ICCJ. Decizia nr. 3145/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3145/2010
Dosar nr.3768/2/2008
Şedinţa publică din 6 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Bucureşti la data de 11 decembrie 2002, înregistrată la nr. 21482, reclamanţii SC G.C. SRL, G.G., G.C. şi G.H. au chemat în judecată pe pârâţii SC B.O. SA şi R.R.A. SA, solicitând ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună obligarea pârâtei SC B.O. SA să plătească reclamanţilor cu titlu de dividende pentru anul 2001 şi dobânda legală pentru întârzierea plăţii dividendelor, următoarele sume: reclamantei SC G.C. SRL suma de 51.292.240 RON; reclamantului G.G. suma de 129.214.760 RON; reclamantei G.C. suma de 10.717.471 RON; reclamantului G.H. suma de 22.396.351 RON şi obligarea pârâtului R.R.A. SA să înlăture menţiunea din actele oficiale emise, referitoare la aşa - zisa „blocare" a acţiunilor reclamanţilor G.G. şi G.C., cu cheltuieli de judecată.
Prin precizările la acţiune, reclamantul G.G. a arătat că este titularul acţiunii, atât în ceea ce priveşte pretenţiile băneşti reprezentând dividende neachitate pentru anul 2001, în cuantum de 184.451.372 RON şi dobânzi legale aferente acestei sume în cuantum de 29.169.450 RON, calculate până la data introducerii acţiunii, pe care le solicită şi în continuare, cât şi în ceea ce priveşte capătul de cerere privind obligaţia de a face, alături de reclamanta G.C., care arată că renunţă doar la judecata pretenţiilor băneşti, conform declaraţiei depusă la dosar iar reclamanţii SC G.C. SRL şi G.H. au arătat, conform înscrisurilor depuse la dosar că renunţă la judecata acţiunii, urmare a cesionării creanţelor lor reclamantului G.G.
Prin întâmpinările formulate în cauză, pârâta SC B.O. SA a arătat că acţiunea este inadmisibilă, fiind prematur formulată, în lipsa concilierii directe pentru pretenţiile deduse judecăţii, iar pârâtul R.R.A. SA a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, excepţii respinse, ca fiind neîntemeiate, prin încheierea de şedinţă din data de 6 februarie 2003.
Secţia a VI-a comercială a Tribunalului Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 5004, pronunţată la data de 10 aprilie 2003 a admis acţiunea precizată, formulată de reclamanţii G.G. şi G.C., a obligat pe pârâta SC B.O. SA să plătească reclamantului G.G. suma de 184.451.372 RON, reprezentând dividendele aferente anului 2001; suma de 29.169.450 RON, reprezentând dobânda legală pe perioada 27 februarie 2002 – 9 decembrie 2002 şi suma de 12.189.833 RON, reprezentând cheltuieli de judecată; a obligat pe pârâtul R.R.A. SA să înlăture menţiunea referitoare la blocarea acţiunilor deţinute de reclamanţi la societatea pârâtă şi să plătească acestora suma de 60.000 RON, reprezentând taxă de timbru.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantul G.G. deţine 95.290 de acţiuni la SC B.O. SA; că prin hotărârea A.G.A. din 27 februarie 2002 s-a aprobat distribuirea dividendelor; că, de la această dată, dividendele au devenit drepturi de creanţă ale acţionarului împotriva societăţii, fiind producătoare de dobânzi pentru neplata la scadenţă, iar înţelegerea verbală dintre părţile litigante cu privire la compensarea datoriilor reciproce nu este de natură să înlăture obligaţia de plată a dividendelor, refuzul de plată fiind nejustificat câtă vreme blocarea acţiunilor nu a fost dispusă de instanţa de judecată cu titlu de măsură asiguratorie.
