art. 364 lit. b) C. proc. civ., cu consecinţa reţinerii cauzei pentru rejudecarea fondului, fond soluţionat prin sentinţa comercială nr. 70 din 26 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, în sensul respingerii acţiunii reclamantei.
Instanţa a reţinut în argumentarea acestei soluţii că reclamanta nu şi-a îndeplinit propriile obligaţii contractuale, nefăcând nici un demers pentru ca instalaţia furnizată pârâtei să funcţioneze la parametrii contractuali şi nici nu a remediat deficienţele semnalate de pârâtă, aşa încât nu poate pretinde plata preţului instalaţiei, în cauză apreciindu-se că sunt întrunite cerinţele excepţiei de neexecutare a contractului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta solicitând modificarea ei pentru nelegalitate.
În criticile invocate şi argumentate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta invocă, în esenţă, greşita aplicare a dispoziţiilor art. 1074 C. civ. şi art. 1314 C. civ., precum şi interpretare a operării excepţiei de neexecutare a contractului, întrucât ea şi-a îndeplinit obligaţia de livrare a instalaţiei, aşa încât şi pârâta este ţinută să plătească preţul cu dobânzile aferente.
La termenul de astăzi s-a invocat netimbrarea recursului.
Recursul urmează a fi anulat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 cât şi dispoziţiilor art. 3021 alin. (2) C. proc. civ., taxele de timbru se plătesc anticipat, iar dovezile ce atestă plata acestora se ataşează cererii de recurs.
În speţă, recurenta nu şi-a îndeplinit această obligaţie nici măcar după înştiinţarea sa asupra cuantumului taxelor datorate, 4145 lei taxă judiciară şi 5 lei timbru judiciar, înştiinţare făcută odată cu citarea sa pentru astăzi, aşa încât, recursul său urmează a fi anulat, ca netimbrat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 din OG nr. 32/1995.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul declarat de reclamanta SC T.E. SRL Timişoara împotriva sentinţei nr. 70 din 26 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3123/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3152/2010. Comercial → |
|---|
