ICCJ. Decizia nr. 3144/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3144/2010
Dosar nr.1824/113/2008
Şedinţa publică din 6 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, secţia comercială şi contencios administrativ, la data de 16 iulie 2008, sub nr. 1824/113/2008, reclamanta SC P.P. SRL Brăila a chemat în judecată pârâta SC A.R.A.V.I.G. SA, sucursala Brăila, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 164.340 RON reprezentând daune, a sumei de 9.614 RON cu titlu de dobânzi de întârziere la plata daunelor, precum şi suma de 4.726,3 RON reprezentând cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa nr. 244/FCA, pronunţată la data de 13 noiembrie 2009, Tribunalul Brăila, secţia comercială şi contencios administrativ, a admis acţiunea comercială în pretenţii formulată de reclamanta SC P.P. SRL Brăila, prin reprezentanţii săi legali, în contradictoriu cu pârâta SC A.R.A.V.I.G. SA Brăila şi a obligat pârâta să plătească reclamantei 140.470 RON cu titlu de despăgubiri, 8.217,49 RON cu titlu de dobânzi şi 4.726 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivarea acestei hotărâri, instanţa de fond a reţinut că, în cauză, sunt incidente temeiurile răspunderii civile contractuale, reclamanta încheind un contract valabil de asigurare pentru cultură grâu în anul 2006 - 2007 cu pârâta pentru riscul asigurat - grindină. Riscul asigurat s-a produs, fiind recunoscut de pârâtă, care a fost de faţă şi a semnat procesul - verbal de constatare. Pârâta a cunoscut, însă, şi faptul că reclamanta a recoltat cultura, aspect dovedit cu procesul - verbal depus la dosar, aşa încât clauzele contractuale au fost respectate.
Cu expertizele tehnice şi răspunsurile la obiecţiuni efectuate de expert contabil P.M. şi expert agricol R.A., s-a dovedit că reclamanta are dreptul la despăgubiri pentru afectarea culturii de grâu pe o suprafaţă de 174 ha de grindină la 27 iunie 2007, că reclamanta a respectat întocmai procedurile de cultură şi că aceasta a obţinut pe suprafaţa asigurată, dar neafectată de grindină, 4.535 kg grâu la ha, iar pe suprafaţa afectată 2.691 kg grâu la ha, ceea ce reprezintă pentru cele 174 ha calamitate 140.470 RON cuantumul despăgubirii. Tribunalul nu a avut în vedere variantele expertizei II şi III, deoarece, în condiţiile în care constatările comisiei de constatare a pagubelor sunt insuficiente, nu se poate stabili cu precizie un grad de afectare a culturii din riscuri neasigurate de 6%.
Cu privire la dobânda legală, în baza dispoziţiilor art. 43 C. com., în ref. la art. 2 – art. 3 din OG nr. 9/2000, cu modificările ulterioare, pârâta a fost obligată la plata sumei de 8.217,49 RON cu titlu dobândă (formula de calcul la dosar), dată fiind neîndeplinirea obligaţiei de plată a despăgubirilor.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel, în termen, pârâta SC A.R.A.V.I.G. SA, sucursala Brăila, la data de 8 ianuarie 2010, motivele de apel fiind depuse, de asemenea, în termen, la aceeaşi dată.
Prin Decizia nr. 24, pronunţată la data de 18 martie 2010, Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, a respins apelul declarat de pârâta SC A.R.A.V.I.G. SA, sucursala Brăila, împotriva sentinţei comerciale nr. 244/FCA din 13 noiembrie 2009, pronunţată de Tribunalul Brăila, în dosarul nr. 1824/113/2008, ca fiind nefondat.
Pentru a se pronunţa, astfel, instanţa de control judiciar a reţinut, în esenţă, următoarele aspecte:
Din conţinutul clauzei cuprinse în art. 11.6 din contract, rezultă că scopul pentru care părţile au prevăzut în contract acordul asigurătorului, pentru efectuarea lucrărilor de recoltare, a fost acela de a se constata şi evalua pagubele înainte de a se trece la recoltare, scop care a fost îndeplinit.
Aceasta pentru că, în cauză, constatarea şi evaluarea pagubelor s-a efectuat la data de 6 iulie 2007, aşa cum rezultă din procesul - verbal întocmit de asigurător, prin care s-a recomandat a se efectua recoltarea, ca măsură pentru salvarea culturilor rămase după producerea evenimentului asigurat. Recomandând recoltarea, asigurătorul şi-a dat, practic, acordul pentru efectuarea lucrărilor de recoltare.
