ICCJ. Decizia nr. 3184/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3184/2010
Dosar nr. 17935/3/2008
Şedinţa publică de la 7 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 4048 din 11 martie 2009 a admis acţiunea formulată de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti în contradictoriu cu pârâtul C.M. domiciliat în Craiova judeţul Dolj, în sensul că a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 162.988,12 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în principal, că la data de 4 iulie 2002 între APAPS (antecesor al A.V.A.S.), în calitatea de vânzător şi pârâtul C.M., în calitatea de cumpărător s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare acţiuni, având ca obiect un număr de 100.656 de acţiuni, reprezentând 78,97% din capitalul social subscris al SC G. SA Craiova.
Între aceleiaşi părţi, la data de 20 iunie 2005 a fost încheiată Convenţia de menţinere în vigoare a contractului expus anterior.
Întrucât cumpărătorul C.M. nu şi-a respectat obligaţia prevăzută în art. 2 din Convenţia de menţinere în vigoare a contractului care prevedea plata sumei totale de 1.153.867.078 lei vechi, (ROL) în termen de 60 de zile de la data semnării Convenţiei, A.V.A.S. a făcut aplicarea pactului comisoriu de ultim grad inserat la art. 3 din Convenţie şi ca urmare intervenind rezoluţiunea acestuia, s-a reînscris ca acţionar la SC G. SA Craiova cu numărul de acţiuni şi procentul din capitalul social deţinute la această societate înainte de încercarea de vânzare-cumpărare a acţiunilor prin contractul din 4 iulie 2002.
Pârâtul la rândul său a invocat excepţia de neexecutare a contractului de către A.V.A.S., în sensul nerespectării de către acesta a dispoziţiilor art. 7.1.4 din contract, motivând amplu susţinerile sale în apărare, conform cărora a cerut respingerea acţiunii.
Coroborând dispoziţiile art. 7.1.4 din contract cu art. 18 din Legea nr. 137/2002 în care se prevedeau un număr de 15 înlesniri la solicitarea instituţiei publice implicate, reţinând şi că la data încheierii contractului era aplicabil regimul juridic al O.G. nr. 25/2002, făcând şi aplicarea art. 1020, 1021 C. civ., privitoare la rezoluţiune, că la data semnării contractului (4 iulie 2002) nu există un C. proc. fisc. şi nici un C. fisc., a reţinut că numai creditorii bugetari decideau dacă înlesnirea era sau nu acordată.
Pe cale de consecinţă, obligaţia prevăzută la art. 7.1.4 era sub condiţie suspensivă până la aprobarea înlesnirii de către creditorii bugetari.
Apărările pârâtului nu împiedică incidenţa pactului comisoriu prevăzut de art. 3 din Convenţia de menţinere în vigoare a contractului, implicit a rezoluţiunii de drept şi a obligării sale la plata de daune interese conform O.G. nr. 25/2002.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 388 din 23 octombrie 2009 a anulat ca netimbrat apelul declarat de C.M. împotriva sentinţei comerciale nr. 4048 din 11 martie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială şi a respins ca nefondat apelul reclamantei A.V.A.S. împotriva aceleiaşi sentinţe.
Împotriva deciziei comerciale nr. 388 din 23 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a Comercială au promovat recurs atât reclamanta A.V.A.S. Bucureşti cât şi pârâtul C.M., care au criticat aceiaşi hotărâre judecătorească pentru nelegalitate, după cum urmează.
Recurenta reclamantă A.V.A.S. Bucureşti a solicitat în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, admiterea apelului formulat de A.V.A.S., respingerea apelului declarat de pârâtul C.M. şi schimbarea în parte a sentinţei dată în fond, în sensul obligării pârâtului la plata diferenţei de daune interese care au fost respinse de instanţele inferioare.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat că a fost încălcată şi aplicată greşit legea, a fost încălcat dreptul la apărare prin necomunicarea raportului de expertiză, existând imposibilitatea de a fi depuse eventuale obiecţiuni, dar şi principiul contradictorialităţii, astfel că se impune cu necesitate efectuarea unei noi expertize.
Deşi a fost admisă acţiunea, nu a fost acordată cu titlu de daune interese suma de 164.401,79 RON.
La rândul său recurentul pârât C.M. a cerut în baza art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. admiterea recursului, având în vedere că în mod greşit instanţa de apel a anulat ca netimbrat apelul, în realitate nefiind primită nici o citaţie cu menţinea timbrării căii de atac şi greşit au fost respinse excepţiile de necompetenţă teritorială a Tribunalului Bucureşti a prematurităţii introducerii acţiunii şi cea a neexecutării contractului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse de recurente, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondate ambele recursuri, pentru următoarele considerente.
