ICCJ. Decizia nr. 3360/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3360/2010
Dosar nr. 2928/2/2009
Şedinţa publică din 19 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, contestatoarea SC S.S. SA a chemat în judecată A.V.A.S. BUCUREŞTI solicitând instanţei constatarea nulităţii absolute a executării silite pornita in temeiul Ordinului nr. 9/2009; desfiinţarea popririi instituite prin adresa nr. 4916 din 04 martie 2009, emisa de A.V.A.S. precum si a celorlalte acte de executare pornite in temeiul Ordinului Preşedintelui A.V.A.S. nr. 9/2009, pentru poziţia 254 din anexa la ordin.
În motivarea contestaţiei s-a învederat ca ordinul de înfiinţare a popririi nu a fost comunicat debitoarei potrivit legii, aceasta aflând de poprirea instituită cu prilejul ordonării plăţilor in data de 06 martie 2009.
S-a mai arătat ca societatea debitoare a beneficiat de facilităţile prevăzute de OUG nr. 40/2002, în temeiul Convenţiei nr. 9097 din 14 noiembrie 2003, încheiată cu C.A.S., prin care s-a încuviinţat eşalonarea la plată, pentru o perioada de 60 de luni, pana la 14 noiembrie 2008 a sumei de 20.856 lei, suma achitata integral de către contestatoare in iunie 2007; dobânzi pentru debite eşalonate in cuantum de 7.771 lei, suma ce urmează a fi recalculată raportat la ratele achitate in avans; amânarea la plata a dobânzilor si penalităţilor de întârziere, în suma totala de 45.697 lei, cu ultim termen scadent potrivit graficului 14 noiembrie 2008, situaţie în care operează reducerea sumei datorate cu 75 %, rămânând de achitat o diferenţă in cuantum de 11.423 lei.
În conformitate cu dispoziţiile OUG nr. 95/2003 creanţele C.A.S. au fost preluate de către A.V.A.S., care a notificat cesiunea creanţei cu adresa nr. VP 4/2482 din 24 septembrie 2007 cu menţiunea că a intervenit anularea convenţiei de eşalonare ca urmare a nerespectării obligaţiilor asumate de către contribuabil constând în întârziere la plata ratelor de eşalonare aferente lunilor iulie şi septembrie 2004 când sumele au fost achitate, din eroare, într-un cont greşit şi pentru a nu se fi probat încadrarea în condiţiile Legii nr. 266/2006 art. XVIII.
Prin sentinţa comerciala nr. 91 din 19 mai 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, s-a apreciat ca masurile dispuse de A.V.A.S. nu reprezintă acte de executare propriu-zisă şi s-a constatat valabilitatea convenţiei de eşalonare, măsura menţinuta prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Ulterior constatării valabilităţii convenţiei de eşalonare, debitoarea a solicitat cu adresa nr. 427 din 23 decembrie 2008 confirmarea soldului în vederea declanşării procedurii prevăzute de lege şi de art. 3 din convenţie, pentru a beneficia de reducerea cu 75 % a sumelor reprezentând dobânzi şi penalităţi.
Cu adresa 2715 din 17 februarie 2009 A.V.A.S. a solicitat înaintarea documentelor necesare efectuării verificărilor în vederea acordării reducerii de 75 %; pentru ca ulterior prin Ordinul nr. 9/2009, poziţia 254 sa dispună înfiinţarea popririi asupra conturilor debitoarei pana la concurenta sumei de 29 560, 27 lei.
În drept, s-a susţinut nelegalitatea măsurii instituirii popririi în temeiul art. 379 alin. (3) si (4) C. proc. civ., art. 6 alin. (21) din Legea nr. 557/2003 pentru aprobarea OUG nr. 95/2003, art. 58 din OUG nr. 51/1998, raportat la prevederile convenţiei de eşalonare a cărei valabilitate a fost stabilită de către instanţă.
Prin întâmpinare, intimata A.V.A.S. a invocat excepţia tardivităţii contestaţiei la executare, în temeiul art. 401 lit. a) C. proc. civ., susţinând că, raportat la data la care contestatoarea a învederat că a luat la cunoştinţă de înfiinţarea popririi, 6 martie 2009, contestaţia, înregistrată la 27 martie 2009 a fost depusă cu nerespectarea termenului de 15 zile prevăzut de lege.
Prin sentinţa comercială nr. 13 din data de 25 ianuarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis contestaţia la executarea silită, formulată de contestatoare şi a constatat nulitatea Ordinului nr. 9/2009 poziţia 254 SC S.S. SA şi a dispus desfiinţarea popriri instituite prin adresa nr. 4916 din 04 martie 2009.
Pentru a dispune astfel, Curtea a reţinut următoarele:
Din probele administrate în cauză a rezultat că debitoarea şi-a îndeplinit obligaţia de plată a contribuţiilor curente, iar pe de altă parte, din concluziile raportului de expertiză a rezultat că debitoarea a înregistrat o singură dată o depăşire a termenului scadent, respectiv pentru luna mai 2008.
Referitor la încasarea cu întârziere a ratei pentru luna mai 2008, Curtea a reţinut că legislaţia aplicabilă la acel moment, respectiv art. 22 din OUG nr. 40/2002 raportat la art. 83 din OG nr. 11/1996, nu prevedea anularea convenţiei.