Pentru aceste motive, în cauză nu poate fi aplicată sancţiunea pierderii dreptului la despăgubiri de către asigurat, cuprinsă în dispoziţiile art. 11.6 din contract.
Câtă vreme la data încheierii contractului părţile s-au înţeles să asigure o producţie medie de 5.000 kg la ha, iar primele de asigurare au fost plătite de asigurat la nivelul acestei producţii, rezultă că voinţa reală a părţilor a fost ca suma asigurată să fie la nivelul celei menţionate expres şi neechivoc în contract, în raport de care s-au plătit primele de asigurare.
Stabilirea sumei asigurate la o producţie medie de 2.972 kg la ha ar duce la ruperea echilibrului valoric al prestaţiilor contractuale, în condiţiile în care asigurătorul nu s-a oferit să restituie partea corespunzătoare din primele de asigurare plătite de asigurat.
Mai mult, despăgubirile s-au acordat la o cultură medie de 4.535 kg la ha, respectiv producţia medie obţinută de asigurat pe suprafaţa asigurată, dar neafectată de grindină în anul 2007, când s-a produs riscul asigurat, şi nu de 5.000 kg la ha, conform contractului.
În ceea ce priveşte procentul de 6% grad de afectare din riscuri neasigurate (netratare a seminţelor şi pierderi la recoltare, etc.), rezultă că acest procent este stabilit în mod arbitrar de către expert, în totală contradicţie cu constatările asiguratului din procesul- verbal de constatare, unde, la rubrica denumită „Modul de respectare a măsurilor agrotehnice până la data constatării preliminare: dacă lucrările premergătoare înfiinţării culturii s-au executat în bune condiţii, calitatea seminţelor folosite, cantitatea de sămânţă la hectar, mod de însămânţare, îngrăşăminte aplicate, etc" s-a menţionat de către asigurător faptul că s-a aplicat corect tehnologia. În aceste condiţii, nu se poate concluziona că a existat un grad de afectare a culturilor din riscuri neasigurate.
În ceea ce priveşte despăgubirea acordată pentru distrugerea culturii din riscuri asigurate în cauză, suma cu acest titlu s-a stabilit prin raportare la producţia medie de grâu obţinută în anul agricol în care s-a produs riscul asigurat, pe suprafaţa asigurată şi neafectată de grindină, în cantitate de 4.535 kg la ha, din care s-a scăzut cantitatea de 1.844 kg la ha, obţinută pe suprafaţa afectată de grindină, rezultând că pierderea suferită este de 2.691 kg la ha pentru suprafaţa calamitată de 174 ha, despăgubirea acordată pe kg de grâu fiind de 0,3 RON. Rezultă cu titlu de despăgubire o sumă de 140.470 RON, ce reprezintă pierderea efectiv suferită de asigurat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, pârâta SC A.R.A.V.I.G. SA, sucursala Brăila, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul admiterii apelului, astfel cum a fost formulat, iar, în rejduecare, în principal, respingerea acţiunii, ca nefondată, iar, în subsidiar, admiterea până la limita sumei de 17.500 RON, cu titlu de despăgubiri.
În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 8 şi 9 ale art. 304 C. proc. civ., recurenta - pârâtă SC A.R.A.V.I.G. SA, sucursala Brăila, a invocat, în esenţă, următoarele motive:
1. Instanţa a interpretat greşit contractul de asigurare facultativă a culturilor agricole din 2006, schimbând astfel înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
Ceea ce a omis instanţa de apel este să analizeze contractul de asigurare în întregul său, coroborând toate clauzele inserate în acesta. Astfel, la art. 13.1.1 se prevăd etapele de constatare şi evaluare a pagubelor, care se efectuează în prezenţa ambelor părţi (asigurător şi asigurat), pe baza anumitor lucrări.
Procesul - verbal preliminar, prin care se consideră ca şi-a dat acordul privind efectuarea lucrărilor de recoltare, nu stabileşte data începerii recoltării, aşa cum prevede art. 11.5 din contract, ci doar precizează măsurile ce urmează a fi luate pentru salvarea culturilor ramase.
Faţă de aceste aspecte, instanţele trebuiau sa respingă acţiunea, ca nefondată, prin aplicarea sancţiunii pierderii dreptului la despăgubire.
2. O altă critică adusă hotărârii recurate este aceea că instanţa a aplicat greşit dispoziţiile art. 969 C. civ., întrucât raportul obligaţional trebuia reţinut în funcţie de convenţia părţilor, şi nu prin depăşirea cadrului contractual.
