ICCJ. Decizia nr. 3192/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3192/2010
Dosar nr. 755/90/2009
Şedinţa publică de la 7 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Vâlcea, secţia comercială şi contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 68 din 13 ianuarie 2010 a admis în parte cererea formulată de reclamanţii G.G., M.C., T.G. şi V.S. în contradictoriu cu pârâta SC T.E.O. SA, în sensul că a obligat-o pe pârâtă la plata următoarelor sume:
- 108.500 lei cotă parte capital social, plus 12.354 lei dobândă legală şi 277 lei dobândă dividende către reclamantul G.G., dobânzi ce curg în continuare până la data achitării;
- 217.000 lei cotă parte capital social plus 24.708 lei dobândă legală şi 544 lei dobândă dividende către reclamantul T.G., dobânzi ce curg în continuare până la data achitării;
- 30.000 lei cotă parte capital social plus 6.448 lei dobândă şi 173 lei dobândă dividende către reclamantul V.S., dobânzi ce curg în continuare până la data achitării şi
- 2.542 lei cotă parte capital social şi 69 lei dobândă dividende către reclamantul M.C. dobânzi ce curg în continuare până la data achitării.
În fundamentarea acestei soluţii, instanţa de fond a reţinut că la data de 8 martie 2008, în cadrul AGA s-a aprobat retragerea din societatea pârâtă a acţionarilor reclamanţi cu consecinţa restituirii către aceştia a cotei părţi din aporturile la capitalul social.
Data plăţii drepturilor acţionarilor a fost prevăzută în art. 4.1 prin aceiaşi hotărâre şi anume după expirarea termenului de 2 luni de la data menţionării hotărârii la registrul comerţului şi publicării în M. Of.
Publicarea a avut loc la 18 iunie 2008 iar termenul de 2 luni s-a împlinit la data de 18 august 2008, astfel că primul capăt de cerere a fost găsit întemeiat.
Pârâta a mai fost obligată şi la plata dobânzilor legale aferente, care curg de la data scadenţei, conform art. 43 C. com., aşa cum au fost calculate de expert.
Referitor la capătul de cerere privind plata dobânzilor s-a reţinut că reclamanţilor li s-a achitat la data de 16 ianuarie 2009 sumele datorate cu titlu de dividende aferente anului 2007.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 24/A-C din 31 martie 2010 a admis apelul formulat de reclamanţii G.G., M.C., T.G. şi V.S. împotriva sentinţei nr. 68 din 13 ianuarie 2010 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, şi a schimbat sentinţa în parte în sensul că a obligat pe pârâtă să plătească reclamanţilor şi sumele reprezentând actualizarea cu indicele de inflaţie, respectiv:
- G.G. - 5.382 lei actualizarea cotei părţi la capitalul social şi 230 lei a dividendelor pe anul 2007;
- T.G. - 10.763 lei actualizarea cotei părţi a capitalului social şi 461 lei a dividendelor pe anul 2007;
- V.S.- 3550 lei actualizarea cotei părţi la capitalul social şi 144 lei a dividendelor pe anul 2007 şi
- M.C. - 1.750 lei actualizarea cotei părţi la capitalul social şi 58 lei dividende pe anul 2007.
Precum şi diferenţa cheltuielilor de judecată în sumă de 1.808,86 lei către G.G., 2.534,8 lei către T.G. şi 1.170,34 lei către V.S.
De asemenea a fost respins apelul pârâtei SC T.E.O. SA împotriva aceleiaşi sentinţe.
Împotriva deciziei nr. 24/ A-C din 31 martie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a promovat recurs pârâta SC T.E.O. SA care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea recursului şi modificarea în tot a deciziei atacate, fără a indica temeiul de drept al cererii de recurs.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că deşi pârâta a recunoscut la prima zi de înfăţişare pretenţiile reclamantului, greşit a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, fără a exista o punere în întârziere.
De asemenea şi cuantumul cheltuielilor de judecată a fost eronat stabilit, la sume foarte mari, fără nici o justificare.
Nelegalitatea hotărârii mai constă şi în emiterea unui nou titlu executoriu pentru debite pentru care există deja un titlu executoriu - Hotărârea A.G.A.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul pârâtei, pentru următoarele considerente.
Nu poate fi primită teza acreditată de intimaţii pârâţi vizând admiterea excepţiei nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 3021 din Codul de procedură civilă.
Este adevărat, aşa cum a evidenţiat jurisprudenţa, că pentru a conduce la casarea sau modificarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare de formă a textelor, condiţia legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greşelilor imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, precum şi indicarea probelor pe care se întemeiază.
Criticile aduse de recurenta-pârâtă, permit încadrarea lor, din oficiu, într-unul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ., putând fi socotit motivat, respectiv prin aplicarea dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În materia cheltuielilor de judecată, potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ., apare cât se poate de evident că, partea care cade în pretenţii, va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Reclamanţii au făcut dovada că, pe parcursul procesului au beneficiat de asistenţă juridică calificată, complexă sub aspectul pregătirii apărării, a volumului efectiv de muncă, cauze având un grad sporit de dificultate şi valoarea litigiului de natură comercială fiind mare, avocatul depunând diligenţele în scopul realizării drepturilor deduse judecăţii.
Mai mult, jurisprudenţa CEDO a evidenţiat că partea care a câştigat procesul va putea obţine cheltuieli în măsura în care se constată realitatea, necesitatea şi caracterul lor rezonabil, aspecte care se regăsesc cu prisosinţă în prezenta speţă.
Pentru aceste raţiuni urmează a respinge atât excepţia nulităţii recursului cât şi recursul declarat de pârâta SC T.E.O. SA Râmnicu Vâlcea împotriva deciziei nr. 24/ A-C din 31 martie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat, nefiind îndeplinită nici o cerinţă din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia nulităţii recursului.
Respinge recursul declarat de pârâta SC T.E.O. SA Râmnicu Vâlcea împotriva deciziei nr. 24/ A-C din 31 martie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 7 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3184/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3198/2010. Comercial → |
|---|
