ICCJ. Decizia nr. 3288/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3288/2010
Dosar nr. 1371/3/2009
Şedinţa publică din 13 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, sub nr. 9955/299/2006 petenta SC T. SA a chemat în judecată pe pârâta A.V.A.S. solicitând instanţei să lămurească înţelesul, întinderea şi aplicarea titlurilor executorii din dosarul de executare întocmit de A.V.A.S. împotriva SC T. SA şi să dispună anularea actelor şi măsurilor de executare silită nelegale.
Prin sentinţa nr. 3050 din 6 martie 2008 pronunţată de judecătoria Sector 1 Bucureşti a fost admisă contestaţia la executare formulată de contestatoarea SC T. SA în contradictoriu cu intimata A.V.A.S., a fost lămurit întinderea titlurilor executorii în sensul că suma datorată de contestatoare intimatei este de 36.083.432,07 lei din care 30.705.681,50 lei reprezentând creanţe preluate de A.V.A.S. de la SC D.S. SA şi 5.377.750,57 lei reprezentând creanţe preluate de A.V.A.S. de la SC D.N. SA. Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus anularea actelor de executare efectuate pentru executarea creanţei de 53.359.400,81 lei prevăzută în Ordinul A.V.A.S. nr. 1013 din 17 august 2005.
Prin Decizia comercială nr. 359 din 9 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, a fost admis recursul formulat de recurenta A.V.A.S. împotriva sentinţei civile nr. 3055 din 6 martie 2008, pronunţată de Judecătoria Sector 1 Bucureşti, în dosarul nr. 9955/299/2006, în contradictoriu cu SC T. SA. Sentinţa menţionată a fost casată, cauza fiind trimisă spre competentă soluţionare în primă instanţă Curţii de Apel Bucureşti.
După casarea cu trimitere, Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa comercială nr. 35 din 29 aprilie 2010 pronunţată în dosarul nr. 1371/3/2009, a admis contestaţia la executare formulată de contestatoarea SC T. SA în contradictoriu cu A.V.A.S. astfel:
Lămureşte întinderea titlurilor executorii în sensul că suma datorată de contestatoare către intimata A.V.A.S. este de 36.083.432,07 lei din care 30.795.681,50 lei creanţe preluate de A.V.A.S. de la SC D.S. SA şi suma de 5.377.750,57 lei creanţă preluată de A.V.A.S. de la D.N. SA.
- Anulează toate actele de executare efectuate de A.V.A.S. pentru executarea creanţei de 53.350.400,81 lei, stabilite prin ordinul A.V.A.S. 1013 din 17 august 2005 sau prin alte acte de executare ulterioare.
- Obligă intimata la plata către contestatoare a sumei de 6.790 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea sentinţei instanţa a reţinut că la data de 28 iunie 2004 între SC D.G.N. D.S. SA în calitate de cedent şi A.V.A.S. în calitate de cesionar s-a încheiat Protocolul nr. 1, prin care A.V.A.S. a preluat creanţele cedentului, restante deţinute asupra contestatoarei în valoare de 43.927.324,61 RON.
La aceeaşi dată, prin Protocolul nr. 2 A.V.A.S. în calitate de cesionar a preluat de la SC D.G.N. D.N. SA în calitate de cedent creanţele comerciale restante deţinute asupra contestatoarei în valoare de 10.112.076,20 RON, suma totală preluată fiind de 54.039.400, 81 RON.
Suma totală, la data preluării 21 iunie 2004, a fost consolidată, rezultând o creanţă comercială de 15.936.125,28 dolari S.U.A.
Titlurile creanţelor cesionate erau compuse din: pentru creanţa preluată de la D.S., un număr de 46 facturi emise în perioada 29 februarie 2000 - 31 mai 2004 cu o valoare de încasat de 43.680.007,32 lei la care se adaugă şi suma de 247.317,29 lei cu titlu de cheltuieli de judecată; iar pentru creanţa preluată de la D.N., un număr de 38 de facturi emise în perioada 31 octombrie 1998 - 30 aprilie 2004 cu o valoare totală de încasat de 10.112.076,20 lei.
Prin corectarea acestor sume cu scăderea sumelor refuzate la plată, compensate sau achitate efectiv de către contestatoare, valoarea creanţelor recunoscute de către contestatoare ca fiind real datorate intimatei A.V.A.S., se concretizează în suma totală de 36.083.432,07 lei din care: 30.705.681,50 lei, creanţe preluate de D.S. şi 5.377.750,57 lei creanţe preluate de la D.N.