Secţia a VI-a comercială a Curţii de Apel Bucureşti, prin Decizia comercială nr. 31, pronunţată la data de 15 ianuarie 2004, a admis recursul declarat de pârâta SC B.O. SA împotriva sentinţei Tribunalului, pe care a casat-o şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, cu motivarea că tribunalul nu a manifestat rol activ în verificarea cuantumului dividendului net pe acţiune, că nu a efectuat o veritabilă cercetare a fondului, nu s-a pronunţat pe excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi nici pe aspectul despărţirii cererilor deduse judecăţii.
Contestaţia în anularea menţionatei decizii, formulată de contestatorii G.G. şi G.C. a fost respinsă, ca nefondată, de Secţia a VI-a comercială a Curţii de Apel Bucureşti, prin Decizia comercială nr. 624, pronunţată la data de 24 septembrie 2004, reţinându-se că, faţă de obiectul litigiului, în mod corect, instanţa de recurs a considerat Tribunalul ca fiind competent să soluţioneze cauza, conform prevederilor art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.
În rejudecare, Secţia a VI-a comercială a Tribunalului Bucureşti, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanţii SC G.C. SRL, G.G., G.C. şi G.H., în contradictoriu cu pârâtele SC B.O. SA şi R.R.A. SA şi a obligat pe reclamanţi să plătească pârâtei SC B.O. SA suma de 83.889.916 lei (ROL), cu titlu de cheltuieli de judecată.
Spre a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut că, în cauză, dividendul net/acţiune nu a fost fixat de adunarea generală a acţionarilor, singurul organism societar abilitat în acest scop; că menţiunea înscrisă în registrul acţionarilor societăţii pârâte, a cărei înlăturare s-a solicitat, a fost făcută în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive, învestită cu formulă executorie „până la recuperarea prejudiciilor ce se vor stabili prin raportul de expertiză din dosarul penal nr. 0075/2001", iar reclamanţii nu au făcut dovada existenţei unei hotărâri prin care instanţele de judecată competente să se fi pronunţat asupra acestei aspect.
Secţia a VI-a comercială a Curţii de Apel Bucureşti, a admis apelul formulat de reclamanţii SC G.C. SRL, G.G., G.C. şi G.H. împotriva sentinţei Tribunalului pe care a schimbat-o, în tot, în sensul că, pe fond, a admis acţiunea precizată şi a obligat pe pârâta SC B.O. SA să plătească reclamanţilor următoarele sume: SC G.C. SRL - suma de 41.180.385 RON, reprezentând dividende, suma de 9.942.073 lei (ROL), reprezentând dobânda calculată până la data introducerii acţiunii şi suma de 5.376.793 lei (ROL), reprezentând dobânda calculată până la data de 25 iulie 2003; G.G. - suma de 109.503.556 lei (ROL), reprezentând dividende, suma de 26.437.159 lei (ROL), reprezentând dobânda calculată până la data introducerii acţiunii şi suma de 13.762.647 lei (ROL), reprezentând dobânda calculată până la data de 25 iulie 2003; G.C. - suma de 9.082.566 lei (ROL), reprezentând dividende, suma de 2.192.789 lei (ROL), reprezentând dobânda calculată până la data introducerii acţiunii şi suma de 1.077.190 lei (ROL), reprezentând dobânda calculată până la data de 25 iulie 2003; G.H. - suma de 26.759.468 lei (ROL), reprezentând dobânda calculată până la data de 4 noiembrie 2002; a obligat pe pârâta SC D.C. SA să deblocheze acţiunile deţinute de G.G. şi G.C. şi a obligat pe pârâta - intimată SC B.O. SA să plătească reclamanţilor - apelanţi cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut că, în mod greşit, instanţa de fond a respins acţiunea, întrucât din momentul stabilirii de către adunarea generală a dreptului acţionarilor de încasare a dividendelor, a constatării existenţei şi contravalorii beneficiului - dacă acestuia nu i s-a stabilit o altă destinaţie - dreptul de creanţă al acţionarilor faţă de societate devine exigibil şi că, din actele şi lucrările dosarului, rezultă că măsura blocării acţiunilor a fost luată până la soluţionarea dosarului penal nr. 0075/2001, astfel că în prezent nu mai există niciun temei pentru blocarea acţiunilor, considerând neîntemeiate criticile referitoare la necompetenţa materială a Tribunalului în soluţionarea cauzei, având în vedere capătul de cerere neevaluabil în bani şi dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., asemeni criticii referitoare la încălcarea formelor de procedură prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., cu motivarea că termenul de 7 zile prevăzut de art. 260 alin. (1) C. proc. civ. pentru amânarea pronunţării are un caracter relativ, iar nerespectarea lui nu afectează valabilitatea hotărârii, apelanta nedovedind, de altfel, pretinsa vătămare prin amânarea succesivă a pronunţării în cauză.
