ICCJ. Decizia nr. 3189/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3189/2010
Dosar nr. 8759/118/2008
Şedinţa publică din 7 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 15 octombrie 2008, reclamanta SC C. SA a solicitat ca în baza hotărârii ce se va pronunţa să fie obligate pârâtele SC V.M.S. SRL şi SC V.I. SRL la plata sumei de 141.380 lei echivalentul a 51.014 dolari S.U.A. reprezentând lipsa de folosinţă a activului Magazie nr. 1 din Portul Vechi, Poarta nr. 2 Constanţa pentru perioada 14 octombrie 2005 – 14 octombrie 2008, cu cheltuieli de judecată.
În susţinerea cererii reclamanta a arătat că s-a încheiat la data de 1 februarie 1999 contractul de închiriere nr. 122 pentru activul Magazie nr. 1 din Incinta Port – Poarta nr. 2 în suprafaţă de 916 mp, valabil până la data de 31 decembrie 1999.
La data de 22 martie 1999, aceeaşi pârâtă a investit Tribunalul Constanţa cu acţiunea având ca obiect obligarea SC C. SA să încheie contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de cumpărare pentru activul Magazia 1 Poarta nr. 2 prin novaţia contractului de închiriere.
Prin sentinţa civilă nr. 980 din 22 iunie 1999 pronunţată în dosarul nr. 790/COM/1999 a fost admisă acţiunea, hotărârea având caracter irevocabil.
Ulterior, aceeaşi pârâtă a investit Tribunalul Constanţa cu o acţiune în constatarea dreptului de vânzare a activului, soluţia fiind de respingere materializată prin sentinţa civilă nr. 4154/2005, de asemenea, cu caracter irevocabil.
S-a relevat că, pârâtele ocupă proprietatea societăţii reclamante fără a deţine un titlu, cauzându-se astfel un prejudiciu echivalent cu contravaloarea lipsei de folosinţă a activului pe ultimii 3 ani, prejudiciul calculat la valoarea chiriei conform contractului de închiriere nr. 122/1999.
Pârâtele SC V.M.S. SRL şi SC V.I. SRL au formulat întâmpinare cât şi cerere reconvenţională.
Pe cale întâmpinării şi-au exprimat poziţia procesuală în sensul respingerii acţiunii ca nefondată.
Pe cale reconvenţională a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 141.380 lei sau echivalentul a 51.014 dolari SUA reprezentând daune interese pentru acoperirea prejudiciilor cauzate prin neîndeplinirea obligaţiei stabilite prin sentinţa civilă nr. 980/1999 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. 790/COM/1999 cu compensarea datoriilor reciproce.
Pe cale de excepţie, pârâta SC V.I. SRL a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, întrucât numai copârâta SC V.M.S. SRL are raporturi juridice cu reclamanta, relativ la ocuparea spaţiului.
Referitor la cererea reconvenţională privind acordarea daunelor interese s-a învederat de SC V.M.S. SRL că reclamanta SC C. SA este cea care nu a pus în executare sentinţa civilă nr. 980/1999 chiar dacă prin corespondenţa purtată reclamanta a lăsat impresia că doreşte să execute sentinţa, s-a propus un preţ de cumpărare mult mai mare în raport de valoarea reală a bunului. De altfel, chiar reprezentantul legal al reclamantei i-a comunicat pârâtei că nu va fi de acord cu încheierea contractului de leasing chiar dacă există hotărâre în acest sens.
Aceeaşi pârâtă arată că a demarat şi executarea silită materializată prin diverse adrese şi procese verbale întocmite de executorul judecătoresc, însă refuzul a fost fără echivoc.
În opinia pârâtei, conduita reclamantei o prejudiciază şi într-o atare situaţie este îndreptăţită să solicite în temeiul art. 5803 alin. (2) C. proc. civ., la obligarea reclamantei la plata prejudiciului cauzat prin neîndeplinirea obligaţiei de a face, rezultate din titlul executoriu.
În opinia aceleiaşi pârâte, acţiunea reprezintă o continuare a refuzului reclamantei faţă de executarea sentinţei civile şi în concluzie s-a solicitat compensarea datoriilor reciproce.
În contradovadă a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
În şedinţa de judecată din 6 mai 2009 reclamanta a invocat excepţia de inadmisibilitate a cererii reconvenţionale apreciind că din perspectiva dispoziţiilor art. 118 C. proc. civ., aceasta nu are legătură cu acţiunea principală, respectiv nu derivă din acelaşi raport juridic.
