ICCJ. Decizia nr. 3178/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3178/2010
Dosar nr. 6326/99/2007
Şedinţa publică de la 7 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Iaşi, secţia comercială şi contencios administrativ, prin sentinţa nr. 65/ COM din 7 aprilie 2008 a admis cererea formulată de reclamanta SC C.C. SRL cu sediul în Negreşti Oaş judeţul Satu Mare în contradictoriu cu pârâta SC T.C. SRL cu sediul social în Iaşi judeţul Iaşi, în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 244.652,11 lei reprezentând debit, precum şi dobânda legală aferentă calculată de la data scadenţei şi până la plata efectivă a acesteia.
În fundamentarea acestei soluţii, instanţa de fond a reţinut, că între părţi a fost încheiat contractul din 10 august 2004, prin care executantul SC T.C. SRL s-a obligat să execute, să finalizeze şi să întreţină obiectivul „Modernizare drum DC 10 Rediu Mitropolie Tipileşti Epureni larga Jijia km 0+0,00-5, 200”, reprezentând terasamente, fundaţii, aşternut binder, podeţe, aşternerea binderului urmând a fi făcută pe toată lungimea drumului.
S-a convenit un preţ de 7.311.400.000 ROL inclusiv TVA plătibil conform graficului de plăţi.
Prin procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor încheiat de comisia de recepţie la 29 decembrie 2004 şi procesul verbal de inspecţie nr. 5037/1218 din 18 august 2005 întocmit de Inspectoratul Judeţean în Construcţii Iaşi, s-au constatat deficienţe importante în executarea lucrărilor de către SC T.C. SRL, conform contractului nr. x/2004, dispunând măsuri de remediere a acestora şi aplicându-se reclamantului, în calitate de achizitor, sancţiunea amenzii contravenţionale.
Ca urmare a necesităţii aducerii la îndeplinire a măsurilor dispuse de I.J.C. Iaşi prin procesul-verbal de inspecţie menţionat anterior, părţile au încheiat un nou contract de execuţie lucrări din 3 august 2005, prin care pârâtul s-a obligat să remedieze deficienţele constatate în calitatea lucrărilor executate la obiectivul amintit mai sus, reparaţiile urmând a fi făcute pe porţiunea de 5,2 Km şi fiind suportate de către SC T.C. SRL.
Deşi pârâtul şi-a asumat noi obligaţii contractuale prin contractul nr. x/2005, recunoscând implicit faptul că deficienţele constatate îi sunt imputabile, acesta nu a procedat la executarea lor, denunţând ulterior unilateral contractul respectiv, motiv pentru care reclamantul a fost nevoit să execute pe cheltuiala sa lucrările de reparaţii, fapt dovedit de procesul-verbal de recepţie din 28 noiembrie 2005.
În vederea executării obligaţiilor stabilite prin contractul nr. x/2004, pârâtul s-a aprovizionat cu mixtură asfaltică pentru prepararea căreia a fost necesară o anumită cantitate de bitum, prin procesul-verbal de conciliere din 7 iulie 2006 încheiat între părţi, acesta recunoscând că nu a prezentat documentele justificative în acest sens reclamantului şi obligându-se la aceasta.
Ţinând seama că, potrivit Indicatorului de norme de deviz pentru lucrări de drumuri D-19814 elaborat de către Ministerul Transporturilor, prepararea de mixtură asfaltică pe bază de bitum necesită o cantitate de 46,200 Kg bitum pentru fiecare tonă de mixtură, instanţa apreciază întemeiată susţinerea reclamantului că bitumul necesar celor 354,5 tone mixtură asfaltică, este de 163,07 tone, şi nu de 240,87 tone, după cum a solicitat pârâtul şi a plătit reclamantul.
Deoarece pârâtul nu a depus la dosar documente justificative privind această diferenţă de cantitate de bitum folosită, instanţa consideră fondată cererea reclamantului privind suma de 90.499,50 lei Ron, reprezentând contravaloarea cantităţii de bitum nejustificate.
