ICCJ. Decizia nr. 3311/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3311/2010
Dosar nr. 1101/46/2009
Şedinţa publică din 14 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 10 martie 2008, reclamanta SC A.D. SA, Mioveni, cheamă în arbitraj pe pârâta SC C.N.C.D. SA, Piteşti, solicitând tribunalului arbitral ca prin hotărârea ce va pronunţa să fie obligată pârâta la plata sumei de 607.007,77 lei reprezentând contravaloarea penalităţilor neachitate la scadenţă, astfel cum au fost stabilite conform Protocolului nr. 180150/175 din 26 aprilie 2004, încheiat între părţi, şi la actualizarea sumei în raport de rata inflaţiei, aplicabilă la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa arbitrală nr. 2 din 24 aprilie 2009, Tribunalul arbitral al Curţii de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Argeş respinge acţiunea reclamantei, cu opinia separată a unui arbitru care apreciază că ar fi trebuit admisă acţiunea acesteia cu consecinţa obligării pârâtei la plata sumei de 607.007,77 lei reactualizată, adică 751.355 lei.
Împotriva sentinţei tribunalului arbitral, la 4 septembrie 2009 reclamanta formulează acţiune în anulare invocând dispoziţiile art. 364 lit. e) C. proc. civ., raportat la cele ale art. 3533 C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 364 lit. i) C. proc. civ. şi solicitând admiterea acesteia, anularea sentinţei arbitrale atacate şi, pe fond, admiterea soluţiei reţinute în opinia separată a unuia dintre arbitri.
La 7 octombrie 2009, reclamanta petentă completează acţiunea în anulare a sentinţei arbitrale, invocând încălcarea unor norme de ordine publică, conform art. 341 alin. (1) C. proc. civ., susţinând că tribunalul arbitral trebuia să judece numai raportul juridic izvorât din executarea contractului nr. 40/1653 din 28 august 2008, neexistând clauză compromisorie pentru judecare în cazul unei eventuale plăţi nedatorate.
Prin sentinţa nr. 179/ F-C din 27 octombrie 2009, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, admite acţiunea în anulare formulată de reclamanta petentă, dispune anularea sentinţei arbitrale şi, pe fond, obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 607.007,78 lei cu titlu de penalităţi.
Reţine instanţa, pentru a decide astfel, că nerespectarea termenului de 5 luni pentru pronunţarea hotărârii arbitrale nu poate constitui motiv de caducitate [(art. 3533 alin. (6) C. proc. civ.)] dacă partea nu a notificat celeilalte părţi şi tribunalului, până la primul termen de înfăţişare, că înţelege să invoce caducitatea, condiţii neîndeplinite de reclamanta petentă care, deci, nu poate invoca prevederile art. 3531 alin. (1) C. proc. civ., că în privinţa încălcării ordinii publice şi a bunelor moravuri nu s-au făcut precizări de către reclamantă şi nu s-au demonstrat, aşa încât, argumentele nu sunt de primit, precum şi că nu s-a dovedit intervenită puterea de lucru judecat, întrucât între părţi nu s-a desfăşurat un litigiu cu identitate de părţi, obiect şi cauză, Decizia irevocabilă invocată urmând a fi reţinută cu titlu de prezumţie. Cu privire la fondul cauzei, instanţa reţine că tribunalul arbitral nu şi-a putut forma convingerea faţă de probatoriul insuficient, ceea ce ar fi trebuit să conducă la suplimentarea probelor şi nu la respingerea acţiunii, cu atât mai mult cu cât cuantumul penalităţilor şi facturile nu au fost niciodată contestate de pârâtă, care, dimpotrivă, a achitat din suma totală suma de 808.105,39 lei, rămânând de achitat suma de 607.007,77 lei, evidenţiată şi de raportul de expertiză efectuată în cauză.
Împotriva hotărârii judecătoreşti de mai sus pârâta declară recurs solicitând, cu invocarea dispoziţiilor art. 3041 şi a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 4, 7, 8 şi 9 C. proc. civ., cu raportare la art. 364 C. proc. civ., admiterea acestuia, modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii acţiunii în anulare a sentinţei arbitrale, formulată de intimata reclamantă.