Instanţa de fond a reţinut că, din valoarea creanţelor cesionate de A.V.A.S. de la cele două societăţi menţionate, numai o parte au fost recunoscute de către contestatoare şi anume cele în valoare de 38.114.429,21 lei, restul de 15.924.971,60 lei fiind contestate astfel: suma de 10.943.328,97 lei prin facturi emise de D.S. şi refuzate la plată de către contestatoare suma de 247.317,29 lei solicitată cu titlu de cheltuieli de judecată într-un dosar în care nu s-au acordat astfel de cheltuieli, 4.734.325,63 lei creanţe preluate de la D.N., dar cu privire la care a operat compensarea legală potrivit dispoziţiilor OUG nr. 152/2001; suma de 680.000,00 lei compensată prin Ordinele de compensare nr. 4355411 din 23 iunie 2004 şi nr. 4326848 din 16 aprilie 2004 şi în privinţa căreia A.V.A.S. a declarat că nu mai stăruie şi suma de 3.111.348,91 lei pe care contestatoarea a achitat-o de bună voie în perioada 12 februarie2009 - 29 mai 2009.
Referitor la suma de 4.054.325,64 lei inclusă de către intimata A.V.A.S. în creanţa de 10.927.324,61 lei preluată de la D.N., instanţa a reţinut că aceasta a fost inclusă în mod ilegal în cuantumul creanţelor cesionate, în condiţiile în care prin dispoziţiile exprese şi imperative ale OUG nr. 152/2001, Guvernul a aprobat stingerea prin compensare legală a acestui debit al contestatoarei faţă de societatea cedentă D.N. SA, fapt confirmat de sentinţa comercială nr. 1445 din 28. iunie 2006 pronunţată de Tribunalul Mureş rămasă definitivă prin Decizia nr. 107/ A pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş (dosar nr. 354/43/2006) prin care a fost respins capătul de cerere privind anularea procesului verbal de compensare înregistrat sub nr. 15205 din 27 decembrie 2001 la D.G.F.P. MUREŞ.
Având în vedere toate aspectele menţionate, Curtea în baza dispoziţiilor art. 399 alin. (1), art. 404 alin. (1) C. proc. civ., a admis contestaţia la executare stabilind că suma datorată de contestatare intimatei este de 36.083.432,07 lei, din care 30.795.681,50 lei creanţe preluate de A.V.A.S. de la SC D.S. SA şi 5.377.750,57 iei reprezentând creanţe preluate de A.V.A.S. de la SC D.N. SA.
Referitor Ia suma de 10.943.328,68 lei întrucât pe parcursul desfăşurării procedurii judiciare sentinţa comercială nr. 2497 din 26 mai 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI a comercială, a rămas irevocabilă la data de 18 aprilie 2007, contestatoarea a înţeles să conteste doar facturile emise de D.S. SA şi refuzate la în sumă de 7.831.979,77 lei, restul de 3.111.348,91 fiind achitat de contestatoare în perioada 12 februarie 2009 - 29 mai 2009.
În consecinţă au fost anulate toate actele de executare efectuate de A.V.A.S. pentru executarea creanţei de 53.359.400,81 lei stabilită prin Ordinul A.V.A.S. nr. 1013 din 17 august 2005.
Împotriva sentinţei comerciale nr. 35/2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a formulat recurs intimata A.V.A.S., recurs întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta arată că în mod greşit instanţa de fond lămureşte întinderea titlurilor executorii deţinute de A.V.A.S. stabilind că T. SA datorează suma de 36.083.432,07 lei reprezentând 30.795.681,50 lei creanţe preluate de A.V.A.S. de la D.S. SA şi 5.377.750,57 lei creanţă preluată de A.V.A.S. de la D.N. SA. Astfel, A.V.A.S. a preluat prin protocolul nr. 1 din 28 iunie 2004 şi prin Protocolul nr. 2 din 28 iunie 2004 o creanţă totală de 54.039.400,80 RON, consolidată conform art. 21 din OUG nr. 51/1998 la valoarea de 15.936.125,28 dolari S.U.A.
Instanţa de fond a stabilit cu exactitate cuantumul sumelor datorate de contestatoare fără să dispună efectuarea unei expertize contabile, însuşindu-şi raportul de expertiză efectuat de o altă instanţă, deşi s-a arătat instanţei situaţia de fapt, a creanţelor preluate, prin adresa nr. 37566 la data de 15 decembrie 2009, apărări faţă de care instanţa nu s-a pronunţat.
Greşit a fost reţinută situaţia de fapt astfel că, deşi se constată că „suma datorată de contestatoare este de 36.083.432,07 lei", instanţa anulează întreaga executare silită, încălcând principiul disponibilităţii.
Instanţa putea dispune doar anularea în parte a ordinului de poprire numai pentru suma de 36.083.432,07 lei.
Eronat susţine instanţa de fond că suma datorată de contestatoare este de 36.083.432,07 lei în condiţiile în care chiar contestatoarea recunoaşte că datorează o altă sumă, respectiv 38.113.429,21 lei.
