ICCJ. Decizia nr. 3300/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3300/2010
Dosar nr. 3357/1/2010
Şedinţa de la 13 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. 8264/2/2007, contestatoarea A.A.A. 2001 a chemat în judecată A.D.S., solicitând instanţei anularea tuturor actelor de executare silită declanşate de către pârâtă în temeiul contractului de vânzare-cumpărare acţiuni nr. 39 din 21 septembrie 2000, modificat prin actele adiţionale nr. 1 din 23 octombrie 2000, nr. 2 din 27 decembrie 2001 şi nr. 3 din 20 martie 2003, respectiv: adresa nr. 59462 din 12 iulie 2007; adresa nr. 43140/3/2007 prin care se aduce la cunoştinţă rezilierea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni; somaţia de plată nr. 58755 din 4 iulie 2007; actele de executare de încasare a sumei de 6.093.673,3 lei şi operaţiunea de reînscriere a A.D.S. ca acţionar al SC S.C. SA conform adresei nr. 58775 din 4 iulie 2007, precum şi întoarcerea executării silite în sensul reînscrierii contestatoarei ca acţionar în registrul comerţului pentru un nr. de 1.719.819 acţiuni deţinute la SC S.C. SA, reprezentând 69.9883 % din capitalul social al societăţii.
Prin sentinţa nr. 31 din 21 februarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a fost admisă excepţia inadmisibilităţii contestaţiei la executare şi pe cale de consecinţă, contestaţia la executare a fost respinsă ca inadmisibilă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 919 din 19 martie 2009, a admis recursul declarat de contestatoarea A.A.A. 2001 împotriva sentinţei nr. 31 din 11 februarie 2008, a casat sentinţa recurată, cauza fiind trimisă spre rejudecare la aceiaşi instanţă.
După casarea cu trimitere, Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa comercială nr. 35/2010, a admis contestaţia la executare formulată de A.A.A. 2001 în contradictoriu cu A.D.S., a dispus anularea actelor de executare silită declarate de pârâtă în temeiul contractului de vânzare-cumpărare acţiuni nr. 31 din 21 septembrie 2000 şi a dispus întoarcerea executării în sensul reînscrierii contestatoarei în Registrul Comerţului ca şi acţionar cu 69,9883 % din capitalul social al SC S.C. SA Braşov.
În motivarea sentinţei, instanţa de fond a reţinut că pârâta a declarat executarea silită în baza contractului de vânzare-cumpărare acţiuni 3.9 din 21 septembrie 2000, contract ce nu este un titlu executoriu întrucât a fost încheiat la 21 septembrie 2000, ultimul act adiţional la contract a fost încheiat la 20 martie 2003, motiv pentru care în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile cuprinse în art. 2 din OUG nr. 64/2005 (M. Of. nr. 574/4.07.2005).
Prin urmare, conform principiului neretroactivităţii legii civile, dispoziţiile art. 2 din OUG nr. 64/2005 nu sunt aplicabile actelor juridice încheiate cu aproximativ 5 ani înainte de apariţia legii. Urmare a faptului că intimata creditoare a pornit executarea silită fără a avea un titlu executoriu, toate actele de executare pornite în temeiul contractului de vânzare-cumpărare acţiuni nr. 39 din 21 septembrie 2000, modificat ulterior sunt lovite de nulitate absolută.
Ca o consecinţă a anulării actelor de executare, în temeiul art. 4042 alin. (1) C. proc. civ., s-a dispus şi restabilirea situaţiei ulterioare, respectiv reînscrierea contestatoarei la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Braşov ca acţionar cu 69,9883 % din capitalul social al SC S.C. SA Braşov.
Împotriva sentinţei comerciale nr. 35/2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a formulat recurs pârâta A.D.S. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei şi respingerea contestaţiei întrucât sentinţa atacată este netemeinică şi nelegală fiind pronunţată cu aplicarea greşită a legii (304 pct. 9 C. proc. civ.) şi s-a acordat mai mult decât s-a cerut (304 pct. 6 C. proc. civ.), încălcându-se şi dispoziţiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta arată că în mod greşit au fost aplicate şi interpretate dispoziţiile legale întrucât potrivit art. 2 din OUG 64/2005 contractele de vânzare-cumpărare de acţiuni încheiate de A.D.S. constituie titlu executoriu, iar contractul de vânzare-cumpărare nr. 39/2002 a devenit de drept titlu executoriu, fiind în vigoare la momentul apariţiei OUG nr. 64/2005.
