ICCJ. Decizia nr. 328/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 328/2010
Dosar nr. 537/1259/2007
Şedinţa publică din 2 februarie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Argeş, reclamanta SC A.R.A.V.I.G. SA Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta SC A. SA Cluj Napoca a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 149.683 lei reprezentând despăgubiri, actualizată cu cota procentuală de 0,1 % pe zi de întârziere până la achitarea integrală a datoriei, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Comercial Argeş, prin sentinţa nr. 500/ C din 1 iulie 2008 a respins acţiunea reclamantei, reţinând că aceasta nu a produs nicio probă cu are să facă dovada pretenţiilor sale.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta SC A.R.A.V.I.G. SA Bucureşti, criticând soluţia pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 110/ A-C din 7 noiembrie 2008 a respins ca nefondat apelul reclamantei, reţinând, ca şi instanţa de fond că, deşi s-au acordat termene pentru administrarea probatoriilor, reclamanta nu a făcut nicio probă a pretenţiilor sale.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, reclamanta SC A.R.V.I.G. SA Bucureşti a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului.
Critica adusă deciziei atacate se referă, în esenţă la faptul că hotărârea instanţei de apel este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea legii, având în vedere că instanţa nu a încuviinţat refacerea, respectiv completarea probelor invocate în primă instanţă, apreciind în mod greşit că nu se poate discuta refacerea sau suplimentarea probatoriului şi că potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., instanţa în virtutea rolului său activ, putea stărui pentru aflarea adevărului prin administrarea unor probe care ar fi fost utile, pertinente şi concludente soluţionării cauzei.
Trecând la analiza criticilor aduse deciziei atacate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Susţinerea recurentei, potrivit căreia, instanţa de apel în mod greşit a respins cererea sa de suplimentare a probatoriului, se apreciază că nu poate fi primită, întrucât din examinarea lucrărilor dosarului se constată că reclamanta nu a depus nici un înscris şi nu a administrat nicio probă care să ateste pretenţiile sale, deşi instanţa a acordat termen în acest sens, încuviinţând proba cu înscrisuri şi solicitarea efectuării unui punctaj comun cu pârâta, care însă, nu s-a mai realizat, în speţă neexistând vreo dovadă că vina ar aparţine pârâtei.
Astfel că, instanţa de apel în mod corect a apreciat că prima instanţă a reţinut, în condiţiile art. 1169 Cod civil, că cel care face o propunere în faţa instanţei are datoria să o şi probeze, aspect ce nu a fost avut în vedere şi de recurenta-reclamantă.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., într-adevăr instanţa poate ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, însă aceasta nu se poate substitui reclamantei în vederea propunerii probelor cu care urmează să-şi dovedească pretenţiile deduse judecăţii.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC A.R.A.V.I.G. SA Bucureşti împotriva Deciziei nr. 110/ A-C din 7 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 327/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 329/2010. Comercial → |
|---|
