ICCJ. Decizia nr. 3886/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3886/2010
Dosar nr. 1341/197/2010
Şedinţa de la 11 noiembrie 2010
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov, creditoarea SC C.C. SRL a solicitat, în contradictoriu cu debitoarea SC H.T. SRL, emiterea unei ordonanţe de plată cu privire la suma de 16.314,6 lei reprezentând contravaloare transport internaţional, cu cheltuieli de judecată.
Acţiunea fost întemeiată în drept pe dispoziţiile OUG nr. 119/2007.
Prin sentinţa civilă nr. 7570 din 09 iunie 2010, Judecătoria Braşov şi-a declinat competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul debitoarea SC H.T. SRL.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că potrivit art. 6 din contractul de transport încheiat între cele două părţi, orice litigiu decurgând din sau în legătură cu această comandă, inclusiv cea referitoare la încheierea, executarea sau desfiinţarea sa, este de competenţa instanţelor din Bucureşti.
Totodată, s-au avut în vedere dispoziţiile art. 59 C. com., clauza atributivă de competenţă stabilită în favoarea debitoarei, precum şi dispoziţiile art. 7 raportat la art. 5 C. proc. civ., faptul că debitoarea are sediul în municipiul Bucureşti şi dispoziţiile art. 5 alin. (4) din OUG nr. 119/2007 raportat la art. 158 C. proc. civ.
Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, astfel investită, prin sentinţa civilă 7570 din 09 iunie 2010, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov şi constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.
În considerentele sentinţei de declinare de competenţă Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a reţinut că creditorul are sediul în municipiul Braşov, în cauză fiind vorba de un contract de transport, locul executării obligaţiei de plată, precum şi al plăţii, fiind tot la sediul creditorului respectiv în municipiul Braşov.
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti competenţa teritorială de soluţionare a cauzei pentru următoarele motive:
Obiectul litigiului îl reprezintă emiterea unei ordonanţe de plată cu privire la suma de 16.314,6 lei, reprezentând contravaloare transport internaţional.
Acţiunea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile OUG nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale unde potrivit art. 5 alin. (l) „cererea privind creanţa de plată a preţului se depune la instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă." Potrivit art. 5 alin. (l) din OUG nr. 119/2007, „cererea privind creanţa de plată a preţului se depune la instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă." Potrivit art. 5 alin. (l) din OUG nr. 119/2007, „cererea privind creanţa de plată a preţului se depune la instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă."
Conform dispoziţiilor art. 7 C. proc. civ., cererea împotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanţa sediului ei principal. Astfel, dacă pârât în proces este o persoană juridică de drept privat, cererea se introduce la instanţa sediului ei principal, prin aplicarea regulii de drept comun în materia competenţei teritoriale, consacrată prin art. 5, materializare a principiului actor sequitur forum rei.
Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 59 C. com., „orice obligaţie comercială trebuie să fie executată în locul arătat prin contract, iar în lipsă de o clauză expresă, contractul trebuie să fie executat în locul unde cel ce s-a obligat îşi avea stabilimentul său comercial, sau cel puţin domiciliul ori reşedinţa, la formarea contractului"
În speţă, prin art. 6 din comanda nr. 2340 din 18 august 2009, apreciat ca fiind contract de transport, s-a prevăzut că orice litigiu decurgând din sau în legătură cu această comandă, inclusiv la încheierea, executarea sau desfiinţarea sa, este de competenţa instanţelor din Bucureşti.
Astfel fiind, având în vedere dispoziţiile legale menţionate se constată că potrivit art. 22 alin. ultim C. proc. civ., competenţa soluţionării litigiului revine Judecătoriei Sector 5 Bucureşti, căreia i se va trimite dosarul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 5 Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3147/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3921/2010. Comercial → |
|---|
