ICCJ. Decizia nr. 337/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 337/2010
Dosar nr. 125/30/2008
Şedinţa publică din 2 februarie 2010
Asupra recursului de faţă :
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, reclamantele SC M.T. SRL Timişoara şi P.F., în contradictoriu cu pârâta V.M.C., a solicitat obligarea acesteia la plata unei amenzi civile de 50 lei/zi de întârziere în favoarea statului, până la îndeplinirea obligaţiei prevăzută în hotărârea judecătoreasă nr. 119/ CC din 20 noiembrie 2007, definitivă şi executorie, pronunţată de Tribunalul Timiş.
Prin sentinţa nr. 264/PI din 13 mai 2008 Tribunalul Timiş a admis cererea reclamanţilor şi a obligat pârâta la plata unei amenzi civile de 50 lei/ zi de întârziere în favoarea statului român, până la îndeplinirea obligaţiei prevăzută în sentinţa nr. 119/ CC din 20 noiembrie 2007, definitivă şi executorie, pronunţată de Tribunalul Timiş.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a avut în vedere sentinţa nr. 119/CC din 20 noiembrie 2007, prin care Tribunalul Timiş a obligat pârâta, pe calea unei ordonanţe preşedinţiale, să permită accesul reclamantului persoană fizică în incinta societăţii comerciale, însă aceasta nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta V.M.C., criticând soluţia pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, prin decizia nr. 16/A/COM din 29 ianuarie 2009 a admis apelul apel pârâtei V.M.C., a schimbat în tot sentinţa, în sensul că a respins cererea reclamanţilor SC M.T. SRL Timişoara şi P.F., reţinând, din probele administrate în dosar, că nu au fost îndeplinite condiţiile răspunderii juridice, respectiv vinovăţia pârâtei, astfel că, lipsa acesteia exclude răspunderea juridică pentru fapta ilicită.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, reclamantul P.F. a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a deciziei atacate, în sensul respingerii apelului pârâtei şi menţinerea hotărârii instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.
Critica adusă deciziei atacate, se referă în esenţă la faptul că în mod greşit a reţinut instanţa de apel că, hotărârea Tribunalului Timiş era supusă căii de atac a apelului, având în vedere dispoziţiile art. 580J (1) C. proc. civ., potrivit cărora, această hotărâre era irevocabilă, astfel că, apelul pârâtei se apreciază ca inadmisibil.
Recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 580 alin. (1) C. proc. civ. „dacă obligaţia de a face nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unei amenzii civile. Instanţa sesizată de creditor poate obliga pe debitor, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părţilor, să plătească, în favoarea statului, o amendă civilă de la 20 lei la 50 lei, stabilită pe zi de întârziere până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu", iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol „amenda civilă va putea fi anulată, în tot sau în parte, ori redusă, dacă debitorul execută obligaţia prevăzută în titlul executoriu sau, după caz, pentru alte motive temeinice, pe cale de contestaţie la executare".
În raport de aceste dispoziţii, se constată că sentinţa nr. 264/ PI din 13 mai 2008 pronunţată de Tribunal Timiş era irevocabilă, nefiind supusă căii de atac a apelului, singura cale de atac împotriva acesteia era contestaţia la executare, aspect care însă nu a fost avut în vedere de către pârâtă V.M.C..
Aşa fiind, pentru considerentele ce preced şi ca urmare a admiterii excepţiei, în temeiul art. 312 (2) C. proc. civ., înalta Curte va admite recursul, va casa decizia atacată în sensul respingerii apelului pârâtei, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul P.F. împotriva deciziei nr. 16/A/COM din 29 ianuarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială.
Casează decizia atacată în sensul respingerii apelului declarat de pârâta V.M.C. împotriva sentinţei nr. 264/ PI din 13 mai 2008 a Tribunalului Timiş, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 330/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 340/2010. Comercial → |
|---|