În ceea ce priveşte neîndeplinirea obligaţiei constând în confirmarea de către Ministerul Finanţelor a achitării sumelor datorate lunar către F.U.N.A.S.S., din probatoriul administrat, adresa nr. 27810 din 03 martie 2009, emisă de A.N.A.F. D.G.F.P. Judeţul Sibiu, Curtea a constatat că debitoarea nu figura la data de 31 decembrie 2008 cu datorii restante la B.A.S.S. pentru obligaţiile aferente perioadei ianuarie 2004 – noiembrie 2008.
Cu privire la neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 266/2006 pentru aprobarea OG nr. 28/2006, referitor la neîndeplinirea obligaţiei de a solicita constatarea şi a proba încadrarea în prevederile acestei legi, a reţinut că prin Convenţia nr. 9097/2003 s-a convenit eşalonarea la plată a datoriilor restante, pe o durata de 60 de luni, potrivit graficului aflat la dosar, data ultimei rate de eşalonare fiind 20 noiembrie 2008.
În continuare, Curtea a constatat că potrivit art. 18 alin. (6) din OG nr. 28/2006 aşa cum a fost aprobată prin Legea nr. 266/2006, pentru debitorii care au beneficiat de înlesniri la plată ale căror termene s-au împlinit înainte de adoptarea legii, înlesnirea la plata se consideră respectată, cu toate efectele la data la care au fost îndeplinite condiţiile stipulate în aceasta, inclusiv în condiţiile în care nu s-au constituit garanţii sau condiţiile privind înstrăinarea activelor nu au fost respectate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs A.V.A.S. BUCUREŞTI, în temeiul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei recurată şi pe fond respingerea contestaţiei la executare.
Prin criticile dezvoltate recurenta a susţinut că instanţa în mod nelegal a admis contestaţia la executare, deşi A.V.A.S. deţine o creanţă fiscală, preluată în vederea recuperării în cuantum de 11.623,01 dolari S.U.A., determinată în conformitate cu prevederile Legii nr. 557/2003.
Recurenta susţine că debitoarea a încălcat condiţiile Convenţiei nr. 9097/2003 având în vedere că au fost înregistrate întârzieri la plata ratelor de eşalonare aferente lunilor iulie şi septembrie 2004 şi confirmarea de către organul fiscal teritorial a neîndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. VIII, alin. (1) din Legea nr. 266/2006 prin neachitarea obligaţiilor fiscale curente în termenul prevăzut de lege.
Susţine recurenta că nerespectarea obligaţiilor de plată a fost reţinută şi de concluziile expertizei.
Având în vedere atitudinea debitoarei, recurenta a anulat Convenţia de eşalonare la plată, situaţie în care executarea silită este legală.
Recursul este nefondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 1 OUG nr. 95/2003, C.N.A.S. Bucureşti a cesionat creanţele bugetare restante, pentru care a deţinut titlul de creanţă către A.V.A.S. în vederea recuperării acestora în conformitate cu prevederile privind valorificarea unor active bancare.
Societatea debitoare a beneficiat de facilităţile prevăzute de OUG nr. 40/2002, în temeiul Convenţiei nr. 9097 din 14 noiembrie 2003, încheiată cu C.A.S., prin care s-a încuviinţat eşalonarea la plată, pentru o perioadă de 60 de luni, a sumei de 20.856 lei şi dobânzi de 7.771 lei, precum şi a dobânzilor şi penalităţilor de întârziere în sumă totală de 45.697 lei, situaţie în care operează reducerea sumei datorate cu 75 %.
Prin sentinţa nr. 91 din data de 19 mai 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a constatat cu putere de lucru judecat valabilitatea Convenţiei nr. 9097/2003 şi a fost constatat dreptul debitoarei la plata eşalonată a debitului.
Chestiunea litigioasă dedusă judecăţii este reprezentată de respectarea condiţiilor prevăzute în Convenţia sus menţionată, cu privire la plata ratelor de eşalonare, a constituirii garanţiei, a comunicării tuturor condiţiilor privind confirmarea achitării lunare a sumelor datorate F.U.N.A.S.S.
Astfel, plata ratelor de eşalonare a fost achitată la termenele stipulate în anexă, fiind înregistrată o singură depăşire a termenului scadent pentru luna mai 2008, cu 8 zile, însă acest motiv nu constituie unul de anulare a Convenţiei, întrucât art. 22 din OUG nr. 40/2002 raportat la art. 83 din OG nr. 11/1996 nu prevede această sancţiune.
În ceea ce priveşte lipsa confirmării achitării sumelor datorate de către Ministerul Finanţelor, în mod legal Curtea a reţinut că din înscrisul emis de A.N.A.F. Sibiu, prin adresa nr. 27810/2009 nu a rezultat că debitoarea figura cu datorii restante pentru obligaţiile aferente perioadei ianuarie 2004 - noiembrie 2008.
În raport de obiectul contestaţiei la executare, ce a vizat nelegalitatea popririi instituită prin adresa nr. 4916/2009, raportat la prevederile convenţiei de eşalonare, a cărei valabilitate şi respectare a fost stabilită de către instanţă, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A.V.A.S. BUCUREŞTI împotriva sentinţei nr. 13 din 25 ianuarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3358/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3361/2010. Comercial → |
|---|
