ICCJ. Decizia nr. 3314/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3314/2010
Dosar nr.1383/87/2008
Şedinţa publică din 14 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC M.I. SRL prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Teleorman, secţia civilă, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtelor SC T. SA, prin administrator special SC S.Q. SRL şi SC D.C. SRL (fostă SC V. SA) - Filiala T. Măgurele, în solidar la executarea, în întregul său, a contractului de vânzare-cumpărare nr.610 din 14 ianuarie 2000, în sensul obligării pârâtelor să permită accesul pentru finalizarea transportului mărfii rezultate din dezmembrări, precum şi predarea unei cantităţi de 391,08 tone inox, constată în minus, recunoscută şi acceptată de SC V. SA prin protocolul întocmit la 27 iunie 2005 sub nr.5172.
Prin cererea formulată în cauză la termenul din 29 mai 2006 reclamanta şi-a precizat acţiunea în sensul că singurul capăt de cerere al acesteia este „obligarea pârâtelor în solidar la executarea contractului de vânzare-cumpărare nr.210 din 14 ianuarie 2000 în întregul său", acţiunea neavând caracter patrimonial.
Pârâta SC D.C. SRL a formulat cerere reconvenţională solicitând să se dispună obligarea reclamantei-pârâte la respectarea obligaţiilor contractuale cu privire la dezmembrarea instalaţiilor, tăierea acestora şi eliberarea terenului proprietatea pârâtei, precum şi la respectarea obligaţiilor contractuale cu privire la lăsarea terenului, proprietatea pârâtei, fără moloz, curat şi fără fundaţii nedemontate; reclamanta trebuie să realizeze dezmembrarea în condiţii legale, adică în baza unei autorizaţii de demolare valabilă, autorizaţii de mediu şi în condiţiile legale privind protecţia muncii, iar dezmembrarea instalaţiilor şi curăţarea terenului să se facă în termen de 60 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii în condiţiile protocolului din 12 octombrie 2005.
Prin sentinţa comercială nr.873 pronunţată la data de 13 martie 2006, în dosarul nr.2460/Com/2006, Tribunalul Teleorman, secţia civilă, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâta SC D.C. SRL - Filiala T. Măgurele, a admis cererea reclamantei şi, în consecinţă, a obligat pârâta SC D.C. SRL - Filiala T. Măgurele să permită reclamantei accesul pentru finalizarea transporturilor mărfii rezultată din dezmembrarea utilajelor cumpărate de la SC T. SA şi să predea reclamantei 391,08 tone inox, cantitate recunoscută şi acceptată de SC V. SA prin protocolul încheiat la 27 iunie 2005 sub nr.5172, sau contravaloarea acesteia la preţul zilei în care se execută; de asemenea, tribunalul a respins cererea formulată împotriva SC T. SA, societatea fiind dizolvată şi radiată din Registrul Comerţului.
Împotriva acestei sentinţe comerciale a formulat apel pârâta SC D.C. SRL - Filiala T. Măgurele.
Prin Decizia comercială nr.33 din 25 ianuarie 2007 pronunţată în dosarul 7744/2/2006 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis apelul, a desfiinţat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe.
În rejudecarea cauzei, prin sentinţa comercială nr.258 pronunţată la 17 septembrie 2007, în dosarul 1109/87/2007, Tribunalul Teleorman, secţia civilă, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta SC D.C. SRL, a respins cererea formulată împotriva SC T. SA pentru lipsa calităţii procesuale, societatea pârâtă fiind dizolvată şi radiată din registrul comerţului, a admis cererea reclamantei şi a obligat pârâta SC D.C. SRL să permită reclamantei accesul pentru finalizarea transporturilor mărfii rezultată din dezmembrarea utilajelor cumpărate de la SC T. SA şi predarea către reclamantă a cantităţii de 391,08 tone inox recunoscute şi acceptate prin protocolul 5172 din 27 iunie 2005, sau contravaloarea acestora la preţul zilei în care se execută, a respins cererea reconvenţională formulată de pârâta SC D.C. SRL, ca nefondată şi a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 6117,88 lei cheltuieli de judecată.