Art. 6.2 din contract precizează că asigurarea nu validează pentru partea din suma asigurată ce depăşeşte limitele prevăzute la pct. 6.1, respectiv, media producţiei obţinute de asigurat în ultimii trei ani.
În privinţa ruperii echilibrului valoric al prestaţiilor contractuale, acesta nu se produce atâta timp cât contractul prevede şi această situaţie: art. 6.2, ultima frază, „partea corespunzătoare din primele de asigurare plătite se restituie integral".
Gradul de distrugere din riscuri asigurate a fost cel rezultat din procesul - verbal preliminar de 12% (număr plante distruse din riscuri asigurate împărţit la număr total plante- 56 : 460), grad însuşit de reclam anta- intimată prin semnarea procesului - verbal. Acest grad este singurul care poate sta la baza determinării corectă a despăgubirii, fiind în deplină concordanţă cu convenţia părţilor.
Analizând recursul pârâtei, prin prisma motivelor invocate şi a temeiului de drept indicat, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
1) Prin primul motiv de recurs formulat, întemeiat în drept pe prevederile pct. 8 al art. 304 C. proc. civ., recurenta - pârâtă SC A.R.A.V.I.G. SA, sucursala Brăila, susţine că instanţa de apel a interpretat în mod greşit actul juridic dedus judecăţii (contractul de asigurare facultativă a culturilor agricole din 2006), schimbând astfel înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, motiv care nu este fondat.
Textul art. 304 pct. 8 C. proc. civ. reglementează situaţia în care judecătorii fondului procedează la interpretarea unui act juridic dedus judecăţii, cu toate că nu aveau dreptul să o facă, clauzele stipulate fiind clare şi precise.
Mai mult decât atât, procedând la interpretarea actului în aceste condiţii, instanţa schimbă „natura" actului sau „înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia", prin nesocotirea sau aplicarea greşită a regulilor de interpretare a clauzelor unei convenţii, astfel cum sunt ele stipulate de art. 970 alin. (2), art. 978 – art. 979 şi art. 980 – art. 984 C. civ.
În general, se poate reţine o schimbare a naturii actului juridic atunci când acesta este calificat de aşa manieră încât este alterată în mod substanţial natura sa.
În speţă, deşi recurenta- pârâtă invocă dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., criticile formulate nu se circumscriu acestui motiv de recurs, deoarece nu se referă la interpretarea greşită a însuşi actului juridic dedus judecăţii, ci la greşita interpretare a probelor (procesul - verbal preliminar, procesul - verbal definitiv), care nu constituie motiv de casare ori la modificare a deciziei.
Astfel, instanţa de apel a reţinut că, în cauză, constatarea şi evaluarea pagubelor s-a efectuat la data de 6 iulie 2007, aşa cum rezultă din procesul - verbal întocmit de asigurător, prin care s-a recomandat a se efectua recoltarea, însă, faptul că a considerat că, recomandând recoltarea, asigurătorul şi-a dat practic acordul pentru efectuarea lucrărilor de recoltare, nu înseamnă că instanţa a schimbat natura actului sau înţelesul lămurit al acestuia, ci doar că, din ansamblul probelor administrate în cauză, reiese că, dându-şi acordul asigurătorul, nu poate fi aplicată sancţiunea pierderii dreptului la despăgubiri de către asigurat.
Contractul de asigurare, de altfel, reprezintă însuşi actul juridic dedus judecăţii, iar nu procesul- verbal preliminar încheiat la data de 6 iulie 2007, care reprezintă doar un înscris, ca oricare dintre celelalte înscrisuri administrate în cauză, în cadrul probatoriilor, astfel încât critica recurentei- pârâte, în sensul că nu stabileşte data începerii recoltării, aşa cum prevede art. 11.5 din contract, nu poate fi primită, nefiind relativă la contractul de asigurare.
Mai mult, interpretarea dată probelor constituie o chestiune de fapt, care nu justifică invocarea motivului de recurs bazat pe denaturarea actului juridic dedus judecăţii, respectiv, a cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
2. Prin cel de-al doilea motiv de recurs formulat, recurenta - pârâtă SC A.R.A.V.I.G. SA, sucursala Brăila, critică hotărârea instanţei de apel ca fiind dată cu aplicarea greşită a legii, respectiv, a prevederilor art. 969 C. civ., în sensul că raportul obligaţional trebuia reţinut în funcţie de convenţia părţilor, şi nu prin depăşirea cadrului contractual.
Şi acest motiv de recurs este nefondat.
