ICCJ. Decizia nr. 3237/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3237/2010
Dosar nr. 3787/108/2008
Şedinţa publică din 12 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 3501 din 17 noiembrie 2009, Tribunalul Arad, secţia comercială, a admis în parte acţiunea promovată de reclamanta SC M.C. SRL în contradictoriu cu pârâta C.J.P. ARAD şi în consecinţă, constatând executarea obligaţiilor contractuale de către reclamantă a dispus pârâtei să elibereze acesteia suma de 52.070,60 lei reprezentând garanţia de bună execuţie, cu obligarea la plata sumei de 3657,39 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Prin aceiaşi sentinţă, prima instanţă a respins cererea reconvenţională formulată de pârâtă, având ca obiect pretenţii, ca neîntemeiată.
Pe baza probelor administrate, judecătorul fondului a stabilit realitatea contractului de lucrări pe care părţile l-au încheiat la 1 august 2007, modificat prin patru acte adiţionale şi că lucrările contractate iniţial sau ulterior au fost executate conform primelor trei acte adiţionale, situaţie în care în temeiul art. 13.4 din contract pârâta beneficiară poate fi obligată doar la restituirea unui cuantum de 70% din garanţia de bună execuţie, întrucât nu s-a încheiat procesul verbal de recepţie finală, în raport şi de prevederile art. 969 C. civ.
Cum prin ultimul act adiţional, din 30 ianuarie 2008, părţile au convenit prelungirea termenului de finalizare a întregii lucrări la 28 februarie 2008 cererea reconvenţională formulată de pârâtă, având ca obiect penalităţi de întârziere s-a apreciat ca neîntemeiată.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, prin Decizia nr. 47 din 11 martie 2010, a respins apelul declarat de pârâtă.
Criticile apelantei cu privire la aprecierea instanţei de fond a raportului de expertiză efectuat în cauză şi la incidenţa art. 17 din Legea nr. 146/1997 referitoare la scutirea de plata taxei judiciare de timbru în ce o priveşte, au fost înlăturate de instanţa de apel ca, de altfel, şi critica cu privire la incidenţa art. 13.3 din contract în temeiul căruia apelanta s-a considerat îndreptăţită la penalităţi.
În considerentele deciziei instanţei de apel se arată că în mod corect judecătorul fondului a constatat executarea lucrărilor de către reclamantă şi a dispus eliberarea în parte a garanţiei de bună execuţie, respingând totodată cererea reconvenţională, concluziile expertului tehnic judiciar ing. C.D.L., cu privire la cauza întârzierilor în execuţie fiind luate în considerare de acesta.
Cât priveşte cererea de obligare la penalităţi, aceasta a fost în mod corect respinsă faţă de faptul că perioada pentru care penalităţile au fost calculate este anterioară termenului de finalizare a lucrărilor prelungit de comun acord prin act adiţional.
În contra deciziei menţionate a declarat recurs pârâta C.J.P. ARAD pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., în a căror dezvoltare arată că:
- instanţa de apel a omis să ţină cont de raportul de expertiză judiciară întocmit în cauză;
- Decizia conţine omisiuni şi contradicţii şi prin înlăturarea înscrisurilor depuse în probatoriu cum ar fi nota de constatare din 27 decembrie 2007, fiind greşită aprecierea că lucrările de refacere solicitate în procesul verbal din 27 decembrie 2007 sunt cele prevăzute de art. 16 din contractul nr. 1 din 1 august 2007, contractul fiind prelungit numai pentru lucrările exterioare.
Intimata SC M.C. SRL nu a depus întâmpinare la dosar, dar prin concluzii scrise, solicită respingerea recursului, motivele acestuia neîncadrându-se în ipotezele art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 304 C. proc. civ., partea introductivă, casarea sau modificarea unei hotărâri se poate solicita numai pentru motive de nelegalitate, limitativ enumerate de acest text de lege.
Recurenta şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Conform art. 304 pct. 7 C. proc. civ., modificarea hotărârii recurate se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Criticile formulate de recurentă, mai sus evocate nu se încadrează în niciuna din tezele art. 304 pct. 7 C. proc. civ., aprecierea probelor, situaţie la care se reduc acestea, fiind atributul numai al instanţelor devolutive, nesemnificând lipsa motivelor sau excluderea reciprocă a considerentelor ca rezultat al unei contradicţii logice interne.
Cât priveşte motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., conform căruia modificarea unei hotărâri se poate cere pentru greşita aplicare sau interpretare a legii, se constată că recurenta nu invocă niciun text de lege pe care instanţa de apel să-l fi interpretat sau aplicat greşit, şi nici dezvoltarea criticilor nu permite o atare raportare, acestea vizând exclusiv temeinicia hotărârii atacate, temeinicie care excede controlului de legalitate la care este îndrituită instanţa de recurs.
Aşa fiind, faţă de cele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul declarat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta C.J.P. ARAD împotriva deciziei nr. 47/ A din 11 martie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 12 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3236/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3242/2010. Comercial → |
|---|
