ICCJ. Decizia nr. 3356/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3356/2010
Dosar 4423/120/2008
Şedinţa publică din 19 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea formulată de reclamanţii SC G.A. SRL TÂRGOVIŞTE şi G.C.V. în contradictoriu cu pârâta SC M. SA TÂRGOVIŞTE s-a solicitat instanţei, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se desemneze un expert care să analizeze anumite operaţiuni din gestiunea societăţii şi să întocmească un raport care să fie predat părţilor şi suspus analizei instanţei în conformitate cu dispoziţiile art. 136 din Legea nr. 31/1990.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că administratorii pârâtei au încheiat contracte de leasing pentru un număr de 70 mijloace de transport auto călători, însă aceştia au refuzat să furnizeze pârâtei, care este acţionar la societatea reclamantă, informaţii privind încheierea şi derularea acestor contracte.
Prin încheierea de şedinţă din data de 16 ianuarie 2009, instanţa a admis cererea reclamanţilor şi a încuviinţat efectuarea raportului de expertiză solicitat în cauză, iar la data de 24 aprilie 2009 a fost depus la dosarul cauzei raportul de expertiză contabilă.
Prin sentinţa nr. 682 din 27 octombrie 2009 a Tribunalului Dâmboviţa, secţia comercială şi de contencios administrativ, a constatat efectuată expertiza ce a fost dispusă în cauză, la cererea reclamantei.
Prin considerentele sentinţei, instanţa de fond a reţinut că prin încheierea de şedinţă din 16 ianuarie 2009, a fost admisă cererea reclamantei, iar instanţa a încuviinţat efectuarea raportului de expertiză. La data de 24 aprilie 2009 a fost depus raportul de expertiză, iar ulterior, au fost admise obiecţiunile reclamantei, la care expertul a răspuns.
Împotriva acestei soluţii a declarat apel reclamanta SC G.A. SRL TÂRGOVIŞTE, care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, prin criticile dezvoltate susţinând că expertul nu a răspuns obiectivelor şi obiecţiunilor încuviinţate, neţinând cont de susţinerile reclamantei, cum că operaţiunile de leasing desfăşurate de pârâtă depăşesc 10 % din valoarea activelor nete ale acesteia, nefiind obţinută aprobarea A.G.E.A., conf. art. 115 coroborat cu art. 150 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 3 din 13 ianuarie 2010, a respins apelul reclamantei şi a obligat reclamanta la 500 lei cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă.
Prin considerentele deciziei, Curtea a reţinut că instanţa fondului a luat toate măsurile legale pentru efectuarea corectă a raportului de expertiză contabilă, conform art. 136 din Legea nr. 31/1990, lucrarea fiind executată cu respectarea dispoziţiilor legale prevăzute de art. 208 şi următoarele C. proc. civ. În continuare a constatat că instanţa nu poate dispune decât măsurile strict necesare administrării probei cu expertiza contabilă, neavând competenţa de a face aprecieri cu privire la corectitudinea raportului de expertiză.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC G.A. SRL TÂRGOVIŞTE în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea refacerii raportului de expertiză.
Criticile recurentei au vizat următoarele aspecte:
Expertul trebuia să verifice dacă la momentul încheierii contractelor, au fost încălcate sau nu dispoziţiile art. 150 din Legea nr. 31/1990, iar faptul că ulterior acestea au fost reziliate nu avea relevanţă în cauză.
În continuare, a susţinut că se impune refacerea raportului de expertiză, în sensul de a se preciza care este valoarea/procentul preţului cumulat al contractelor de leasing şi dacă au fost încheiate cu respectarea dispoziţiilor art. 150 alin. (1) – (3) din Legea nr. 31/1990.
Hotărârile sunt nelegale sub aspectul încălcării rolului activ al instanţei, care trebuia să vegheze la administrarea probei în condiţii de legalitate.
Recursul este nefondat.
Prealabil examinării criticilor invocate, Înalta Curte constată că deşi recurenta şi-a subsumat argumentele, motivelor de nelegalitate reprezentate de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., singura chestiune de drept ce poate fi analizată de către instanţa de recurs vizează nelegalitatea deciziei sub aspectul încălcării rolului activ al instanţei de judecată.
Deşi recurenta a invocat în sprijinul cererii de recurs şi motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., nu a dezvoltat, în concret motivele subsumate acestuia, astfel încât Înalta Curte nu poate proceda la verificarea deciziei prin prisma acestui motiv.
În ceea ce priveşte încălcarea rolului activ al instanţei, Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ.: „Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc".
Textul de lege sus menţionat consacră principiul rolului activ al instanţei în desfăşurarea procesului, respectiv să atenţioneze părţile asupra drepturilor şi obligaţiilor care le revin, sa stăruie în orice fază procesuală la soluţionarea amiabilă a cauzei, să stăruie în scopul de a preveni orice greşeală în aflarea adevărului şi să se pronunţe numai asupra obiectului dedus judecăţii.
În esenţă, recurenta critică Decizia instanţei de apel prin prisma refuzului de a dispune refacerea raportului de expertiză, considerând că expertul a „ocolit " adevărul, trebuind să verifice dacă la momentul încheierii contractelor de leasing au fost încălcate sau nu dispoziţiile art. 150 din Legea nr. 31/1990.
Principiul aflării adevărului este un principiu superior celorlalte reguli procesuale, iar de aceea judecătorul trebuie să intervină şi să influenţeze cursul procesului.
Situaţia invederată de recurentă, nu reprezintă un dezechilibru de natură procesuală, care să necesite intervenţia judecătorului.
Astfel, instanţa de apel a reţinut că în cauză a fost încuviinţată proba cu expertiză contabilă, obiectivele acesteia fiind stabilite de către reclamantă. Împotriva modului de efectuare a expertizei, reclamanta a formulat obiecţiuni, cărora expertul le-a răspuns.
Respingerea cererii de refacere a raportului de expertiză nu constituie o încălcare a rolului activ al instanţei, ci numai în situaţia în care instanţa consideră că nu este mulţumită de concluziile acestuia.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată legalitatea deciziei pronunţată de către instanţa de apel.
Constatând culpa procesuală a recurentei în declanşarea litigiului de faţă, în temeiul art. 274 C. proc. civ., urmează a obliga recurenta la plata sumei de 1000 lei, cheltuieli de judecată în favoarea intimatei.
În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC G.A. SRL TÂRGOVIŞTE împotriva deciziei nr. 3 din 13 ianuarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Obligă recurenta SC G.A. SRL TÂRGOVIŞTE la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei SC M. SA TÂRGOVIŞTE.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3355/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3358/2010. Comercial → |
|---|