Potrivit cererii de chemare în judecată, reclamanta A.V.A.S. a solicitat obligarea pârâtului C.M. la plata daunelor interese datorate în conformitate cu O.G. nr. 25/2002, cu modificările şi completările ulterioare, estimate provizoriu la suma de 164.410,79 RON, consecinţa pactului comisoriu de ultim grad menţionat la art. 3 din Convenţia de menţinere în vigoare a contractului de vânzare cumpărare de acţiuni din 4 iulie 2002, urmând ca în urma expertizei ce va fi administrată să se stabilească întinderea exactă a prejudiciului.
Garantarea dreptului la apărare, respectarea principiului contradictorialităţii şi a accesului la un proces echitabil, au fost asigurate permanent în egală măsură ambelor părţi, pe tot parcursul judecării litigiului de natură comercială.
Astfel, reclamanta a cerut, la termenul din 19 noiembrie 2008 admiterea probei cu expertiză contabilă, expunând pe larg obiectivele cerute, iar instanţa de fond a admis proba ca fiind utilă, concludentă şi pertinentă soluţionării cauzei.
De remarcat că expertiza contabilă s-a efectuat în perioada 11 decembrie 2008 - 25 februarie 2009, expertul convocând părţile litigante la data de 11 decembrie 2008 la sediul reclamantei A.V.A.S. din Bucureşti, str. Promoroacă, pentru a lămuri toate aspectele legate de obiectivele stabilite şi pentru a fi puse la dispoziţia expertului documentaţia necesară.
Mai mult, din conţinutul procesului verbal încheiat la 11 decembrie 2008 la sediul reclamantei, rezultă că la expertiză a participat din partea A.V.A.S. consilierul juridic care a depus înscrisuri, constatându-se că pârâtul C.M. a fost absent (fila 31 Dosar nr. 17.935/3/2008 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială).
Nu poate fi primită critica recurentei reclamante potrivit căreia este necesară efectuarea unei noi expertize contabile, deoarece raportul de expertiză nu i-a fost comunicat şi nu s-au putut depune obiecţiuni.
În condiţiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ., părţile au îndatorirea ca, în condiţiile legii, să urmărească desfăşurarea şi finalizarea procesului, fiind obligate să îndeplinească actele de procedură în ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi exercite drepturile procesuale conform dispoziţiilor art. 723 alin. (1), precum şi să-şi probeze pretenţiile şi apărările.
Din verificarea documentaţiei existente la dosarul cauzei, rezultă indubitabil că raportul de expertiză contabilă a fost depus la Registratura primei instanţe la data de 3 martie 2009.
Chiar dacă reclamanta A.V.A.S. a lipsit nejustificat la termenul din data de 7 ianuarie 2009, 4 februarie 2009 şi 4 martie 2009, şi având în vedere că nu a fost solicitată comunicarea raportului de expertiză, totuşi a amânat pronunţarea pentru data de 11 martie 2009, interval de timp suficient pentru exercitarea dreptului la apărare, prin depunerea de note scrise.
Raportul de expertiză contabilă, amplu documentat, a concluzionat că în speţă, cuantumul daunelor interese este de 162.988,12 RON.
Nu are corespondent în realitate nici critica recurentului pârât C.M., respectiv că nu a primit citaţia care să conţină menţiunea obligaţiei de a timbra cale de atac a apelului.
În faza procesuală a apelului, apare cu certitudine că pârâtul a fost citat legal la adresa indicată chiar în cererea motivată de apel, cu precizarea că urmează ca pentru termenul din 23 octombrie 2009 să depună taxa judiciară de timbru în valoare de 2.253,48 lei noi, aşa cum se regăseşte specificat în procesul verbal de îndeplinire a procedurii de citare aflat la fila 19 dosar apel.
Corect a fost făcută aplicarea dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 prin aceea că neîndeplinirea obligaţiilor de plată până la termenul stabilit de instanţă se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii.
Pentru aceste raţiuni urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta A.V.A.S. şi de pârâtul C.M. împotriva deciziei nr. 388 din 23 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, nefiind îndeplinite nici una din cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti şi de pârâtul C.M. împotriva deciziei nr. 388 din 23 octombrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 7 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3178/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3192/2010. Comercial → |
|---|
