ICCJ. Decizia nr. 3326/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3326/2010
Dosar nr. 2171/2/2010
Şedinţa publică din 14 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 3 iulie 2009, reclamanta S.I.F. M. SA Bacău cheamă în judecată pe pârâta A.V.A.S. Bucureşti solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună obligarea pârâtei să îi predea patru bilete la ordin emise de SC S.E. SRL Bacău în valoare totală de 1.980.000 dolari S.U.A., avalizate şi achitate integral de reclamantă, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 621 din 20 ianuarie 2010, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti admite excepţia necompetenţei materiale, invocată de pârâtă, şi declină soluţionarea cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 45 din OUG nr. 51/1998 faţă de obiectul pricinii constând în cererea de obligare a pârâtei de a preda cele 4 bilete la ordin prin care s-au garantat credite neperformante.
Prin sentinţa comercială nr. 81 din 28 iunie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, admite excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, invocată de reclamantă, şi declină soluţionarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, reţinând că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 45 din OUG nr. 51/1998, întrucât obiectul pricinii nu îl constituie recuperarea unei creanţe bancare neperformante, preluate de la datoria publică, aceasta fiind în totalitate achitată de reclamantă, a cărei cerere de restituire a celor patru bilete la ordin se circumscrie dispoziţiilor art. 35 alin. (3) din Legea nr. 58/1934. Reţine, de asemenea, instanţa că, faţă de dispoziţiile art. 20 alin. (2) C. proc. civ., susţinerea pârâtei că hotărârea de declinare de competenţă a Judecătoriei Sector 1 Bucureşti ar fi intrat în puterea lucrului judecat nu este fondată.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă în temeiul art. 20 C. proc. civ., Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, înaintează dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
Împotriva sentinţei de mai sus pârâta A.V.A.S. declară recurs solicitând, cu invocarea dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi ale art. 166 C. proc. civ., admiterea acestuia, modificarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, conform sentinţei civile nr. 621 din 20 ianuarie 2010 a Judecătoriei Sector 1, constatând că în cauză există autoritate de lucru judecat şi susţinând că hotărârea recurată încalcă dispoziţiile art. 1201 C. civ., coroborate cu cele ale art. 166 C. proc. civ., instanţa ignorând că sentinţa pronunţată de Judecătoria Sector 1 Bucureşti de declinare de competenţă, a devenit irevocabilă prin nerecurare, nemaiputându-se, astfel, examina excepţia de necompetenţă materială invocată de reclamanta S.I.F. M. SA Bacău.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata reclamantă solicită respingerea recursului ca nefondat.
Examinând recursul recurentei pârâte prin prisma motivului de nelegalitate invocat se constată că acesta nu este fondat, sentinţa recurată fiind legală şi temeinică.
Se constată, în acest sens, că potrivit art. 20 alin. (2) C. proc. civ., „există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe, prin hotărâri irevocabile, s-au declarat necompetente de a judeca aceeaşi pricină", astfel că, pentru a se putea constata ivit conflictul negativ de competenţă, se impunea ca prima hotărâre de declinare a competenţei de soluţionare a pricinii să fi rămas irevocabilă, aşa cum corect a reţinut Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, recurenta neputându-se prevala de autoritatea de lucru judecat a sentinţei Judecătoriei Sector 1 Bucureşti de declinare de competenţă, câtă vreme caracterul irevocabil al acesteia, intervenit prin nerecurare, reprezintă condiţia aplicării art. 20 alin. (2) C. proc. civ., incident în cauză, instanţa criticată de recurentă făcând, de altfel, corect şi aplicarea dispoziţiilor art. 158 alin. (1).
De altfel, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, în mod judicios şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1, în circumscripţia teritorială a căreia îşi are sediul posesorul biletelor la ordin din litigiu, faţă de obiectul pricinii ce cade sub incidenţa dispoziţiilor art. 35 alin. (3) din Legea nr. 58/1939 şi ale art. 296 din Normele cadru emise de B.N.R. în aplicarea Legii nr. 58/1934 în 1994 şi faţă de competenţa generală a judecătoriei în materie cambială, competenţă ce rezultă din economia Legii nr. 58/1934 cu modificările ulterioare.
Cum obiectul pricinii vizează obligarea recurentei pârâte la predarea către reclamanta intimată a celor patru bilete la ordin emise de SC S.E. SRL Bacău, avalizate şi integral plătite recurentei de către intimată, acesta cade în exclusivitate în domeniul de reglementare al Legii nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, cu modificările ulterioare, şi nu în domeniul de reglementare al OUG nr. 51/1998 spre a putea fi atrasă competenţa specială a Curţii de Apel Bucureşti.
Faţă de cele de mai sus, sentinţa recurată fiind legală şi temeinică, dându-se efect dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul recurentei pârâte urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta A.V.A.S. Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 81 din 28 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3324/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3327/2010. Comercial → |
|---|
