ICCJ. Decizia nr. 3276/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3276/2010
Dosar nr. 599/35/2009
Şedinţa de la 13 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea sub nr. 2381/271/2008, reclamanta SC V.F. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC E.T.A.C.F.R.T. SA, agenţia de trafic combinat, solicitând instanţei, ca pe cale de ordonanţă preşedenţială, să dispună: obligarea pârâtei la sistarea oricărei activităţi pe care o desfăşoară pe terenul proprietatea sa, situat în localitatea Oradea, până la soluţionarea pe fond a dosarului nr. 2441/111/2006 al Tribunalului Bihor, sub sancţiunea unor daune cominatorii de 500 lei/zi.
Prin ordonanţa nr. 303/2008 pronunţată de Tribunalul Bihor a fost respinsă cererea formulată de petenta SC V.F. SRL, iar prin Decizia nr. 182 din 7 mai 2009 pronunţată de Curtea de Apel Oradea a fost respins ca nefondat recursul declarat de recurenta SC V.F. SRL împotriva ordonanţei nr. 303/2008.
La data de 11 mai 2009, petenta SC V.F. SRL a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 182/2009 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, contestaţie ce a fost înregistrată sub nr. 599/35/2009.
La data de 4 februarie 2010, contestatoarea SC V.F. SRL a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.10 si art. 11 din OUG nr. 114 din 23 decembrie 2007 privind unele măsuri financiar-bugetare în raport de dispoziţiile art. 21 din Constituţia României.
Prin încheierea de şedinţă din data de 4 februarie 2010, pronunţată în dosarul nr. 599/2009 al Curţii de Apel Oradea s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată de petentul SC V.F. SRL motivat de faptul că textele de lege indicate de petent ca fiind neconstituţionale nu au legătură cu prezenta cauză, respectiv contestaţia în anulare, având în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 47/1991
Împotriva încheierii de şedinţă din data de 4 februarie 2010, a declarat recurs SC V.F. SRL.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta nu arată care sunt motivele de nelegalitate ale hotărârii recurate, dar reiterează motivele invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate a – „OUG nr. 114/2000 neaprobată prin Lege de Parlament şi nepromulgată prin Decret prezidenţial" arătând că actul normativ trebuia „sancţionat prin poziţionarea corectă a judecătorilor faţă de acest act care încalcă prevederile art. 156/6 şi art. 64 din Legea nr. 24/2000".
Analizând hotărârea recurată în raport de criticile formulate şi dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat.
Potrivit art. 29 pct. 1 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului.
Recurentul SC V.F. SRL a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 si art. 11 din OUG nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar bugetare.
Prin art. 10 din OUG nr. 114/2009 a fost prorogat termenul prevăzut de art. 136 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, la data de 1 ianuarie 2011.
De asemenea, prin art. 11 din OUG nr. 114/2009 a fost prorogat până la data de 1 ianuarie 2011 şi termenul prevăzut de art. 111 din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei.
Dispoziţile art. 10 şi art. 11 din OUG nr. 114/2009 nu au legătură cu soluţionarea contestaţiei în anulare formulată de contestatorul SC V.F. SRL împotriva deciziei nr. 182/2009 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, decizie prin care a fost respins recursul împotriva ordonanţei nr. 303/2008 pronunţată de Tribunalul Bihor, astfel că în mod corect Curtea de Apel Oradea a dat eficienţă dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 şi a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale în condiţiile în care excepţia invocată este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor art. 29 alin. (1) din acelaşi act normativ.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ. respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta SC V.F. SRL împotriva încheierii din 4 februarie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC V.F. SRL Oradea împotriva încheierii din 4 februarie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3272/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3280/2010. Comercial → |
|---|
