ICCJ. Decizia nr. 3353/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3353/2010
Dosar nr. 1645/1371/2008
Şedinţa publică din 19 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă :
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Mureş, reclamanta SC E.G.D. SA TÂRGU MUREŞ a chemat în judecată pârâtul M.E.F.P. BUCUREŞTI, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 3.869.226,74 lei în favoarea reclamantei, reprezentând diferenţa dintre valoarea nominală a pachetului de acţiuni rezultat din conversia debitelor SC C.S.R. SA şi suma obţinută din vânzarea acţiunilor, plătită reclamantei.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că A.G.E.A. SC D.N. SA (în prezent SC E.G.D. SA ) a adoptat hotărârea nr. 4 din 26 august 2004, prin care s-a decis, în temeiul art. 5 din OUG nr. 16/2004, aprobarea conversiei unei creanţe, într-un număr de 1.588.151 de acţiuni ale acestei societăţi, acţiuni cu o valoare nominală de 2,5 lei fiecare.
La data de 1 octombrie 2004, A.G.A.E. a SC C.S. SA a decis prin hotărârea nr. 1, majorarea capitalului social cu suma de 3.970.376,9 lei, acţiunile rezultate în urma conversiei fiind transferate de la SC D.N. SA la A.V.A.S., iar A.V.A.S. a plătit reclamantei suma de 101.150,76 lei, suma rezultată din valorificarea acţiunilor dobândite prin conversie, fapt notificat M.F.P., rămânând o diferenţă de 3.869.226,75 lei.
În faţa tribunalului, pârâtul a invocat excepţia lipsei calităţii procesual pasive, cu motivarea că veniturile încasate de toate instituţiile implicate în procesul de privatizare, din vânzarea acţiunilor deţinute la unele societăţi comerciale cu capital de stat, cât şi din dividende, se utilizează cu destinaţiile prevăzute prin hotărâre a guvernului.
Prin precizare de acţiune, reclamanta a arătat că pretenţiile sale se îndreaptă împotriva pârâtului M.F.P., în calitatea sa de succesor.
Prin sentinţa comercială nr. 597 din data de 2 martie 2009, Tribunalul Comercial Mureş a respins excepţia privind lipsa calităţii procesual pasive şi a admis acţiunea formulată de reclamantă; în consecinţă a obligat pârâtul la plata sumei de 3.869.226,74 lei în favoarea reclamantei, reprezentând diferenţa dintre valoarea nominală a pachetului de acţiuni rezultând din conversia debitelor SC C.S. REŞIŢA şi suma rezultată din vânzarea acţiunilor; a constatat nulitatea propunerii formulată de pârât intitulată introducere în cauză a A.V.A.S.
Tribunalul, analizând cu prioritate excepţia lipsei calităţii procesual pasive, a reţinut că pârâtul deţine calitate procesuală în cauză, având în vedere mandatul său de, administrator al contului general al trezoreriei statului „în temeiul art. 2 alin. (2) lit. g) din HG nr. 34/2009 şi art. 3 alin. (1) pct. 81 din acelaşi act normativ.
Cât priveşte fondul pretenţiilor, tribunalul a reţinut că obligaţia litigioasă rezultă din procesul de privatizare, stabilită prin acte normative speciale, iar din coroborarea dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din OUG nr. 113/206 şi art. 1 alin. (6) lit. c), precum şi art. 2 alin. (2) lit. g) din HG nr. 34/2009, rezultă obligaţia pârâtului de plăti sumele în litigiu. Debitul de faţă a fost creat prin efectul legii în sarcina pârâtului, ar textele de lege sus menţionate nu fac vorbire despre necesitatea emiterii unei hotărâri de guvern.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul D.G.F.P. MUREŞ, solicitând modificarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii, cu motivarea că relativ la soluţionarea excepţiei sunt aplicabile dispoziţiile art. 2 alin. (3) din OUG nr. 113/2006, în proces putând figura S.R. prin M.F.P. Cu privire la fondul cauzei, susţine că este necesar adoptarea unui proiect de hotărâre a guvernului care să reglementeze condiţiile de plată.
Prin considerentele deciziei, instanţa de apel a constatat că aceasta a fost corect soluţionată, iar în ceea ce priveşte fondul cauzei obligaţia a fost stabilită prin lege.
În consecinţă, prin Decizia nr. 71/ A din 2 noiembrie 2009, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială contencios administrativ şi fiscal, a respins apelul declarat de pârât.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul D.G.F.P. MUREŞ în numele şi pentru M.F.P. în temeiul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., prin care a solicitat în principal, casarea deciziei recurată, având în vedere necompetenţa materială de soluţionare a cauzei de către prima instanţă, iar în subsidiar modificarea deciziei cu consecinţa respingerii, în principal a acţiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală activă, iar în subsidiar ca neîntemeiată.
