ICCJ. Decizia nr. 3340/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3340/2010
Dosar nr. 9291/99/2008
Şedinţa publică din 18 octombrie 2010
Asupra recursurilor de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC C.F.M. SA Iaşi, prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia comercială şi contencios administrativ, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa instanţa să oblige pârâta SC C.C. SRL Negreşti – Oaş la plata sumei de 144.890,23 RON cu titlu de diferenţă preţ neachitată, în raport de indicele de inflaţie, şi plata dobânzii legale, în raport de preţul neachitat, începând cu data de 16 decembrie 2005, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Iaşi, prin sentinţa comercială nr. 1191/COM din 8 mai 2009, a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune în ceea ce priveşte suma de 94.268,74 RON, excepţie invocată de pârâtă prin întâmpinare.
S-a respins, pentru suma de 94.268,74 RON, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, ca fiind prescris dreptul la acţiune. S-a admis în parte acţiunea reclamantei în sensul că s-a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 50.621,49 RON cu titlu de diferenţă preţ neachitată, precum şi a dobânzii legale aplicabile în materie comercială, calculată de la data de 16 decembrie 2005 şi până la plata efectivă a diferenţei de preţ neachitată în cuantum de 50.621,49 RON.
S-a respins cererea reclamantei de actualizare a sumei de 50.621,49 RON în raport de indicele de inflaţie ca neîntemeiată şi s-a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 4.150,01 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că excepţia prescripţiei dreptului la acţiune este întemeiată pentru suma de 94.268,74 RON ce face obiectul facturilor fiscale, având în vedere că, în raport de data exigibilităţii preţului convenit între părţi pentru fiecare factură în parte şi data introducerii acţiunii – 13 noiembrie 2008, termenul general de prescripţie de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958 era împlinit la data investirii instanţei de judecată.
Pe fondul cauzei s-a reţinut că, din analiza clauzelor contractuale, a prestaţiilor şi serviciilor facturate şi a duplicatelor facturilor fiscale prezentate de reclamantă, s-a constatat că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a serviciilor prestate sau a livrărilor de bunuri contractate, creanţa fiind certă, lichidă şi exigibilă pentru suma de 50.621,49 RON.
Totodată, având în vedere raporturile comerciale dintre părţi, faptul că pârâta este de drept în întârziere potrivit art. 46 C. com. pârâta a fost obligată la plata către reclamantă a dobânzii legale aplicabile în materie comercială prevăzută de OG nr. 9/2000, calculată de la data de 16 decembrie 2005 şi până la plata efectivă a diferenţei de preţ neachitată, în cuantum de 50.621,49 RON.
În ceea ce priveşte cererea reclamantei de actualizare a debitului în raport de indicele de inflaţie instanţa de fond a apreciat că aceasta este neîntemeiată având în vedere că dobânda legală acordată este de natură a asigura repararea prejudiciului creat reclamantei prin neîndeplinirea obligaţiei de plată în termen de către pârâtă, prejudiciu constând în lipsa folosinţei banilor.
Acordarea dobânzii legale şi actualizarea debitului ar conduce la o îmbogăţire fără justă cauză a reclamantei având în vedere natura juridică a dobânzii legale.
Prin Decizia nr. 117 din 14 decembrie 2009 Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, a admis apelul reclamantei SC C.F.M. SA Iaşi, a schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că a admis în parte acţiunea reclamantei, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 52.951,13 RON cu titlu de diferenţă preţ neachitat şi a dobânzii legale aplicabilă în materie comercială calculată de la data de 16 decembrie 2005 şi până la plata efectivă a diferenţei de preţ neachitată în cuantum de 52.951,13 RON.
Au fost păstrate celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate, a fost obligată pârâta SC C.C. SRL Negreşti – Oaş să achite reclamantei suma de 4,15 RON cu titlu de cheltuieli de judecată şi a fost respins ca neîntemeiat apelul declarat de pârâta SC C.C. SRL Negreşti – Oaş împotriva aceleiaşi sentinţe.
