ICCJ. Decizia nr. 3327/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3327/2010
Dosar nr. 1628/30/2009
Şedinţa publică din 14 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 589/ PI din 16 iunie 2009 pronunţată de Tribunalul Timiş, în dosarul nr. 1628/30/2009, s-a respins contestaţia în anulare formulată de contestatorul B.A. împotriva sentinţei nr. 143/ PI din 11 martie 2008, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosar nr. 7609/30/2007.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a constatat că prin sentinţa civilă nr. 143/ PI din 11 martie 2008 pronunţată de Tribunalul Timiş, în dosarul nr. 7609/30/2007, a fost admisă cererea reclamantului S.C., reprezentant al SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul B.A. şi s-a dispus excluderea acestuia din societate, al cărei capital social împărţit în 20 părţi sociale a câte 10 lei fiecare va fi deţinut de reclamant.
La pronunţarea hotărârii de mai sus prima instanţă a reţinut că pârâtul a sustras sume de bani ale societăţii în interes personal, motiv pentru care, s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva acestuia pentru infracţiunile prevăzute de art. 2151 C. pen. şi art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, potrivit cărora se pedepseşte cu închisoare administratorul care „foloseşte cu rea-credinţă, bunuri sau creditul de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul propriu".
Împotriva hotărârii de mai sus, B.A. a formulat contestaţie în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., prin care a solicitat desfiinţarea acesteia, iar în rejudecare să fie respinsă cererea reclamantului, motivat de faptul că nu a fost citat la domiciliul său din Italia.
Tribunalul Timiş a apreciat că, în speţă, contestaţia nu este întemeiată şi a respins-o, contestatorul fiind citat la reşedinţa declarată prin actul constitutiv al societăţii cât şi la O.R.C. TIMIŞ, respectiv în com. Banloc, procedura fiind realizată prin afişare, cât şi prin publicitate în cotidianul „Evenimentul", astfel că nu sunt incidente dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., cu referire la procedura de nelegală citare a părţii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel contestatorul B.A., înregistrat pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. 1628/30/2009, solicitând admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii apelate, pronunţată în contestaţia în anulare, în sensul admiterii contestaţiei în anulare, desfiinţarea hotărârii pronunţată de către Tribunalul Timiş în dosarul nr. 7609/30/2007 şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Având în vedere decesul intimatului S.C. de la 19 august 2009 în cauză au fost introduşi la termenul din 14 decembrie 2009, conform art. 243 C. proc. civ., moştenitorii acestuia, respectiv S.A. şi S.A.D.
Prin Decizia civilă nr. 16/ A din 25 ianuarie 2010, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, a respins apelul contestatorului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că nu sunt incidente dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., cu referire la procedura de nelegală citare a părţii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul B.A. solicitând admiterea recursului, desfiinţarea hotărârilor pronunţate în contestaţie în anulare, desfiinţarea hotărârii nr. 143/PI/2008 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 7609/30/2007 şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
În dezvoltarea în fapt a recursului, recurentul a susţinut, în esenţă, următoarele:
- Tribunalul Timiş nu a ţinut cont de susţinerile recurentului, deoarece procedura de citare nu a fost îndeplinită legal, recurentul fiind citat în România şi nu la domiciliul său din Italia,
- Asociatul S.C. a refuzat accesul recurentului la documentele societăţii, la activităţile societăţii, nu a furnizat nici o informaţie cu privire la mersul societăţii, mai mult a refuzat convocarea Adunării Generale, atribuţie pe care trebuia să o îndeplinească în calitatea sa de administrator,
- Instanţa de apel şi instanţa de fond nu au ţinut cont de faptul că recurentul în acea perioadă nu s-a aflat în ţară, iar intimatul cunoştea această situaţie.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de contestator.
Potrivit art. 317 C. proc. civ., partea nu are drept de opţiune între căile ordinare de atac şi contestaţia în anulare, astfel că ea nu poate fi primită dacă motivele pentru care a fost introdusă puteau fi valorificate pe calea apelului sau recursului.
Neregularitatea procedurii de citare putea fi invocată numai pe calea ordinară de atac a apelului şi nu prin contestaţia în anulare, încât în speţă condiţiile prevăzute de art. 317 C. proc. civ., nu sunt îndeplinite.
De altfel, în mod întemeiat, instanţele au reţinut că nu sunt incidente dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., contestatorul fiind citat la reşedinţa declarată prin actul constitutiv al societăţii şi la O.R.C. Timiş atât prin afişare cât şi prin publicitate.
Instanţa de apel a respins corect susţinerea contestatorului că pe durata soluţionării cauzei care a făcut obiectul dosarului nr. 7609/30/2007 al Tribunalului Timiş s-a aflat la domiciliul său din Italia, faţă de împrejurarea că, contestatorul nu a făcut această dovadă, deşi instanţa de apel a acordat acestuia două termene de judecată.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul pârâtului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul B.A. împotriva deciziei civile nr. 16/ A din 25 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3326/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3328/2010. Comercial → |
|---|
