ICCJ. Decizia nr. 3355/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3355/2010
Dosar nr. 2445/88/2008
Şedinţa publică din 19 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă :
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea, reclamanta a solicitat evacuarea pârâtei SC N.M.D. SRL TULCEA, din spaţiul situat în Tulcea, str. Mică, Judeţul Tulcea.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că între părţi s-a încheiat, la data de 25 mai 2007, contractul de închiriere nr. 61 pentru spaţiul în suprafaţă de 360 m.p. situat în Tulcea, ce urma să înceteze la data de 31 mai 2008, prin care pârâta în calitate de locatar s-a obligat să plătească o chirie lunară reprezentând echivalentul în lei a sumei de 2.160 Euro plus TVA, până la data de 15 a fiecărei luni, pentru luna în curs, obligaţie pe care nu şi-a îndeplinit-o din luna iulie 2007. Reclamanta a apreciat că pârâta cu rea credinţă nu şi-a executat obligaţiile contractuale, deşi şi-a exprimat consimţământul în mod valabil şi a beneficiat de spaţiul ce a format obiectul închirierii, ceea ce constituie o încălcare a prevederilor art. 969 C. civ. şi a contractului încheiat.
Acţiunea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 480 C. civ. şi art. 969 C. civ.
Pârâta a formulat cerere reconvenţională însă în raport de opoziţia reclamantei, aceasta a fost restituită părţii pentru a fi introdusă separat.
Tribunalul Tulcea, secţia civilă, comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 390 din data de 9 martie 2009, a admis acţiunea formulată de reclamantă şi a dispus evacuarea pârâtei din spaţiul în litigiu.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reţinut că între părţi s-a încheiat un contract de închiriere pentru un spaţiu cu destinaţia pentru expunere şi depozitare mobile şi produse electro - casnice, care urma să intre în vigoare la data de 1 iunie 2007 şi să înceteze la data de 31 mai 2008, putând fi prelungit prin acordul părţilor. Potrivit art. 27 şi 28 din contract şi art. 2, contractul se desfiinţează de drept pentru neplata chiriei şi pentru încălcarea obligaţiilor contractuale de către chiriaş. Instanţa a apreciat că prin clauzele inserate în contract, părţile au înţeles să excludă tacita relocaţiune, astfel încât a dispus admiterea acţiunii.
Împotriva acestei soluţii, a declarat apel SC N.M.D. SRL TULCEA, prin care a arătat că a formulat apel şi împotriva încheierilor premergătoare, iar instanţa de fond a încălcat principiul disponibilităţii, motivat de împrejurarea că nu putea să admită cererea de evacuare bazată pe motive ce nu au făcut obiectul concilierii prealabile. Astfel, neplata chiriei a fost motivul pentru care s-a solicitat evacuarea.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia civilă nr. 114/ COM din 26 octombrie 2009, a respins apelul ca nefondat.
Instanţa de apel a apreciat că instanţa de fond nu a încălcat principiul disponibilităţii părţilor în procesul civil, deoarece a dispus evacuarea pârâtei din spaţiu. În ceea ce priveşte apărările pârâtei privind neplata chiriei şi cauzele care au determinat neplata acesteia, în raport de temeiul acţiunii, Curtea a considerat că nu pot fi analizate în prezenta cauză. De asemenea, instanţa a apreciat că excepţiile invocate de pârâtă au fost corect soluţionate, respectiv excepţia de necompetenţă materială, iar faţă de cererea de suspendare a reţinut că aceasta nu constituie o obligaţie pentru instanţă, ci o facultate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC N.M.D. SRL TULCEA, în temeiul motivului de nelegalitate reprezentat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurată, în sensul respingerii acţiunii în evacuare.
În concret, prin criticile formulate, a susţinut că intimata reclamantă nu poate sta în justiţie sub denumirea de SC A.I. S.A.
De asemenea, a susţinut că intimata nu poate primi actele de procedură pe adresa Bucureşti, str. Vasile LASCĂR.
Totodată, a arătat că societatea pârâtă nu poate fi reprezentată în justiţie de către administratorul C.P. sau de oricare altul numit după data de 13 februarie 2008.
De asemenea, mandatul apărătorului M.M. este lovit de nulitate, persoana care i-a acordat acest mandat nu avea calitatea de a angaja societatea.
Recursul este nefondat pentru motivele care vor fi expuse în continuare:
Prealabil examinării criticilor formulate de către recurent, Înalta Curte reaminteşte că potrivit actualei reglementări, recursul este cale extraodinară de atac, care poate fi promovată numai pentru motivele de nelegalitate reglementate de art. 304 C. proc. civ.
Având în vedere dispoziţiile articolului precitat, Înalta Curte constată că recurenta a invocat în sprijinul criticilor formulate prin cererea de recurs motivul de nelegalitate reprezentat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care a susţinut nelegalitatea deciziei pronunţată de către instanţa de apel.
Analizând Decizia recurată, Înalta Curte constată legalitatea soluţiei pronunţată, în raport de dispoziţiile art. 2 din contractul încheiat între părţi, care prevede posibilitatea prelungirii termenului închirierii doar prin acordul expres al părţilor, situaţie care exclude tacita locaţiune.
Revenind la criticile invocate prin cererea de recurs, prin care recurenta susţine că în cauză nu poate deţine calitatea de pârât SC A.I. SA şi de faptul că această parte nu este legal reprezentată de administratorul C.P., şi, de asemenea, invocarea lipsei valabilităţii mandatului acordat apărătorului ales, Înalta Curte constată că acestea nu pot fi analizate în condiţiile în care aceste critici nu au fost argumentate în fapt, iar pe de altă acestea nu au fost invocate în faţa instanţei de apel, neputând fi invocate direct în această cale de atac, în lipsa analizei instanţei de apel.
În ceea ce priveşte critica privind nelegala citare a societăţii pârâte la adresa din Bucureşti, str. Vasile Lascăr, în lipsa altor considerente care să justifice neregularitatea citării, Înalta Curte apreciază că recurenta nu se poate prevala de nulitatea prevăzută de dispoziţiile art. 105 C. proc. civ., în lipsa vătămării pricinuită de nelegala îndeplinire a actului procedural, în condiţiile în care a fost prezentă în instanţă pe tot parcursul procesului, formulând apărări şi excepţii, neputând susţine că nu a avut cunoştinţă de existenţa litigiului.
În raport de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC N.M.D. SRL TULCEA împotriva deciziei nr. 114/ COM din 26 octombrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială maritimă şi fluvială contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3353/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3356/2010. Comercial → |
|---|