Apelul declarat de pârâta SC D.C. SRL împotriva acestei sentinţe a fost a admis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr.84 pronunţată la 15 februarie 2008, a fost respinsă cererea de suspendare a executării ca rămasă fără obiect, a fost desfiinţată sentinţa atacată şi a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe
În rejudecare, prin cererea formulată la 26 mai 2008 reclamanta şi-a întregit şi modificat acţiunea solicitând obligarea pârâtei SC D.C. SRL să îi predea cantitatea de 391,08 tone inox sau contravaloarea acestei cantităţi, adică suma de 1527 519,70 DOLARI S.U.A. (sumă modificată ulterior, prin cererea formulată la 09 februarie 2009, la 581 927,04 dolari S.U.A. în lei) la cursul din ziua plăţii în situaţia în care bunul nu mai există.
Pârâta SC D.C. SRL a formulat cerere reconvenţională atât împotriva reclamantei SC M.I. SRL cât şi împotriva SC S. SA solicitând obligarea acestora la: a) demolarea celor 8 instalaţii proprietatea reclamantei, care a cesionat dreptul de proprietate către SC S. SA la 11 aprilie 2003; b) obligarea celor două societăţi ca în termen de 35 de zile în urma demolării celor 8 instalaţii, să transporte deşeurile metalice rezultate, să demoleze inclusiv fundaţiilor acestor instalaţii şi să elibereze suprafaţa de 129 ha teren, proprietatea pârâtei; c) daune interese, a căror valoare se va preciza, în cazul în care terenul nu va fi eliberat în termenul menţionat, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa comercială nr.309 pronunţată la 16 martie 2009, în dosarul 1383/87/2008, Tribunalul Teleorman, secţia civilă, a respins, ca nefondate, excepţiile netimbrării, lipsei calităţii procesuale active, lipsa calităţii procesuale pasive, lipsei de obiect, de neexecutare a contractului şi prescripţiei, invocate de pârâta SC D.C. SRL, a admis cererea reclamantei împotriva pârâtei SC D.C. SRL, a obligat pârâta să-i permită reclamantei accesul pentru finalizarea transportului mărfii rezultate din dezmembrarea instalaţiilor cumpărate prin contractul nr.610din 14 ianuarie 2000, şi să predea cantitatea de 391,08 tone inox stabilită prin protocolul încheiat sub nr.5172 din 27 iunie 2005 sau contravaloarea în sumă de 581927 dolari S.U.A. în lei la data plăţii, în situaţia în care cantitatea de inox nu mai exista. A admis în parte cererea reconvenţională a pârâtei SC D.C. SRL, a obligat reclamanta să dezmembreze cele 8 instalaţii cumpărate şi să transporte în afara incintei pârâtei materialele nemetalice rezultate în urma dezmembrării şi să lase terenul aferent curat, conform protocolului din 12 august 2005, a respins celelalte capete de cerere ale cererii reconvenţionale precum şi cererea reclamantei împotriva pârâtei SC T. SA prin lichidator SC S.Q. S.R.L. pentru lipsa calităţii procesuale pasive, a compensat onorariile de avocat şi o parte din cheltuielile de judecată şi a obligat pârâta SC D.C. SRL să plătească reclamantei 36.759 lei cheltuieli de judecată.
Apelul declarat de pârâta SC D.C. SRL împotriva acestei sentinţe comerciale a fost admis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr.147 din 18 martie 2010, s-a schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei SC M.I. SRL şi în consecinţă s-a respins cererea principală pentru lipsa calităţii procesuale active. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Împotriva deciziei instanţei de apel reclamanta SC M.I. SRL a declarat recurs solicitând, cu invocarea motivelor prevăzute de art.304 pct.7 şi 8 C. proc. civ., admiterea acestuia, casarea în tot a deciziei recurate.
Examinând recursul reclamantei sub aspectul regularităţii declarării acestuia se constată că acesta nu este însoţit, aşa cum prevăd dispoziţiile art.3021 alin.(2) C. proc. civ., de dovada achitării taxei de timbru conform legii şi că, deşi recurenta a fost citată cu menţiunea de a achita taxa judiciară de timbru de 4 lei şi timbru judiciar de 0,15 lei, aceasta nu a înţeles să se conformeze dispoziţiilor instanţei şi nici nu a făcut cerere de reexaminare a taxei de timbru, în temeiul art.18 alin.(2) din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Astfel fiind, cu aplicarea dispoziţiilor art.20 alin.(3) din Legea nr.146/1997 şi ale art.9 alin.(2) din OG nr.32/1995, recursul reclamantei urmează a fi anulat ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamanta SC M.I. SRL Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr.147 din 18 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Obligă recurenta reclamantă la 21.500 lei cheltuieli de judecată către intimata pârâtă SC D.C. SRL.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3313/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3357/2010. Comercial → |
|---|