Secţia comercială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 1401, pronunţată la data de 9 aprilie 2008, în dosarul nr. 15899/3/2004 a admis recursul declarat de pârâtă împotriva deciziei instanţei de apel pe care a casat-o şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, pentru efectuarea unei expertize contabile judiciare care să stabilească, în mod corect, cuantumul dividendelor în speţă.
Prin Decizia nr. 385, pronunţată la data de 7 octombrie 2009, în rejudecarea apelului, Secţia a V-a comercială a Curţii de Apel Bucureşti a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanţi împotriva sentinţei Secţiei a VI-a comercială a Tribunalului Bucureşti nr. 1089 din 24 martie 2006.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de control judiciar a reţinut că prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică ce cuprinde toate motivele de fapt şi de drept pe care se sprijină; că raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză a stabilit valoarea dividendului net ce trebuie achitat apelanţilor - reclamanţi şi cuantumul dobânzilor legale datorate acestora pentru plata cu întârziere a dividendelor, iar societatea pârâtă a achitat în plus, cu acest titlu, suma de 9.218.019 RON, nemaidatorând acestora nicio sumă de bani; că faţă de obiectul acţiunii, competenţa de soluţionare a litigiului revine, potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., Tribunalului; că amânarea succesivă a pronunţării nu este de natură, prin ea însăşi, să vatăme pe vreuna din părţi şi că reclamanţii nu au dovedit modalitatea de soluţionare a laturii civile în dosarul penal nr. 0075/2001.
Prin Decizia comercială 258, pronunţată la data de 21 aprilie 2010, Secţia a V-a comercială a Curţii de Apel Bucureşti a admis cererea intimatei - pârâte SC B.O. SA, dispunând completarea dispozitivului deciziei comerciale nr. 385 din 7 octombrie 2009, în sensul obligării apelanţilor - reclamanţi SC G.C. SRL, G.G. şi G.C. să plătească intimatei - pârâte SC B.O. SA suma de 13.400 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva deciziei comerciale nr. 385 din 7 octombrie 2009 au formulat recurs apelanţii - reclamanţi G.G., G.C., SC G.C. SRL şi G.H., invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, nemenţionându-se dacă apelul este fondat sau nefondat, că instanţa nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor de apel, respectiv, asupra celui vizând încălcarea uneia dintre prerogativele dreptului reclamanţilor de proprietate asupra acţiunilor şi anume fructus şi asupra celui referitor la refuzul instanţei de fond de a recunoaşte dreptul acestora la dividendele acţiunilor lor; că instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii şi a schimbat înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, cu referire la Ordonanţa Parchetului Tribunalului Bucureşti în soluţionarea capătului de cerere privind obligaţia de a face; că, prin nemotivarea deciziei din perspectiva motivelor de apel, hotărârea este lipsită de temei legal; că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile C.E.D.O., ale Constituţiei României şi ale Codului civil în materia garantării şi protejării dreptului de proprietate cu prerogativele sale şi dispoziţiile Legii nr. 31/1990 în privinţa dreptului acţionarilor la dividende precum şi dispoziţiile art. 129 alin. (4) teza a II-a şi alin. (5) C. proc. civ., prin faptul de a nu fi răspuns tuturor motivelor de apel.
