ICCJ. Decizia nr. 3197/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3197/2010
Dosar nr. 11062/63/2009
Şedinţa publică din 7 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de la 17 noiembrie 2009, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia comercială, în dosarul nr. 11062/63/2009, s-a admis cererea formulată de reclamanta S.I.F.O. SA împotriva pârâtei SC A. SA Craiova. S-a desemnat expertul B.E.L. pentru a analiza operaţiunile din gestiunea pârâtei în perioada 2003 - 30 iunie 2009, sub următoarele aspecte: relaţiile pârâtei cu SC C. SRL, relaţiile pârâtei cu acţionarul R.S.V., plăţile facturate şi efectuate către R.S.V. şi între cele două societăţi, orice relaţii în care au fost implicate aceste persoane. S-a dispus ca expertul să înmâneze raportul consiliului de administraţie, directoratului şi consiliului de supraveghere, cenzorilor sau creditorilor interni ai societăţii, precum şi reclamantului. S-a stabilit un onorariu de 3000 lei în sarcina pârâtei SC A. SA Craiova.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că reclamantul este acţionar al SC A. SA Craiova cu mai mult de 10 % din capitalul social, astfel încât justifică interesul şi calitatea de a solicita verificarea operaţiunilor efectuate de organele de gestiune. Apărarea formulată de pârâtă este lipsită de relevanţă, reglementarea prin Legea nr. 297/2004 a modalităţii de exercitare a dreptului de control al acţionarilor nefiind de natură a exclude aplicarea art. 136 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, acest din urmă text având drept scop asigurarea dreptului la informare al acţionarilor.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel pârâta SC A. SA Craiova, care a invocat nelegalitatea şi a susţinut că apelanta este o societate ale cărei acţiuni sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată şi, prin urmare, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 297/2004, are obligaţia de a supune situaţiile sale financiar-contabile autorizării unui auditor extern.
Răspunzând criticilor formulate de pârâta SC A. SA Craiova, Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prin Decizia nr. 29 din 18 februarie 2010, a admis apelul, a schimbat încheierea apelată şi pe fond a respins acţiunea ca nefondată.
În motivarea soluţiei, instanţa de control judiciar a reţinut că Legea nr. 297/2004 este lege specială în raport cu legea generală în materia societăţilor comerciale, Legea nr. 31/1990, iar dispoziţiile legii speciale se aplică cu prioritate faţă de norma generală.
Ca urmare, dispoziţiile generale ale art. 136 din Legea nr. 31/1990 sunt inaplicabile societăţilor comerciale ale căror acţiuni sunt tranzacţionate pe piaţa de capital, pentru aceste societăţi fiind incidente dispoziţiile art. 258 şi 259 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 şi ale art. 113 lit. f) din Regulamentul nr. 1/2006 privind emitenţii şi operaţiunile cu valori mobiliare, potrivit cărora situaţiile financiar-contabile sunt audiate de membri ai C.A.F.R. şi sunt elaborate în conformitate cu cerinţele specifice stabilite de Ministerul Finanţelor Publice şi cu reglementările C.N.V.M.
Auditorul financiar întocmeşte raportul de audit financiar şi, în cazul solicitării acţionarilor reprezentând cel puţin 5 % din totalul drepturilor de vot, întocmeşte şi rapoarte suplimentare, pentru care administratorii sunt obligaţi să furnizeze toate informaţiile solicitate.
Totodată, art. 259 alin. (2) din Legea nr. 297/2004 prevede că „dacă administratorii şi auditorii. nu dau curs solicitării în termenul prevăzut sau dacă raportul publicat nu cuprinde informaţiile din cadrul de raportare, acţionarii se vor putea adresa instanţei din raza teritorială unde îşi are sediul societatea, în vederea numirii unui alt auditor financiar sau expert pentru reluarea procedurii de întocmire şi prezentare a unui raport suplimentar, urmând ca raportul să fie înaintat instanţei şi comunicat părţilor, iar opinia auditorului financiar sau a expertului să fie publicată în Buletinul C.N.V.M.".
Împotriva acestei soluţii reclamanta S.I.F.O. SA a declarat recurs, în termen şi legal timbrat, criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 2 C. proc. civ.
Astfel, se susţine că unei formulări generale a textului trebuie să îi corespundă o aplicare a sa generală, fără a introduce distincţii pe care legea nu le conţine.
Faptul că legea specială, prevede reguli speciale cu privire la dreptul acţionarilor la informare nu înlătură posibilitatea acestora de a exercita drepturile prevăzute de Legea nr. 31/1990, Legea nr. 297/2004 neconţinând prevederi contrare şi nici derogări de la aceste dispoziţii legale.
Intimata a depus întâmpinare prin care solicită respingerea acţiunii motivat de faptul că societatea face parte din categoria societăţilor comerciale ale căror acţiuni sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată, supusă Legii nr. 297/2004.
Recursul este nefondat.
Societatea intimată face parte din categoria societăţilor comerciale ale căror acţiuni sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată.
În cauza de faţă există un concurs de legi, iar faţă de caracterul societăţii este evident că Legea nr. 297/2004 este lege specială în raport cu legea generală în materia societăţilor comerciale, Legea nr. 31/1990, iar dispoziţiile legii speciale se aplică cu prioritate faţă de norma generală, astfel că va fi înlăturată critica recurentei potrivit căreia aplicabilitatea dispoziţiilor legii speciale reprezintă în fapt împlinirea unei proceduri prealabile.
Aceasta în condiţiile în care solicitările, reclamantei recurente, ce formează obiectul cererii adresate instanţei de judecată, erau de natura celor stabilite în sarcina auditorului financiar extern, potrivit art. 113 F, G din Regulamentul nr. 1/2006 R, obiectivele expertizei solicitate, regăsindu-se în problematica cuprinsă în anexa nr. 29 la Regulamentul nr. 1/2006 R.
De altfel, dispoziţiile art. 259 alin. (2) din Legea nr. 297/2004 prevăd că în situaţia în care administratorii şi auditorii nu dau curs solicitării în termenul prevăzut, sau dacă raportul publicat nu cuprinde informaţiile din cadrul de raportare, acţionarii se vor putea adresa instanţei din raza teritorială unde-şi are sediul societatea, în vederea numirii unui alt auditor financiar sau expert pentru reluarea procedurii de întocmire şi prezentare a unui raport suplimentar, urmând ca raportul să fie înaintat instanţei şi comunicat părţilor, iar opinia auditorului financiar sau a expertului să fie publicată în Buletinul C.N.V.M.
În această situaţie în mod corect instanţa de apel, a reţinut că acţionarul poate apela la instanţa de judecată numai dacă administratorul sau auditorii unităţii nu dau curs solicitării sale de întocmire a unui raport suplimentar şi numai în condiţiile prevăzute de art. 259 alin. (2) din Legea nr. 297/2004.
În aceste condiţii din economia textului precitat pentru societăţile comerciale ale căror acţiuni sunt tranzacţionate pe piaţa de capital, legea specială prevede nu doar cerinţele speciale referitoare la întocmirea situaţiilor financiar-contabile şi raportul de audit financiar, ci şi reguli speciale cu privire la dreptul acţionarilor la informare.
Aşadar, recurenta, acţionar deţinând peste 5 % din totalul drepturilor de vot în A.G.A. SC A. SA, poate exercita dreptul la informare exclusiv în condiţiile prevăzute de legea specială.
Faţă de cele arătate, văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta S.I.F.O. SA Craiova împotriva deciziei nr. 29 din 18 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 7 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3193/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3201/2010. Comercial → |
|---|