Prin criticile dezvoltate în temeiul motivului de recurs reprezentat de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recurenta a susţinut că instanţa de apel a omis să se pronunţe asupra excepţiei necompetenţei materiale, susţinând că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, care atrag competenţa instanţei de contencios administrativ.
Cu privire la modul de soluţionare a excepţiei invocată în faţa instanţei de fond, recurenta a arătat că veniturile încasate de către toate instituţiile implicate în procesul de privatizare din vânzarea acţiunilor deţinute la unele societăţi comerciale cu capital de stat sau dividende, se utilizează pe destinaţiile prevăzute prin hotărâre a Guvernului. Pe de altă parte F.N.D. este un fond la dispoziţia Guvernului şi care se repartizează potrivit art. 1 alin. (1) din OUG nr. 111/2003, la propunerea unor ordonatori principali de credite ai bugetului de stat şi ai bugetelor locale, pe baza de hotărâri ale Guvernului, în condiţiile finanţelor publice.
Cu privire la fondul acţiunii, recurenta a arătat că se impunea introducerea în cauză a A.V.A.S. BUCUREŞTI.
De asemenea, recurenta a criticat obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.
Înalta Curte, analizând în prealabil, excepţia nulităţii recursului invocată de către intimata reclamantă prin întâmpinare, în raport de dispoziţiile art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., în ceea ce priveşte criticile prin care solicită modificarea deciziei recurată, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată netemeinicia acesteia în raport de dispoziţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora criticile recurentei permit încadrarea în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., privind necompetenţa tribunalului comercial de a soluţiona pricina de faţă, excepţie de ordine publică, Înalta Curte apreciază că acest motiv este nefondat.
Astfel, recurenta susţine aplicabilitatea dispoziţiilor art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, coroborate cu prevederile art. 3 alin. (1) C. proc. civ., în considerarea calităţii pârâtei de autoritate publică centrală.
După cum se poate observa, litigiul de faţă îl constituie obligarea pârâtei la plata unei sume de bani, stabilită în baza OUG nr. 16/2004 pentru finalizarea privatizării unei societăţi comerciale, ceea ce atrage competenţa specială prevăzută de art. 40 alin. (1) din Legea nr. 137/2002.
În ceea ce priveşte modul de soluţionare a excepţiei privind lipsa calităţii procesual pasive a pârâtului, consideraţiile instanţei de apel sunt corecte, în sensul că a reţinut competenţa generală a M.F.P. de a reprezenta statul român în orice litigiu, în care este subiect de drepturi şi obligaţii, această competenţă nefiind înlăturată expres de către un alt organ. În acest sens sunt relevante dispoziţiile art. 3 alin. (1) pct. 81 din HG nr. 34/2009, privind organizarea şi funcţionarea M.F.P.
De altfel, însăşi susţinerile pârâtului sunt contradictorii, în sensul că pe de o parte susţine lipsa sa de calitate procesuală, iar pe de altă parte afirmă necesitatea promovării unei hotărâri de guvern în vederea modului de plată a sumei solicitată.
Pe de altă parte, Înalta Curte va înlătura susţinerea pârâtului privind necesitatea introducerii în cauză a A.V.A.S. BUCUREŞTI, deoarece creanţa în litigiu s-a născut în temeiul art. 5 din OUG nr. 16/2004, care impunea reconversia creanţelor în acţiuni şi predarea lor către A.V.A.S., obligaţia de a achita diferenţa de valoare revenind statului român.
În ceea ce priveşte criticile de nelegalitate, încadrate de către instanţa de recurs în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu referire la interpretarea art. 1 din OUG nr. 111/2003, Înalta Curte constată că din interpretarea art. 2 alin. (1) din OUG nr. 113/2006, şi art. 1 alin. (6) lit. a) şi b) din acelaşi act normativ plata sumelor în litigiu rezultate din procesul de privatizare, instituţia ce trebuie obligată la plată este pârâtul.
Astfel, veniturile realizate din privatizare sunt virate M.F.P., care administrează contul curent al Trezoreriei Statului, potrivit art. 2 alin. (2) lit. g) din HG nr. 34/2009.
În ceea ce priveşte necesitatea emiterii unei hotărâri de guvern, se constată că legea a prevăzut modalitatea plăţii acestor venituri şi beneficiarul acestora, prin art. 2 alin. (3) din OUG nr. 113/2006, astfel încât nu este necesară emiterea altui act normativ.
În ceea ce priveşte criticile cu referire la obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte le apreciază nefondate, dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., referindu-se la partea care cade în pretenţii şi nu la partea care se face vinovată de declanşarea litigiului. În consecinţă, dispoziţiile textului de lege sus-evocat, au în vedere ideea de culpă procesuală.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia nulităţii recursului.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta D.G.F.P. MUREŞ în numele şi pentru M.F.P. împotriva deciziei nr. 71 A din 2 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3350/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3355/2010. Comercial → |
|---|