Intimata SC B.O. SA a solicitat, prin notele scrise depuse la dosar, respingerea recursului ca fiind neîntemeiat şi menţinerea deciziei atacate, ca temeinică şi legală, cu obligarea recurenţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Recursul este nefondat.
Astfel, examinarea considerentelor deciziei atacate relevă că instanţa de trimitere, în rejudecarea apelului, a răspuns tuturor motivelor invocate prin această cerere, referitoare la necompetenţa materială a Tribunalului în soluţionarea cauzei; la încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. prin amânarea pronunţării timp de 18 zile; la încălcarea dreptului de proprietate asupra acţiunilor şi a dreptului de a culege fructele acestor acţiuni; la respingerea capătului de cerere prin care s-a solicitat înlăturarea menţiunii privind blocarea acţiunilor de către R. SA până la soluţionarea dosarului penal, argumentând soluţia respingerii apelului şi menţinerii sentinţei tribunalului pe concluziile raportului de expertiză contabilă, efectuat în cauză, în conformitate cu care pârâta nu mai datorează nicio sumă de bani reclamanţilor, achitând chiar în plus acestora suma de 9.218.019 RON, cu titlu de dobândă legală pentru plata cu întârziere a dividendelor, aşa încât nu se justifică criticile recurenţilor în sensul că hotărârea pronunţată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cele referitoare la nepronunţarea asupra unora dintre motivele de apel invocate, circumscrise dispoziţiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Este de observat că motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. vizează nelegalitatea hotărârii în cazul în care, deşi rezultă fără dubiu natura actului juridic dedus judecăţii ori înţelesul lui, instanţa de apel, prin interpretarea dată acestora, îi alterează în mod substanţial natura sau înţelesul lămurit, vădit neîndoielnic, iar interpretarea dată Ordonanţei Parchetului Tribunalului Bucureşti, ca înscris depus în probaţiune, nu justifică invocarea precitatului motiv de recurs bazat, exclusiv, pe denaturarea actului juridic.
Ipoteza pronunţării unei hotărâri lipsită de temei legal prevăzută de pct. 9 al art. 304 nu se regăseşte în speţă, având în vedere că din modul de redactare al deciziei rezultă aplicarea corectă a prevederilor legale incidente, în raport cu situaţia de fapt reţinută ca urmare a deciziei de casare, din perspectiva motivelor de apel invocate.
Nici critica încălcării de către instanţa de apel a prevederilor ce garantează şi protejează dreptul de proprietate şi prerogativele sale, cu referire la dreptul la dividende, a dispoziţiilor art. 129 alin. (4) teza a II-a şi alin. (5) şi a dispoziţiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., nu poate fi primită, câtă vreme instanţa de control a reţinut, din analiza materialului probator administrat în rejudecare, conform indicaţiilor instanţei de casare, că dividendele în litigiu au fost achitate de către societatea pârâtă, asemeni dobânzilor legale datorate pentru plata cu întârziere a acestora, aşa încât dispoziţiile art. 304 pct. 9 nu-şi găsesc incidenţa în speţă.
În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va admite cererea intimatei SC B.O. SA şi va obliga recurenţii - reclamanţi, în culpă procesuală, să plătească acesteia cheltuielile de judecată reprezentând onorariu de avocat, astfel cum au fost dovedite prin înscrisurile depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii G.G., G.C., SC G.C. SRL Bucureşti şi G.H. împotriva deciziei comerciale nr. 385 din 7 octombrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Obligă recurenţii - reclamanţi să plătească intimatei - pârâte SC B.O. SA Bucureşti suma de 18.600 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3144/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3146/2010. Comercial → |
|---|
