ICCJ. Decizia nr. 3272/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3272/2010
Dosar nr. 43948/3/2008
Şedinţa de la 13 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, sub nr. 43948/3/2008 reclamanta A.V.A.S. Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta SC F. SA, solicitând instanţei să constate nulitatea absolută, şi pe cale de consecinţă, desfiinţarea hotărârii A.G.E.A. a societăţii pârâte din data de 26 mai 2008.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat în esenţa că hotărârea A.G.E.A. din data de 26 mai 2008 este lovită de nulitate absolută deoarece încalcă dispoziţiile art. 6 şi art. 7 din HG nr. 834/1991 prin care s-a stabilit obligativitatea reevaluării patrimoniului societăţii pârâte, în sensul majorării capitalului social cu valoarea de piaţă a terenurilor.
Prin sentinţa nr. 3593 din 4 martie 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, în dosarul nr. 43948/3/2008 a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de A.V.A.S. Bucureşti în contradictoriu cu pârâta SC F. SA.
În motivarea sentinţei, instanţa a reţinut că societatea pârâtă şi-a îndeplinit obligaţia legală de majorare a capitalului social cu valoarea terenului, imediat după obţinerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, emis la data de 23 martie 2000, fiind adoptată hotărârea A.G.E.A. din 18 aprilie 2006, urmată de întocmirea unui act adiţional la Actul constitutiv al societăţii cu privire la noua structură a acţionariatului.
Evaluarea terenului a fost efectuată în conformitate cu dispoziţiile art. 2 din HG nr. 834/1991, iar reclamanta se află în eroare cu privire la aplicabilitatea în speţă a dispoziţiilor art. 6 din HG 834/1991 care se referă la necesitatea evaluării terenului la valoarea de piaţă numai în scopul eliberării certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
Nici susţinerea reclamantei potrivit căreia trebuie realizată identitatea dintre capitalul social şi patrimoniul societăţii comerciale, pentru a se evita vătămarea intereselor patrimoniale ale acţionarilor şi ale societăţilor comerciale, însăşi, nu a fost reţinută de instanţă în raport de dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 31/1990, republicată.
Având în vedere că nu există niciun impediment legal care să împiedice societatea pârâtă să exercite dreptul de proprietate asupra bunurilor proprietatea sa, şi faţă de împrejurarea că societatea pârâtă şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute de lege privind reevaluarea patrimoniului şi includerea diferenţelor favorabile în rezerve, Tribunalul, în baza dispoziţiilor art. 210 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 a respins acţiunea.
Împotriva sentinţei comerciale nr. 3593 din 4 martie 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, a formulat apel reclamanta A.V.A.S. Bucureşti, apel ce a fost respins ca nefondat prin Decizia comercială nr. 466 din 10 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
În motivarea deciziei, Curtea a reţinut în esenţă că certificatul de atestare a dreptului de proprietate pentru SC F. SA a fost emis la 23 martie 2006, iar majorarea capitalului social cu valoare de 235.350,2080 lei a fost dispusă prin hotărârea A.G.E.A. din 18 aprilie 2006, hotărâre necontestată de apelanta reclamantă A.V.A.S. Bucureşti.
Apelanta reclamă faptul că intimata SC F. SA nu a făcut o nouă majorare în anul 2008, în raport de dispoziţiile art. 6 şi art. 7 din HG nr. 834/1991, modificată, dar potrivit art. 6 alin. (2) evaluarea la valoarea de piaţă se face în scopul eliberării certificatului de atestare a dreptului de proprietate, dar certificatul de atestare al pârâtei a fost emis încă din data de 23 martie 2006.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 7 din HG nr. 834/1991, acestea se referă la vânzarea de active în condiţiile OUG nr. 88/1997, care se referă la vânzarea de active a societăţilor cu capital majoritar de stat, în speţă, SC F. SA fiind o societate cu capital majoritar privat.
Împotriva deciziei comerciale nr. 466 din 10 noiembrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, a formulat recurs reclamanta prin care solicită admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta arată că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea legii respectiv a dispoziţiilor art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2008 şi art. 6 – art. 7 din HG nr. 834/1991.
Hotărârea A.G.E.A. din 26 mai 2008 a fost adoptată cu încălcarea dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 137/2002 în condiţiile în care societatea pârâtă nu a procedat la evaluarea terenurilor la valoarea de piaţă şi nici la reevaluarea patrimoniului anterior adoptării hotărârii de vânzare a activelor.
