ICCJ. Decizia nr. 3183/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3183/2010
Dosar nr. 14963/3/2008
Şedinţa publică din 7 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia VI-a comercială, sub nr. 14963/3 din 18 aprilie 2008, reclamanta I.E. a chemat în judecată pe pârâtele B.C.M. şi SC P. SRL Bucureşti, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să le oblige pe pârâte să-i furnizeze informaţiile solicitate prin notificările comunicate prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, cu nr. 6662-6663 din 16 iulie 2007 şi prin notificarea comunicată prin B.E.J. P.V.A., înregistrată sub nr. 137 din 21 martie 2008.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că este asociat al societăţii pârâte, deţinând 49 % din capitalul social şi, că a solicitat în repetate rânduri administratorului societăţii să-i furnizeze date cu privire la activitatea societăţii, pe care însă nu le-a primit.
La data de 13 iunie 2008 reclamanta a precizat cererea introductivă enumerând actele şi informaţiile pe care le solicită de la pârâte.
Prin sentinţa comercială nr. 13077 din 28 noiembrie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantă.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele.
Reclamanta deţine calitatea de asociat al SC P. SRL deţinând o cotă de 49 % din capitalul social.
Potrivit dispoziţiilor art. 198 şi 199 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 şi dispoziţiilor art. 14 lit. d), f) şi j) din Actul constitutiv, reclamanta are dreptul de a cerceta registrul asociaţilor şi de a exercita dreptul de control asupra societăţii pârâte.
În acest sens, între reclamantă şi administratorul SC P. SRL s-a purtat o corespondenţă cu privire la punerea la dispoziţia reclamantei a actelor şi informaţiilor referitoare la situaţia societăţii pârâte.
Din cuprinsul acestei corespondenţe, prima instanţă a reţinut că actele şi informaţiile solicitate au fost puse la dispoziţia reclamantei, dar şi că o parte dintre acestea se află la organele de poliţie.
Prin urmare, s-a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada refuzului pârâtelor de a-i pune la dispoziţie documentele şi informaţiile solicitate.
De asemenea, aceasta nu a făcut dovada faptului că s-a prezentat la sediul social al societăţii şi că i s-a refuzat dreptul de a consulta documentele societăţii şi de a-şi exercita dreptul de control.
Împotriva acestei sentinţe de declarat apel reclamanta I.E.
Prin Decizia comercială nr. 399 din 29 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a fost respins, ca nefondat, apelul reclamantei.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele.
Prin încheierea de şedinţă din data de 16 aprilie 2009, instanţa de apel a încuviinţat apelantei cererea de audiere a martorului L.J. şi de reaudiere a martorului G.A.
Deşi a acordat mai multe termene pentru ca apelanta să afle domiciliul martorului L.J., aceasta nu şi-a îndeplinit obligaţia, astfel că, în baza art. 186 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., a dispus decăderea apelantei din dreptul de ascultare a acestui martor.
Pe fond, s-a reţinut că, potrivit probelor administrate în cauză, atât în faţa primei instanţe cât şi în faţa celei de apel, reclamantei i au fost comunicate documentele şi informaţiile solicitate, şi cu toate că aceasta a semnat în prezenţa avocatului ales, de primire a acestora, susţine că nu a primit toate actele cerute.
S-a mai reţinut că reclamanta a fost convocată la sediul societăţii de mai multe ori, în vederea ţinerii adunărilor generale, însă de fiecare dată reclamanta a refuzat să se prezinte.
Prin urmare, instanţa de apel a reţinut că reclamanta a ales să nu exercite drepturile legale şi statutare ce derivă din calitatea sa de asociat, şi că nici nu a făcut dovada refuzului pârâtelor de a-i comunica actele şi informaţiile solicitate şi nici dovada împiedicării reclamantei de a avea acces în sediul societăţii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta I.E. aducându-i următoarele critici.