În argumentarea acestei soluţii instanţa de apel, referitor la apelul reclamantei, a constatat eronată calcularea sumei datorate în temeiul facturilor fiscale din 16 decembrie 2005, 30 noiembrie 2005 şi respectiv 31 octombrie 2005, având în vedere valoarea înscrisă în aceste facturi, care, însumată, rezultă că suma datorată de pârâtă cu titlu de preţ neachitat este în realitate de 52.951,13 RON şi nu de 50.621,49 RON, cum s-a menţionat în dispozitiv şi, în consecinţă, dobânda legală datorată de pârâtă în temeiul art. 43 C. com. de la data de 16 decembrie 2005 şi până la plata efectivă, se va aplica la suma de 52.951,13 RON şi nu la 50.621,49 RON calculată eronat de instanţa de fond.
Cât priveşte actualizarea sumei de 52.951,13 RON cu rata inflaţiei, instanţa de apel a apreciat că instanţa nu poate face cumulul dobânzii legale cu cel al inflaţiei decât în mod excepţional, în situaţiile prevăzute expres de lege (art. 383 C. com., art. 1669 C. civ., etc.) şi care nu se regăsesc în cauza de faţă.
Cât priveşte apelul pârâtei instanţa de apel a constatat că, deşi pârâta a invocat stingerea obligaţiei de plată prin compensare, ordinele de compensare şi borderourile depuse de parte la dosar fond fac referire la alte facturi decât cele invocate de reclamantă.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta SC C.F.M. SA Iaşi şi pârâta SC C.C. SRL Negreşti – Oaş.
1. Recursul reclamantei SC C.F.M. SA Iaşi.
În motivarea recursului său întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. reclamanta a susţinut că în mod nelegal instanţa de apel a respins cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de 9.703,21 RON cu titlu de diferenţă de preţ neachitat, urmare a nelegalei soluţionări în parte a excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune, având în vedere dispoziţiile art. 1113 C. civ., art. 16 alin. (1) lit. a) din Decretul nr. 167/1958.
Totodată, susţine recurenta, în mod nelegal instanţa de fond a respins cererea de actualizare cu rata inflaţiei a sumei de 52.951,13 RON de la data de 16 decembrie 2005 şi până la plata sa efectivă. În opinia recurentei instanţa nu a observat faptul că, în realitate, dobânda legală şi actualizarea cu rata inflaţiei sunt două instituţii care au finalităţi diferite şi nu pot duce, prin aplicare cumulată, la vreo îmbogăţire fără just temei.
2. Recursul pârâtei SC C.C. SRL Negreşti – Oaş.
În motivarea recursului său, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâta, procedând la reiterarea situaţiei de fapt, nu a indicat motivele de nelegalitate pentru care înţelege să critice Decizia recurată în conformitate cu dispoziţiile art. 302 lit. c) C. proc. civ.
Astfel, în motivarea recursului său, pârâta a susţinut că instanţa de apel a admis acţiunea reclamantei reţinându-se în mod părtinitor doar punctul de vedere exprimat de intimată, ignorând că între părţi s-au derulat raporturi comerciale complexe, cu obligaţii reciproce care s-au stins în timp prin plăţi compensatorii şi prin compensare cu contravaloarea materialelor aflate în custodia intimatei.
Totodată recurenta a arătat că în mod netemeinic şi nelegal a fost obligată la plata dobânzii întrucât debitele principale stingându-se prin compensare s-au stins şi debitele accesorii.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate Înalta Curte va admite în parte recursul reclamantei şi va constata nul recursul pârâtei pentru următoarele considerente:
