ICCJ. Decizia nr. 3226/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3226/2010
Dosar nr. 2767/30/2009
Şedinţa publică din 12 octombrie 2010
Deliberând asupra recursului comercial de faţă, reţine următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, la data de 6 mai 2009, reclamanţii SC N.E.I. SRL, T.T. şi B.S.R. au solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta SC D.H. SRL, să constate încetarea valabilităţii contractului de subînchiriere încheiat la data de 21 decembrie 1995, la data de 16 ianuarie 1997 şi să dispună radierea din registrul comerţului a sediilor secundare ale pârâtei de la adresa din Timişoara, str. Eroilor, pentru lipsă de titlu.
Prin sentinţa nr. 762/ COM/PI din 15 iulie 2009, Tribunalul Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea obligând reclamanţii la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că reclamanţii nu şi-au dovedit cu niciun înscris interesul şi calitatea în promovarea acţiunii de faţă, întrucât contractul a cărui încetare se solicită a fost încheiat între reprezentantul SC S. SRL, în calitate de proprietar şi reprezentantul pârâtei.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, reclamanţii, criticând sentinţa atacată, întrucât excepţia lipsei de interes şi excepţia lipsei calităţii procesuale active, la care s-a raportat instanţa de fond în motivarea sentinţei dată, nu au fost invocate nici de către pârâte şi nici de către instanţă din oficiu, nefiind puse în discuţia părţilor.
Prin Decizia civilă nr. 206 din 15 decembrie 2009, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, a respins apelul declarat ca nefondat, reţinând că soluţia primei instanţei s-a raportat la înscrisurile depuse de reclamanţi, în raport de care au fost analizate interesul juridic şi calitatea procesuală activă. În plus, a reţinut instanţa de apel, cadrul procesual îl stabileşte partea reclamantă, care nu a înţeles să cheme în judecată şi cealaltă parte a contractului de subînchiriere, astfel încât sunt neîntemeiate criticile aduse hotărârii primei instanţe privind respingerea acţiunii pe cele două excepţii analizate.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, reclamanţii, criticând Decizia recurată pentru motive de nelegalitate ce pot fi încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea criticilor de nelegalitate formulate, recurenţii - reclamanţi au arătat că aspectele juridice reţinute de instanţele de fond se referă la condiţiile necesare pentru a fi parte în proces, având caracter preliminar dezbaterii fondului, astfel încât puteau fi invocate doar pe bază de excepţie.
Întrucât excepţiile pe care s-a pronunţat instanţa de fond nu au fost invocate nici de către pârâtă, nici de către instanţa de fond din oficiu, şi nu au fost puse în discuţia părţilor, viciază procedura în faţa instanţei impunând rejudecarea cauzei de către aceasta.
În continuare, recurenţii reclamanţi au arătat că au calitate procesuală activă şi justifică un interes în promovarea acţiunii de faţă, întrucât sunt actualii proprietari ai imobilului subînchiriat pârâtei de fostul proprietar, în baza unui contract de subînchiriere a cărui valabilitate a încetat la data de 16 ianuarie 1997.
Ca atare, au arătat recurenţii - reclamanţi, deşi nu sunt parte în contractul de subînchiriere, au calitatea de avânzi cauza, ceea ce le conferă legitimare procesuală activă.
În privinţa cheltuielilor de judecată acordate de prima instanţă de fond, recurenţii - reclamanţi au învederat că acestea sunt excesive, instanţa de fond nefăcând aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Examinând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor de nelegalitate formulate, văzând şi dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul declarat este întemeiat pentru următoarele considerente:
Calitatea procesuală şi interesul reprezintă, alături de capacitatea procesuală, condiţii de exerciţiu ale acţiunii civile, aspecte ce sunt analizate cu prioritate, fie la solicitarea uneia dintre părţi, fie la iniţiativa instanţei de judecată, dat fiind caracterul de excepţii peremptorii, conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ.
Ca atare, în ipoteza în care nu este îndeplinită una dintre cele trei condiţii ale acţiunii civile, soluţionarea cauzei se face prin admiterea excepţiei lipsei de interes sau lipsei calităţii procesuale active sau lipsei capacităţii procesuale, fără a se mai intra în cercetarea pe fond a litigiului.
Întrucât prin invocarea unei excepţii peremptorii de către pârâtă sau de către instanţă din oficiu, se tinde la paralizarea acţiunii în justiţie, pentru respectarea dreptului la apărare şi, implicit, a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 C.E.D.O., instanţa de judecată este obligată să pună în discuţia părţilor excepţia invocată, independent de fundamentarea soluţiei pronunţate, putând să încuviinţeze, la solicitarea părţii interesate, probe în combaterea excepţiei care i se opune. În caz contrar, partea în proces căreia i se opune o atare excepţie va fi surprinsă de o soluţie pe care nu a anticipat-o şi în legătură cu care nu a avut posibilitate să-şi facă apărări, în sensul de a formula cereri şi a administra probe.
Examinând actele dosarului, Înalta Curte reţine că prima instanţă de fond a respins acţiunea motivându-şi soluţia pe lipsa calităţii procesuale active a reclamanţilor şi, totodată, pe lipsa interesului, fără a invoca excepţiile corespunzătoare şi fără a le pune în discuţia părţilor.
În plus, cu excepţia acţiunilor în nulitate absolută, în care calitatea procesuală activă se raportează la noţiunea de persoană interesată, în toate celelalte cauze calitatea procesuală şi interesul nu se confundă, rămânând condiţii distincte de exerciţiu ale acţiunii civile, instanţa de judecată fiind obligată să le analizeze distinct, ordinea de soluţionare fiind în sensul că excepţia lipsei calităţii procesuale active se soluţionează prioritar, întrucât aceasta este prima condiţie în promovarea unei acţiuni în justiţie, astfel încât, în ipoteza în care se reţine excepţia lipsei calităţii procesuale active, nu mai poate fi cercetată excepţia lipsei de interes.
Pentru considerentele mai sus invocate, reţinând încălcarea dreptului la apărare şi la un proces echitabil al recurenţilor - reclamanţi, în baza art. 312 alin. (5) C. proc. civ., raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat, va casa Decizia şi sentinţa Tribunalului Timiş şi va trimite cauza spre rejudecare la acelaşi tribunal.
Cât priveşte motivele invocate cu privire la dovada în cauză a calităţii procesuale pasive şi a interesului juridic, având în vedere motivele de casare reţinute, acestea vor fi avute în vedere la rejudecarea în fond a cauzei ca, de altfel, şi aspectele relative la aplicarea dispoziţiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanţii T.T., B.S.R. şi SC N.E.I. SRL TIMIŞOARA împotriva deciziei nr. 206 din 15 decembrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială.
Casează Decizia atacată şi sentinţa nr. 762/ COM din 15 iulie 2009 a Tribunalului Timiş, secţia comercială şi trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Timiş, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3220/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3227/2010. Comercial → |
|---|