Ca atare, orice hotărâre privind înstrăinarea terenurilor anterior majorării legale a capitalului social, este supusă anulării, ca o consecinţă a nesocotirii dispoziţiilor legale imperative şi vătămarea intereselor legitime ale acţionarilor.
Instanţa de apel în mod greşit a reţinut că A.V.A.S. Bucureşti trebuia să atace hotărârea A.G.E.A. din data de 18 aprilie 2006 prin care s-a stabilit majorarea capitalului social al societăţii cu valoarea terenului pentru care s-a obţinut certificatul de atestare a dreptului de proprietate deoarece s-a apreciat incorect suma cu care s-a majorat capitalul social din cauza nerespectării de către societate a dispoziţiilor art. 143 din HG nr. 577/2001.
Pârâta avea obligaţia de a efectua majorarea capitalului social, şi să emită acţiuni suplimentare ce reveneau de drept instituţiei publice implicate în privatizare, în speţă A.V.A.S. Bucureşti.
Intimata SC F. SA, a formulat întâmpinare prin care solicită, în esenţă, respimgerea recursului ca nefondat întrucât societatea şi-a îndeplinit obligaţia de a majora capitalul social în anul 2006 cu valoarea terenului potrivit dispoziţiilor legale aplicabile la momentul efectuării majorării de capital, luna aprilie 2006.
Analizând Decizia recurată în raport de criticile formulate şi temeiul de drept invocat, Înalta Curte, constată că recursul este nefondat.
Astfel, certificatul de atestare a dreptului de proprietate emis la data de 23 martie 2006 indică o valoare a terenului de 235.350,2080 lei, fiind un act administrativ emis de M.A.P.D.R., beneficiind de o prezumţie de legalitate, conţinutul său fiind obligatoriu.
Valoarea terenului, indicată în certificat, a fost făcută în urma evaluării efectuate conform HG nr. 834/1991 şi HG nr. 900/1994.
Prin hotărârea A.G.E.A. din 18 aprilie 2006, acţionarii SC F. SA au hotărât majorarea capitalului social cu valoarea de 235.350,2080 lei indicată în Certificat, hotărârea nefiind contestată de A.V.A.S. Bucureşti în calitate de acţionar al societăţii intimate.
În mod corect au fost interpretate de instanţă dispoziţiile art. 6 şi art. 7 din HG nr. 834/1991 având în vedere dispoziţiile legale în vigoare la data emiterii Certificatului de atestare a dreptului de proprietate şi data majorării capitalului social.
Evaluarea terenurilor conform art. 6 alin. (1) din HG nr. 834/1991 a fost efectuată în raport de dispoziţiile art. 2 din HG nr. 834/1991, iar aplicarea dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din acelaşi act normativ sunt aplicabile numai în cazul în care certificatul de atestare a dreptului de proprietate nu a fost emis.
În mod corect au fost interpretate şi dispoziţiile art. 7 din HG nr. 834/1991 vizând vânzarea de active în condiţiile OUG nr. 88/1997, care stabileşte domeniul de aplicare ce se referă la vânzarea de active a societăţilor cu capital majoritar de stat. În speţă intimata pârâtă este o societate cu capital majoritar privat căruia nu-i sunt aplicabile dispoziţiile legale menţionate.
Intimata pârâtă şi-a îndeplinit obligaţiile legale prevăzute de art. 210 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, în condiţiile în care a procedat la reevaluarea terenului pentru care a fost emis Certificatul de atestare a dreptului de proprietate din 23 martie 2006 şi constatându-se existenţa unor diferenţe favorabile, acestea au fost incluse în contul de rezervă constituit, rezerva păstrată de societate.
Nu se poate reţine nici încălcarea dispoziţiilor art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002 întrucât Certificatul de atestare a dreptului de proprietate a fost emis după privatizare iar după emitere, societatea a efectuat formalităţile legale, respectiv a convocat A.G.A. şi a decis majorarea capitalului social cu valoarea terenului înscrisă în Certificatul de atestare a dreptului de proprietate, evaluare efectuată pe baza criteriilor indicate în HG nr. 834/1991 şi HG nr. 500/1994.
După emiterea Certificatului de atestare a dreptului de proprietate, capitalul social a SC F. SA a fost majorat conform art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002, majorare efectuată la data de 18 aprilie 2006 şi necontestată de A.V.A.S. Bucureşti.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respinge recursul formulat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 466 din 10 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 466 din 10 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3264/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3276/2010. Comercial → |
|---|