Prin sentinţa nr. 6970 din 11 noiembrie 2009, Tribunalul Constanţa, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC V.I. şi în consecinţă admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC V.I. SRL şi în consecinţă:
A respins acţiunea principală introdusă împotriva copârâtei SC V.I. SRL pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
A admis acţiunea principală formulată de reclamanta SC C. SA, cu sediul în Constanţa, Incinta Port, Dana 54 în contradictoriu cu pârâta SC V.M.S. SRL cu sediul în Constanţa, Incinta Port – Cămin Poarta nr. 2, sc. B, cam.139 în parte şi în consecinţă a obligat pârâta-reconvenientă SC V.M.S. SRL către reclamanta-pârâtă SC C. SA la plata sumei de 51.014 dolari SUA sau echivalentul în lei raportat la cursul B.N.R. din ziua efectuării plăţii cu titlu de contravaloare lipsă de folosinţă.
S-a admis cererea reconvenţională şi în consecinţă, a obligat pe reclamanta-pârâtă către pârâta-reconvenientă la plata sumei de 51.014 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei raportat la cursul B.N.R. din ziua efectuării plăţii cu titlu de daune-interese, şi a constatat compensate creanţele reciproce datorate de părţi cât şi cheltuielile de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut, analizând acţiunea principală în raport de cererea reconvenţională că polemica judiciară existentă între părţi este circumscrisă existenţei titlului executoriu materializat prin sentinţa civilă nr. 980 din 22 iunie 1999 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. 790/COM/1999.
Potrivit acestei sentinţe reclamanta a fost obligată să procedeze la încheierea contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare cumpărare pentru activul Magazia nr. 1 – Poarta 2 – Port vechi.
Într-adevăr, această sentinţă nu a fost pusă în executare tocmai datorită faptului că părţile nu au ajuns la un acord relativ la preţul imobilului.
Acţiunea principală are temei legal şi îşi găseşte sorgintea în dispoziţiile art. 998 – art. 999 C. civ., din perspectiva cărora evident că reclamanta este prejudiciată prin folosirea spaţiului de către pârâta SC V.M.S. SRL, fără plata contravalorii unei chirii sau orice altă sumă cu acest titlu.
Prejudicierea rezultă pe de o parte din calitatea de comerciant a reclamantei care se află în imposibilitate de a exploata propriul spaţiu potrivit destinaţiei sale şi implicit neobţinerea unui beneficiu care este de esenţa faptelor de comerţ. Pe de altă parte, pârâta SC V.M.S. SRL nu posedă un titlu valabil pentru ocuparea spaţiului, care să justifice dreptul de folosinţă, titlu executoriu exhibat şi materializat prin sentinţa civilă nr. 980/1999 nu poate constitui fapt exonerator de la plata sumei cu titlu de chirie.
Atât timp cât aceasta îşi desfăşoară activitatea comercială în spaţiul reclamantei, fără a poseda un titlu valabil ea datorează contravaloarea beneficiului nerealizat de locator prin nefolosinţa spaţiului stabilindu-se ca şi criteriu de evaluare nivelul chiriei percepute pe perioada anterioară încetării relaţiilor contractuale.
Cererea reconvenţională întemeiată pe dispoziţiile art. 5803 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., a fost apreciată de tribunal ca având caracter fondat, motivat de faptul că pârâta SC V.M.S. SRL este în posesia unui titlu executoriu având ca obiect o obligaţie de a face, sentinţă care nu a fost pusă în executare tocmai datorită poziţiei ireconciliabile a părţilor cu privire la mecanismul cerere ofertă.
Corespondenţa purtată între părţi demonstrează că reclamanta, celei care incumbă obligaţia de încheiere a convenţiei, este în culpă procesuală, atât timp cât se neagă existenţa unui titlu executoriu, fapt probat şi prin demersurile judiciare utilizate de către reclamantă.
Însuşindu-şi criticile formulate de reclamanta SC C. SA Constanţa, Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia nr. 31 din 19 martie 2010, a admis apelul, a schimbat în parte sentinţa apelată în sensul respingerii cererii reconvenţionale ca nefondată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că:
- aşa cum recunosc ambele părţi, încheierea contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare-cumpărare nu s-a finalizat deoarece părţile nu au ajuns la un acord cu privire la preţul activului, în funcţie de care se stabileau şi ratele lunare de leasing, nefiind deci în prezenţa unei fapte ilicite imputabile reclamantei.
- între părţi nu mai există contract de închiriere din 1 ianuarie 2000, contract care ar fi deschis calea încheierii contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare-cumpărare.
- încheierea contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare-cumpărare nu transferă dreptul de proprietate asupra activului în discuţie, aceasta având loc numai după încheierea contractului de vânzare cumpărare, şi nici nu-l exonerează pe utilizator de plata folosinţei bunului.
Încheierea contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare-cumpărare naşte în sarcina pârâtei obligaţia de a plăti lunar rata de leasing pentru folosinţa activului, deci nu se poate susţine că o dată cu îndeplinirea de către reclamantă a obligaţiei stabilite prin sentinţa civilă nr. 980 din 22 iunie 1999 pârâta nu ar mai fi datorat chirie deoarece ar fi dobândit calitatea de proprietar.