În fundamentarea recursului său recurenta critică instanţa pentru a fi intrat în analiza fondului litigiului considerând că celelalte critici ale reclamantei sunt fondate, deşi apreciase corect că reclamanta petentă, intimata de faţă, nu a îndeplinit condiţiile legale pentru a invoca dispoziţiile art. 3531 alin. (1) C. proc. civ. şi nici nu a probat încălcarea ordinii publice şi a bunelor moravuri de către tribunalul arbitral.
Recurenta critică instanţa judecătorească pentru ignorarea dispoziţiilor art. 364 alin. (1) C. proc. civ., procedând la cercetarea fondului cauzei deduse tribunalului arbitral, soluţionând cauza şi cu încălcarea dispoziţiilor art. 304 pct. 4 C. proc. civ., dând mai mult decât s-a cerut faţă de obiectul cererii arbitrale prin trimiterea la dispoziţiile art. 3712 alin. (2) C. proc. civ. şi reţinând greşit că nu s-ar fi stabilit cuantumul sumei pretinse şi că în speţă ar fi operat compensarea, aspect necerut de niciuna dintre părţi.
Analizând recursul recurentei prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, dar şi prin prisma dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., se constată că acesta este fondat, hotărârea judecătorească recurată fiind nelegală şi netemeinică.
Se constată, în acest sens, că în termenul procedural prevăzut de art. 365 alin. (2) C. proc. civ., reclamanta intimată a formulat acţiunea în anulare a sentinţei arbitrale, invocând incidenţa dispoziţiilor art. 364 lit. e) raportat la art. 3531 C. proc. civ. şi a dispoziţiilor art. 364 lit. i) cu referire la încălcarea prevederilor art. 969 C. civ., ale art. 942 C. civ. şi ale art. 46 şi art. 55 C. com., instanţa judecătorească reţinând întemeiat că nu sunt întrunite condiţiile art. 3533 alin. (1) şi alin. (6) C. proc. civ. şi, deci, nici cele prevăzute de art. 364 lit. e), precum şi că reclamanta nu a probat încălcarea unor norme de ordine publică sau a bunelor moravuri pentru a se putea face aplicare art. 364 lit. i) C. proc. civ. nereţinând, în cauză, ca intervenită autoritatea de lucru judecat, dar procedând la analiza fondului pricinii cu încălcarea prevederilor art. 364 alin. (1) potrivit cărora hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată numai pentru unui dintre motivele prevăzute de art. 364 lit. a) – i), deşi nu reţinuse incidenţa vreunuia dintre motivele prevăzute de art. 364 lit. a), b), c), d), f), g) sau h) C. proc. civ., pentru a putea admite acţiunea în anulare formulată în cauză, ea intrând, astfel, nelegal în cercetarea fondului pricinii.
Astfel fiind, cu aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ., recursul declarat de recurentă împotriva sentinţei instanţei judecătoreşti urmează a fi admis iar sentinţa recurată urmează a fi modificată în sensul că acţiunea în anulare a sentinţei arbitrale urmează a fi respinsă ca nefondată.
Cu aplicarea prevederilor art. 274 C. proc. civ., ca parte căzută în pretenţii, reclamanta intimată urmează a fi obligată la plata către pârâta recurentă a sumei de 5.095,53 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxa de timbru şi timbrul judiciar, achitate de recurentă în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC C.N.C.D. SA Piteşti împotriva sentinţei nr. 179/ F-C din 27 octombrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în tot sentinţa recurată în sensul că se respinge acţiunea în anulare formulată de reclamanta SC A.D. SA Mioveni.
Obligă intimata reclamantă SC A.D. SA Mioveni la 5095,53 lei cheltuieli de judecată către recurenta pârâtă SC C.N.C.D. SA Piteşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3308/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3312/2010. Comercial → |
|---|