Mai mult, art. 3741 C. proc. civ., prevede că „înscrisurile cărora legea le recunoaşte caracterul de titlu executoriu sunt puse în executare fără investirea cu formulă executorie, iar prin Decizia de casare nr. 919 din 15 martie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a stabilit că actele de executare emise în cadrul unei proceduri speciale declanşate de A.D.S. conform OUG nr. 64/2005 coroborate cu dispoziţiile art. 51/1998 pot fi supuse controlului judecătoresc pe calea contestaţiei la executare.
2. Greşit a fost respinsă excepţia tardivităţii privind capătul de cerere vizând actele de executare silită prin care creditoarea a încasat suma de 6.093.673,300 lei întrucât actele de executare au fost emise la data de 4 august 2005, respectiv la data de 25 august 2005, iar contestatoarea a formulat contestaţie la executare la 23 noiembrie 2007.
3. Instanţa de fond greşit a respins excepţia autorităţii de lucru judecat privind capătul 1 lit. d) şi lit. e) din cadrul contestaţiei la executare, având în vedere sentinţa civilă nr. 212 din 4 octombrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti şi a deciziei nr. 30/ R/CC din 16 octombrie 2001 pronunţată de Curtea de Apel Braşov.
4. În condiţiile în care la termenul de judecată din data de 24 ianuarie 2008 contestatoarea a renunţat expres la soluţionarea capătului de cerere având ca obiect întoarcerea executării silite, precizări reţinute de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Decizia nr. 919/2009, instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut.
Dispunând reînscrierea la Registrul Comerţului ca şi formă de întoarcere a executării silite, instanţa a făcut o greşită aplicare a art. 4042 C. proc. civ.
Şi pe fondul cauzei soluţia pronunţată este nelegală întrucât contestatoarea nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale motiv pentru care contractul este desfiinţat de drept ca urmare a pactului comisoriu de gradul IV, stabilit de părţi în contractul de vânzare-cumpărare acţiuni.
Intimata a depus la dosar concluzii scrise prin care solicită, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat.
Analizând Decizia recurată în raport de criticile formulate şi temeiurile de drept arătate, se constată că recursul este fondat.
Primul motiv vizând caracterul de titlu executoriu al contractului de vânzare-cumpărare acţiuni nr. 39/2000 încheiat de A.D.S. în calitate de vânzător şi A.A.A. 2001 în calitate de cumpărător este întemeiat.
Este adevărat că părţile au încheiat contractul nr. 39 la data de 21 septembrie 2000, modificat prin acte adiţionale, ultimul act adiţional fiind încheiat la data de 20 martie 2003, dar contractul era în derulare la data intrării în vigoare a OUG nr. 64/2005 (M. Of. nr. 54/4.07.2005), în condiţiile în care părţile au prevăzut ca preţul total de 47.995.475 milioane lei reprezentând 69,9883 % din valoarea capitalului social al SC S.C., să fie plătit în rate, iar ultima rată era scadentă la data de 31 decembrie 2005.
Potrivit art. 2 din OUG nr. 64/2005, contractele de vânzare cumpărare acţiuni încheiate de A.D.S. constituie titlu executoriu, legea nefăcând nici o distincţie în raport de momentul la care a luat naştere raportul juridic, fără a se aduce atingere drepturilor private determinate prin contractele valabile şi definitiv încheiate sub imperiul legii vechi.
Dispoziţiile art. 2 din OUG nr. 64/2005, ca normă de procedură nici nu retroactivează nici nu supravieţuieşte, ci este de imediată aplicare, concluzie ce se impune şi în raport de dispoziţiile art. 1 C. civ.
Ca urmare, dispoziţiile OUG nr. 64/2005 se aplică şi contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de A.D.S. în derulare la momentul intrării în vigoare a dispoziţiilor legale menţionate.
Contractul nr. 39/2000 era în derulare la momentul intrării în vigoare a OUG nr. 64/2009, ultimul act de executare fiind la data de 31 decembrie 2005 şi nu la data de 20 martie 2003 cum greşit a reţinut instanţa de fond.
Primul motiv de recurs fiind întemeiat nu se impune a fi analizate restul motivelor invocate, acestea urmând a fi avute în vedere la soluţionarea pe fond a contestaţiei la executare.
Întrucât prima instanţă nu a soluţionat pe fond cauza, reţinând greşit lipsa titlului executoriu, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., va admite recursul declarat de A.D.S., casează Decizia recurată şi trimite cauza pentru rejudecare la aceiaşi instanţă, respectiv Curtea de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.D.S. Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 35 din 19 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3299/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3350/2010. Comercial → |
|---|