- prejudiciul pretins trebuia să fie cert, sarcina probei incubându-i pârâtei şi aceasta pentru că în situaţia dată, el nu se confundă cu echivalentul chiriei pretinse de reclamantă.
- pârâta nu a probat existenţa prejudiciului, criteriul cu care a operat instanţa de fond pentru determinarea prejudiciului intimatei reconveniente, respectiv „nivelul chiriei rezultat din contractul de închiriere" nefiind corect.
- deşi nu deţine din anul 2000 un titlu locativ pârâta a folosit continuu activul pentru a-şi desfăşura activitatea fără a plăti chirie sau rată de leasing motiv pentru care nu se poate reţine ca fiind prejudiciată.
Împotriva soluţiei instanţei de apel a declarat recurs, în termen şi legal timbrat SC V.M.S. SRL, criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susţine că s-a făcut o interpretare eronată a dispoziţiilor art. 5803 şi art. 998 C. proc. civ., motivat de faptul că într-o altă procedură judiciară s-a dispus încheierea contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare-cumpărare dreptul său fiind câştigat cu puterea lucrului judecat prin sentinţa nr. 980 din 22 iunie 1999 prin novaţia contractului de închiriere.
Consideră recurenta că dreptul său de a obţine încheierea contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare-cumpărare nu se stinge, sentinţa civilă mai sus arătată trebuind a fi executată în mod necondiţionat de intimată.
De asemenea, recurenta susţine că practica C.E.D.O. este constantă în sensul că obligaţiile stabilite prin hotărâri judecătoreşti trebuie aduse la îndeplinire fără excepţie, statul fiind răspunzător de îndeplinirea obligaţiei astfel stabilite.
Intimata a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului motivând că fapta ilicită şi culpa sa pentru neexecutarea sentinţei din 20 iunie 1999 pronunţată în dosarul nr. 790/1999, de obligare la încheierea unui contract de leasing pentru imobilul litigios nu pot fi reţinute în sarcina sa.
Recursul este nefondat.
După obţinerea sentinţei nr. 790/1999, recurenta a înregistrat pe rolul Tribunalului Constanţa, în contradictoriu cu SC C. SA să se constate că preţul de vânzare a activului în litigiu este de 918.840.000 lei şi să se dispună vânzarea acestuia.
Prin sentinţa civilă nr. 4154/ COM din 22 decembrie 2005, rămasă definitivă şi irevocabilă, Tribunalul Constanţa a respins acţiunea ca nefondată.
Instanţa supremă a reţinut în considerentele deciziei nr. 2936 din 3 octombrie 2007, că „pârâta nu poate fi obligată să vândă activul, deoarece din actele dosarului rezultă că între părţi nu mai există contract de închiriere din anul 2000, contract care ar fi deschis calea încheierii contractului de leasing imobiliar cu clauza irevocabilă de vânzare-cumpărare".
Prin urmare, SC C. SA a investit instanţa comercială cu acţiunea având ca obiect evacuarea SC V.M.S. SRL din spaţiul litigios.
Prin sentinţa civilă nr. 1588 din 5 martie 2009 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia comercială, în dosarul nr. 5643/118/2008, rămasă definitivă şi irevocabilă prin respingerea apelului (Decizia civilă nr. 140/ COM din 2 noiembrie 2009), s-a admis acţiunea şi s-a dispus evacuarea SC V.M.S. SRL din Magazia nr. 1 din Portul Vechi, Poarta nr. 2 – Constanţa, pentru lipsă titlu locativ.
SC V.M.S. SRL nu a făcut dovada prejudiciului afirmat.
Nu poate exista răspundere delictuală dacă nu s-a produs un prejudiciu (pagubă, daună).
Pentru ca prejudiciul să fie susceptibil de reparare se cer a fi întrunite anumite condiţii, şi anume: „să fie cert şi să nu fi fost reparat încă".
Caracterul cert al prejudiciului presupune că acesta este sigur, atât în privinţa existenţei, cât şi în privinţa posibilităţii de evaluare. În toate cazurile, despăgubirea trebuie stabilită, nu prin apreciere ci în raport cu prejudiciul efectiv suferit de cel păgubit.
Or, în speţă recurenta SC V.M.S. SRL nu a probat existenţa şi caracterul cert al prejudiciului.
Prin urmare, în mod corect instanţa de apel a reţinut că recurenta SC V.M.S. SRL nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condiţiilor răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 C. civ.
Faţă de cele arătate văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC V.M.S. SRL Constanţa împotriva deciziei nr. 31/ COM din 19 martie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială de contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 7 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3186/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3193/2010. Comercial → |
|---|