1. Recursul reclamantei SC C.F.M. SA Iaşi.
Critica recurentei că instanţa de apel a respins excepţia prescripţiei extinctive pentru suma de 9.703,24 RON cu titlu de diferenţă de preţ neachitat şi că biletul la ordin emis de pârâtă la data de 24 noiembrie 2005 şi scadent la data de 5 decembrie 2005 reprezintă o recunoaştere a dreptului a cărui acţiune se prescrie este nefondată. Astfel instanţa de apel cât şi instanţa de fond au făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 16 din Decretul nr. 167/1958 reţinând că biletul la ordin invocat de reclamantă – faţă de conţinutul acestuia – nu are semnificaţia unei recunoaşteri neîndoielnice a sumelor înscrise în facturile ce fac obiectul cererii pentru a putea fi reţinută întreruperea prescripţiei şi avându-se în vedere data la care facturile invocate deveneau scadente şi momentul introducerii acţiunii, ambele instanţe au apreciat corect ca fiind prescris dreptul la acţiune pentru facturile respective.
Cât priveşte cel de al doilea motiv de recurs invocat de reclamantă privitor la respingerea actualizării cu rata inflaţiei a sumei de 52.951,13 RON de la data de 16 decembrie 2005 şi până la plata sa efectivă Înalta Curte apreciază că este fondat şi îl va admite.
Natura juridică a dobânzii legale şi actualizarea cu rata inflaţiei este diferită.
În timp ce dobânda reprezintă preţul lipsei folosinţei banilor, actualizarea cu rata inflaţiei urmăreşte păstrarea valorii reale a obligaţiilor băneşti. Acordarea dobânzii nu exclude actualizarea debitului, deoarece acestea au temeiuri de drept şi scopuri diferite.
Astfel temeiul de drept în baza căruia dobânda este datorată este dat de art. 43 C. com., iar actualizarea îşi are raţiunea în respectarea principiului reparării integrale a pagubei.
De asemenea, prin acordarea dobânzii se urmăreşte sancţionarea debitorului pentru exercitarea cu întârziere a obligaţiei de plată care îi incumbă, pe când prin actualizarea sumei cu indicele de inflaţie se urmăreşte acoperirea unui prejudiciu efectiv cauzat de fluctuaţiile monetare în intervalul de timp scurs de la data scadenţei la cea a plăţii efective a sumei datorate.
În temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. se va admite în parte recursul reclamantei, se va modifica în parte Decizia recurată în sensul admiterii apelului reclamantei şi obligării pârâtei şi la actualizarea sumei de 52.951,13 RON cu rata inflaţiei, se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
2. Recursul pârâtei SC C.C. SRL Negreşti – Oaş.
Înalta Curte, în conformitate cu art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 3021 C. proc. civ., a luat în examinare excepţia nulităţii recursului.
Se reţine, în acest sens, că recurenta pârâtă nu a argumentat în fapt şi în drept motivul de nelegalitate invocat prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar dezvoltarea criticilor formulate de aceasta nici nu a făcut posibilă încadrarea acestora într-unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 1 – 9 C. proc. civ., aşa cum prevede art. 306 alin. (3) C. proc. civ.
Cum dispoziţiile art. 3021 C. proc. civ. nu numai că stabilesc condiţiile promovării recursului, ci sancţionează cu nulitatea nerespectarea lor, constatându-se că recurenta pârâtă nu a respectat prevederile art. 3021 lit. c) C. proc. civ., recursul acesteia urmează a fi constatat nul faţă de dispoziţiile art. 3021 alin. (1) raportat la art. 306 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte recursul declarat de reclamanta SC C.F.M. SA Iaşi împotriva deciziei nr. 117 din 14 decembrie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială.
Modifică, în parte, Decizia recurată în sensul că admite apelul reclamantei SC C.F.M. SA Iaşi şi obligă pârâta SC C.C. SRL Negreşti – Oaş şi la actualizarea sumei de 52.951,14 RON cu rata inflaţiei.
Constată nul recursul declarat de pârâta SC C.C. SRL Negreşti – Oaş împotriva aceleiaşi decizii.
Menţine restul dispoziţiilor deciziei recurate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3325/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3401/2010. Comercial → |
|---|