Cheltuielile de judecată în cuantum de 6.799 lei nu sunt justificate în condiţiile în care în dosarul de fond intimata - contestatoare nu a efectuat nici o cheltuială.
În cauză, proba cu expertiza nu a fost pusă în discuţia părţilor, situaţie în care instanţa nu putea să-şi justifice soluţia pe o expertiză efectuată de Judecătoria Sector 2 Bucureşti.
Intimata - reclamantă SC T. SA, a formulat întâmpinare prin care solicită, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentinţa recurată în raport de criticile formulate şi temeiurile de drept invocate, se constată că recursul este fondat.
Astfel, prin cererea de chemare în judecată, contestatoarea a solicitat lămurirea cu privire la înţelesul, întinderea şi aplicarea titlurilor executorii din dosarul de executare întocmit de A.V.A.S. împotriva SC T. SA şi anularea actelor şi măsurilor de executare silită nelegale.
Titlurile executorii în baza căruia s-a emis ordinul nr. 1012 din 17 august 2005 au fost Protocolul nr. 1 şi Protocolul nr. 2, ambele din data de 28 iunie 2004, acte prin care A.V.A.S. a preluat creanţele SC T. SA în cuantum de 54.039.324,61 lei din care 43.927.324,61 lei reprezentând creanţele preluate de la D.S. şi 10.112.076,20 lei reprezentând creanţele preluate de la D.N.
Contestatoarea solicită lămurirea cu privire la înţelesul întinderea sau aplicarea titlurilor executorii respectiv a facturilor emise în perioada 29 februarie 2000 – 31 mai 2004.
În baza rolului activ reglementat de art. 129 pct. 5 C. proc. civ., ce are ca scop asigurarea unui echilibru procesual între părţi şi respectarea principiului egalităţii, instanţa de fond avea obligaţia de a cere lămuriri cu privire la primul capăt de cerere al acţiunii având ca obiect contestaţie la titlu pentru a se verifica competenţa în raport de dispoziţiile art. 400 şi 402 C. proc. civ., pe acest aspect.
De asemenea, au fost încălcate şi dispoziţiile art. 129 pct. 6 C. proc. civ., reclamantul fiind cel care stabileşte limitele judecăţii, instanţa trebuind să respecte aceste limite, neputând acorda mai mult decât s-a cerut. În contextul în care s-a stabilit că doar o parte din actele de executare silită nu aveau la bază o creanţă certă, lichidă şi exigibilă nu se putea dispune anularea tuturor actelor de executare, instanţa acordând mai mult chiar decât s-a cerut, depăşind limitele investirii, încălcându-se prevederile art. 129 alin. ultim C. proc. civ.
În conformitate cu prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt şi drept care au format convingerea instanţei.
Obligaţia instanţei de a menţiona în mod expres şi explicit, în considerentele hotărârii date, care sunt argumentele în măsură să îi susţină soluţia pronunţată apare ca esenţială, din perspectiva dispoziţiilor legale evocate, ea fiind de natură a înlătura orice arbitrariu, să convingă părţile în litigiu de temeinicia şi legalitatea hotărârii şi să facă posibilă exercitarea controlului judiciar.
Este adevărat că în dosarul nr. 9955/299/2006 al Judecătoriei Sector 1 Bucureşti a fost efectuată o expertiză contabilă dar prin hotărârea recurată nu se arată care au fost actele ce au stat la baza hotărârii pronunţate ce titlu executoriu a fost lămurit şi care este temeiul de drept reţinut pe acest aspect.
Procedând astfel, instanţa de fond a încălcat obligaţia stabilită prin art. 261 pct. 5 C. proc. civ., aceia de a demonstra în scris de ce s-a oprit la soluţia dată, pentru ce a admis susţinerile unei părţi şi le-a respins pe ale celeilalte, obligaţie esenţială, a cărei încălcare este sancţionată cu nulitatea hotărârii, conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Nemotivarea hotărârii în privinţa aspectelor expuse mai sus împiedică exercitarea controlului judiciar, punând instanţa de recurs în imposibilitatea de a putea analiza justeţea soluţiei adoptate în întregul său (contestaţie la titlu şi contestaţie la executare).
Întrucât legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate se analizează în funcţie de motivarea în fapt şi în drept reţinută de instanţa de fond, motive ce trebuie să fie în concordanţă cu actele de la dosar şi cu celelalte probe administrate, în lipsa indicării unor asemenea motive, instanţa de recurs nu poate verifica legalitatea şi temeinicia soluţiei primei instanţe.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (5) raportat la art. 304 pct. 6 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ., admite recursul declarat de A.V.A.S. împotriva sentinţei comerciale nr. 35 din 29 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, casează Decizia şi trimite cauza la aceiaşi instanţă pentru rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.V.A.S. Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 35 din 29 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, casează sentinţa şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3284/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3299/2010. Comercial → |
|---|