Pentru a deveni incident motivul de modificare prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., instanţa de recurs trebuie să constate că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii, ceea ce înseamnă că instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei, dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, fie le-a aplicat greşit ori a aplicat o normă generală, nesocotind existenţa normei speciale sau o normă care nu este incidentă în speţă.
Examinând hotărârea recurată sub acest aspect, se constată că instanţa de apel nu a nesocotit prevederile art. 969 C. civ. şi nici nu a intervenit în voinţa părţilor, aceasta reţinând în mod corect că suma asigurată este la nivelul celei menţionate expres şi neechivoc în contract, raportat la o producţie medie de 5.000 kg la ha.
În realitate, conform stării de fapt reţinute de instanţa de apel şi conform clauzei înscrise în contract, producţia medie la ha asigurată este de 5.000 kg, iar nu media producţiei obţinute de asigurat în ultimii trei ani, prevederile înscrise la art. 6.1. din contract, de care se prevalează recurenta, fiind clare: „Suma la care face asigurarea pe hectar se stabileşte potrivit cererii Asiguratului, dar nu poate depăşi, în niciun caz, (...) suma obţinută prin înmulţirea producţiei medii prevăzută a se realiza pe hectar la cultura respectivă- declarată de Asigurat (...). Producţia medie declarată de Asigurat trebuie să reprezinte media producţiei obţinute de către acesta în ultimii trei ani, iar în cazul în care nu există această posibilitate, se va lua în calcul producţia medie a ultimilor trei ani din zona respectivă".
Se constată, aşadar, că, la stabilirea sumei asigurate, se are în vedere „producţia medie prevăzută a se realiza pe hectar la cultura respectivă"- producţie care, în contract, a fost stabilită la nivelul de 5.000 kg la ha-; numai în cazul în care producţia medie declarată nu ar reprezenta media producţiei obţinute de către asigurat în ultimii trei ani, s-ar lua în calcul producţia medie a ultimilor trei ani din zona respectivă, asigurătorul, de altfel, fiind de acord cu producţia medie stabilită.
Ca urmare, din moment ce părţile au convenit astfel, iar convenţia părţilor era în vigoare, în mod justificat instanţa de apel a reţinut că acţiunea reclamantei este admisibilă, în temeiul art. 969 C. civ., care consacră putere de lege convenţiilor încheiate de părţi, prin raportare la contractul de asigurare, instanţa de recurs înlăturând susţinerile recurentei- pârâte în acest sens.
Punându-se contractele pe aceeaşi treaptă cu legea, textul alin. (1) al art. 969 C. civ. dă justiţiei rolul de a veghea la respectarea obligaţiilor contractuale în acelaşi fel cum trebuie respectată însăşi legea. Dacă o oarecare contestaţie le aduce pe părţile contractante în faţa instanţei, aceasta va trebui să asigure executarea riguroasă a obligaţiilor rezultate din contract sau, când executarea contractului nu mai e posibilă, să oblige la plata daunelor-interese de către partea ce este în culpă. Niciuna dintre părţile contractante nu se poate sustrage obligaţiilor contractuale fără acordul celeilalte părţi.
Instanţele sunt obligate să aplice dispoziţiile convenţiei părţilor ca şi cum ar aplica legea, neavând dreptul s-o modifice pe motive de echitate, deoarece dispoziţiile art. 969 alin. (1) C. civ. privesc nu numai pe părţile contractante, ci şi instanţele judecătoreşti.
Cât priveşte, critica recurentei - pârâte SC A.R.A.V.I.G. SA, sucursala Brăila, referitoare la gradul de distrugere din riscuri asigurate, Înalta Curte urmează a o înlătura, aceasta neconstituindu-se într-o critică de nelegalitate, spre a face posibilă analizarea sa în recurs, ci reprezintă o critică de netemeinicie, sub aspectul aprecierii probatoriului administrat:- „procesul - verbal preliminar - dosar fond"- o asemenea critică neputând forma obiectul analizei în recurs, cale extraordinară de atac, deschisă exclusiv motivelor de nelegalitate.
Nefiind vorba, aşadar, de vreo interpretare greşită a actului juridic dedus judecăţii sau de vreo aplicare greşită a legii de către instanţa de apel, Înalta Curte constată că recursul formulat de recurenta - pârâtă SC A.R.A.V.I.G. SA, sucursala Brăila, este nefondat.
Pentru cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC A.R.A.V.I.G. SA, sucursala Brăila, împotriva deciziei nr. 24 din 18 martie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3143/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3145/2010. Comercial → |
|---|