1. În mod greşit instanţa de apel a decăzut pe recurentă din proba cu martori, deşi încuviinţase anterior audierea martorei J.L.I., încălcându-i astfel dreptul la apărare.
Recurenta susţine că a făcut demersuri la B.E.P. şi că timpul pentru sosirea răspunsului acestei instituţii, cu privire la domiciliul martorei, a fost prea scurt.
Cu toate acestea recurenta susţine că şi-a îndeplinit obligaţia impusă de instanţă şi a indicat adresa martorei, neexplicându-şi de ce adresa de la B.E.P. nu a ajuns la dosarul cauzei.
Se mai susţine de recurentă că a solicitat instanţei ca părţile adverse să depună la dosarul cauzei acte din care să rezulte adresa de domiciliu a martorei, însă, în mod inexplicabil instanţa a respins şi această cerere.
2. Hotărârea instanţei de fond nu cuprinde considerentele care au stat la baza înlăturării dovezilor şi susţinerilor sale.
Se susţine de către recurentă că nu a avut acces la sediul social pentru a putea vedea actele SC P. SRL, acest lucru rezultând şi din faptul că la fostul sediul social nu s-a putut face afişarea unei citaţii şi că societatea care închiriase un spaţiu pentru sediul social al pârâtei a fost radiată la data de 21 noiembrie 2007.
În mod greşit a reţinut instanţa de apel faptul că recurenta nu s-a prezentat la convocările A.G.A., deoarece a fost împiedicată de alte probleme mai importante, precum vizita în ţara de domiciliu – SUA.
Se susţine de către recurentă că obligaţia de a-i comunica unele acte privind activitatea societăţii pârâte, îi revenea şi pârâtei B.C., care în acea perioadă avea calitatea de mandatar special al recurentei, însă instanţa de apel nu a verificat aceste aspecte invocate de recurentă.
Recurenta apreciază că aspectele relevate se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Analizând Decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte a reţinut că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.
1. Prima critică nu poate fi reţinută, recurentei-reclamante nefiindu-i încălcat dreptul la apărare.
Potrivit dispoziţiilor art. 112 pct. 5 teza ultimă C. proc. civ., atunci când se cere dovada cu martori, se va arata numele şi locuinţa martorilor.
Prin urmare, este obligaţia celui ce propune dovada cu martori, în speţa de faţă recurenta-reclamantă, de a indica numele şi locuinţa martorilor propuşi, însă recurenta nu şi-a îndeplinit această obligaţie, deşi instanţa de apel a acordat mai multe termene în acest sens.
Toate susţinerile recurentei cu privire la demersurile pe care le-a făcut cu privire la aflarea domiciliului martorei propuse nu pot suplini lipsa de finalitate a acestor demersuri şi faptul că nu a reuşit până la urmă să indice adresa de domiciliu a martorului propus, legea obligând-o la acest lucru.
De altfel, instanţa de apel a încuviinţat reaudierea unui martor deja audiat în faţa primei instanţe, martor care a putut fi citat, astfel încât nu se poate susţine că instanţa de apel nu a acceptat cererile formulate în apărare de recurentă, vina pentru imposibilitatea citării martorei propuse de recurentă aparţinând doar acesteia, astfel încât instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 186 alin. (2) C. proc. civ.
2. Criticile formulate în legătură cu fondul cauzei privesc greşita interpretare a probatoriului existent la dosarul cauzei, deci temeinicia deciziei recurate şi nu legalitatea acesteia, aşa cum în mod formal susţine recurenta, or, sub acest aspect instanţa de recurs nu mai poate analiza hotărârea instanţei de apel, dispoziţiile pct. 10 şi 11 ale art. 304 C. proc. civ., fiind abrogate prin OUG nr. 138/2000.
Având în vedere cele de mai sus, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta I.E. BUCUREŞTI împotriva deciziei nr. 399 din 29 octombrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Obligă reclamanta la plata sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatei pârâte B.C.M.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 7 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3177/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3186/2010. Comercial → |
|---|