În ceea ce priveşte suma de 154.152,60 RON reprezentând cheltuieli suportate de reclamant cu lucrările de reparaţie impuse de I.J.C. Iaşi şi a căror executare şi plată şi le-a asumat pârâtul prin contractul nr. x/2005, instanţa, observând că, la pct. 5 din procesul-verbal de conciliere din 7 iulie 2006, pârâtul a recunoscut acest debit, obligându-se la achitarea lui, urmează a admite această cerere.
Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, prin decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2010 a respins apelul declarat de pârâta SC T.C. SRL împotriva sentinţei comerciale nr. 35/ COM din 7 aprilie 2008 a Tribunalului Iaşi, secţia comercială şi de contencios administrativ, fiind preluate în esenţă argumentele expuse anterior.
Împotriva deciziei nr. 1 din 11 ianuarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, a promovat recurs pârâta SC T.C. SRL, care a criticat pentru nelegalitate şi netemeinicie această hotărâre judecătorească, solicitând admiterea recursului şi modificarea în tot a deciziei atacate, cu consecinţa respingerii cererii reclamantei SC C.C. SRL.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că instanţele nu s-au pronunţat asupra cererii reconvenţionale a pârâtei SC T.C. SRL, depusă la instanţa de fond şi prin care s-a cerut compensarea legală a creanţelor.
De asemenea instanţele nu s-au pronunţat nici cu privire la excepţia de neexecutare a contractului, sub acest aspect impunându-se casarea celor două hotărâri judecătoreşti şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Reclamanta a fost de rea-credinţă în executarea contractului, mai ales că atâta timp cât părţile au încheiat un nou contract pentru reparaţii, convenind un preţ, este cert că deficienţele lucrărilor care urmau a fi efectuate nu se datorau pârâtei.
Intimata reclamantă SC C.C. SRL a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul, pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că prin cererea de chemare în judecată, înregistrată sub nr. 6326 din 8 august 2007 pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia comercială de contencios administrativ, reclamanta SC C.C. SRL a solicitat obligarea pârâtei SC T.C. SRL la plata sumei de 244.652,11 lei reprezentând debit, precum şi dobânda legală de la data scadenţei şi până la achitarea integrală a debitului, în baza contractelor de execuţie de lucrări încheiate între părţi.
Din verificarea întregii documentaţii, apare fără echivoc, că pârâta SC T.C. SRL a depus, la data de 7 noiembrie 2007, prin registratură o cerere, intitulată întâmpinare iar în şedinţa din 22 noiembrie 2007, reprezentantul legal al pârâtei, av. T.V. a precizat că a formulat numai o întâmpinare, nu şi cerere reconvenţională (fila 158 dosar fond).
Potrivit dispoziţiilor art. 119 din C. proc. civ., dacă pârâtul are pretenţii în legătură cu cererea reclamantului, el poate face cerere reconvenţională, care trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute pentru cererea de chemare în judecată şi depusă cel mai târziu la prima zi de înfăţişare.
Din această perspectivă, apare cât se poate de evident că instanţele nu au fost investite cu soluţionarea unei cereri reconvenţionale şi nu s-a omis a se pronunţa asupra unei astfel de cereri, astfel încât nu se impune o casare cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Mai mult, toate aspectele invocate de pârâtă în apărarea sa au fost verificate de instanţă şi găsite neîntemeiate în raport de înscrisurile depuse de părţi.
Amplu documentat, cu referire la fiecare document, corect s-a apreciat că pârâta nu poate invoca excepţia de neexecutare a contractelor pentru o pretinsă datorie ce nu se regăseşte în cuprinsul procesului-verbal din 7 iulie 2006, care reprezintă voinţa liber exprimată a părţilor.
Pentru aceste raţiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC T.C. SRL Iaşi împotriva deciziei nr. 1 din 11 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială, nefiind îndeplinită nici o cerinţă din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC T.C. SRL Iaşi împotriva deciziei nr. 1 din 11 ianuarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 7 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3161/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3184/2010. Comercial → |
|---|
