ICCJ. Decizia nr. 3319/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3319/2010
Dosar nr. 1513/1285/2009
Şedinţa publică din 14 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamanta SC B.P.T. SRL, a chemat în judecată pe pârâta SC B.L.T.I. SA solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 707.738,15 RON cu titlu de penalităţi reprezentând plata integrală a contractelor încheiate şi neexecutate de finanţator, conform clauzei 14.3.
Tribunalul Comercial Cluj, prin sentinţa comercială nr. 7288 din 15 decembrie 2009, a respins acţiunea ca inadmisibilă, considerând că reclamanta nu a făcut dovada concilierii directe prealabile.
Curtea de Apel Cluj prin Decizia civilă nr. 43 din 12 aprilie 2010, a admis apelul reclamantei, a desfiinţat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare.
Instanţa de apel a reţinut că în mod greşit tribunalul comercial a considerat inadmisibilă acţiunea art. 109 C. proc. civ. stabilind asupra prematurităţii acesteia, iar excepţia nu este fondată întrucât anterior introducerii cererii de chemare în judecată pârâta a fost înştiinţată de pretenţiile reclamantei şi temeiul acestora.
Împotriva deciziei astfel pronunţată, pârâta a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., invocând şi prevederile art. 109 alin. (2) şi art. 302 C. proc. civ. dar şi pe cele ale art. 969 C. civ. şi OG nr. 51/1997.
Recurenta susţine că procedura de consiliere directă nu a fost îndeplinită deşi între părţi s-au purtat discuţii începând cu 15 ianuarie 2007 când a fost emisă prima notificare de creştere a dobânzilor contractuale, însă acestea au vizat rezilierea contractului şi nu pretenţiile reclamantei. Conform proceselor verbale de conciliere pârâta a înţeles să oprească de la facturare contractele şi să acorde utilizatorului termen pentru a găsi alţi utilizatori, iar dacă nu va găsi utilizatori să i se restituie garanţia depusă la semnarea contractului.
Mai susţine recurenta că pretenţiile cerute de reclamantă în cererea de chemare în judecată nu au fost niciodată comunicate pârâtei.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru considerentele ce se vor expune:
Concilierea prealabilă prevăzută de art. 7201 C. proc. civ. relevă necesitatea ca înainte de formularea cererii de chemare în judecată, reclamantul să încerce soluţionarea amiabilă a litigiului dintre părţi prin întâlnirea voinţelor acestora.
Inexistenţa formală a rezultatului concilierii părţilor în condiţiile încercării soluţionării amiabile a conflictului dintre ele pe o perioadă mai mare de doi ani, relevată în dovezile administrate, recunoscută chiar de recurenta pârâtă, nu pot conduce la interpretarea dispoziţiilor procedurale într-un sens pe care legiuitorul nu l-a dorit, aşa încât critica întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este neîntemeiată.
Însă analizând motivele de recurs, se constată că deşi se evocă prevederile art. 304 pct. 7 şi 8 recurenta face referire la aprecierea probelor, respectiv a corespondenţei purtată de părţi şi situaţiilor de fapt ce exced controlului instanţei de recurs. Aceasta cu atât mai mult cu cât prevederile procedurale acordă competenţă Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să hotărască asupra aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite.
Aprecierea probelor rămâne aşadar în competenţa instanţelor de fond, iar aceasta nu se confundă cu interpretarea naturii sau înţelesului lămurit şi vădit neîndoielnic al actului dedus judecăţii, ce vizează aspectele de fond ale litigiului.
Aşa fiind în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 43 din 12 aprilie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC B.L.T.I. SA Cluj Napoca împotriva deciziei civile nr. 43 din 12 aprilie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3317/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3325/2010. Comercial → |
|---|
