ICCJ. Decizia nr. 330/2010. Comercial
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 330/2010
Dosar nr. 1495/100/2007
Şedinţa publică din 2 februarie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 3511 din 31 octombrie 2007 a Tribunalului Maramureş s-au admis excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei I.M. şi s-a respins cererea de chemare în judecată a reclamantei SC V.F. SA faţă de această pârâtă ca urmare a admiterii excepţiei.
S-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor T.I. şi A.G.
Pe fondul cauzei s-a admis în parte acţiunea formulată şi precizată de reclamantă în contradictoriu cu pârâţii T.I., A.G., SC C.B. SRL Vişeu de Sus şi SC I. SRL Vişeu de Sus şi s-a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. 1914 din 15 octombrie 2003 de către Biroul Notarului Public - S.C. încheiat între reclamanta SC V.F. SA, în calitate de vânzător şi pârâta SC C.B. SRL, în calitate de cumpărător.
S-a dispus rectificarea înscrierii făcute în C.F. Vişeu de Sus, în sensul radierii dreptului de proprietate înscris sub Bl în favoarea pârâtei SC C.B. SRL, precum şi rectificarea încheierii făcute în C.F. Vişeu de Sud în sensul radierii menţiunilor privind dreptul de proprietate al pârâtei SC C.B. SRL asupra parcelei.
S-a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. 2003 din 21 octombrie 2005 de către Biroul Notarului Public S.C., încheiat între pârâta SC C.B. SRL în calitate de vânzător şi pârâta SC I. SRL, în calitate de cumpărător.
S-a dispus rectificarea înscrierii făcute în C.F. Vişeu de Sus, în sensul radierii dreptului de proprietate înscris sub B2 în favoarea pârâtei SC I. SRL.
Prin aceeaşi hotărâre s-a respins capătul de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute a hotărârii nr. 21 din 14 octombrie 2003 a Consiliului de Administraţie al SC V.F. SA şi au fost obligate pârâtele SC C.B. SRL şi SC I. SRL la plata către reclamantă a sumei de 1.045,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâţii T.I., A.G., SC C.B. SRL şi SC I. SRL, criticând soluţia pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, contencios, administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 8/2009 din 22 ianuarie 2009 a respins ca nefondat apelul pârâţilor T.I., A.G., SC C.B. SRL şi SC I. SRL, fiind obligaţi la plata sumei de 8.780 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către SC V.F. SA Vişeu de Sus.
împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâţii T.I., SC C.B. SRL Vişeu de Sus, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, iar pe fond respingerea acţiunii introductive.
Recurenţii-pârâţi au fost legal citaţi pentru termenul din 2 februarie 2010 cu menţiunea de a depune originalul taxei judiciare de timbru în valoare de 835 lei (filele 53 şi 54 dosar recurs), obligaţie căreia nu s-au conformat.
Ori, prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât şi de persoanele juridice care se plătesc anticipat, sau în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.
Potrivit prevederilor art. 9 din Ordonanţa nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar, cererea părţii se anulează, după caz, ca netimbrată sau insuficient timbrată
Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenţii-pârâţi nu s-au conformat obligaţiei de timbrare potrivit menţiunii din citaţia pentru termenul de judecată 2 februarie 2010, respectiv de a depune originalul taxei judiciare de timbru în valoare de 835 lei, când procedura a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de obligaţia timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii şi să dispună anularea ca insuficient timbrat a recursului pârâţilor T.I. şi SC C.B. SRL Vişeu de Sus, urmând ca, în temeiul art. 274 C. proc. civ., recurenţii să fie obligaţi la 2.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata SC V.F. SA Vişeu de Sus, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanţei aflate la fila 47 din dosarul de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul declarat de pârâţii T.I. şi SC C.B. SRL Vişeu de Sus împotriva deciziei nr. 8/2009 din 22 ianuarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, contencios, administrativ şi fiscal, ca insuficient timbrat.
Obligă recurenţii la 2.500 lei cheltuieli de judecată către intimata SC V.F. SA Vişeu de Sus.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2010.
← ICCJ. Decizia nr. 329/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 337/2010. Comercial → |
---|