ICCJ. Decizia nr. 3371/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3371/2010
Dosar nr. 5057/2/2009
Şedinţa publică din 19 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 57 din 29 martie 2010 pronunţată în dosarul nr. 5057/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a respins ca nefondată contestaţia la executare silită formulată de contestatoarea SC P.T. SRL Gura Vadului împotriva intimatei A.D.S.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut în esenţă că, prin cererea formulată, contestatoarea a solicitat anularea tuturor actelor şi măsurilor de executare silită demarate de intimată în temeiul adresei din 14 mai 1999 pentru suma de 5.332,25 lei reprezentând redevenţă şi penalităţi calculate conform contractului de concesiune din 14 decembrie 2006 având ca obiect exploatarea unui teren în suprafaţă totală de 201,20 ha.
În motivare contestatoarea a arătat că sumele menţionate nu sunt datorate deoarece asupra terenului în suprafaţă de 81,26 ha, a dobândit un drept de proprietate conform Acordului din 8 februarie 2008 şi a solicitat intimatei prin adresa din 29 ianuarie 2009, diminuarea corespunzătoare a suprafeţei terenului concesionat, însă fără rezultat, ulterior contestatoarea a solicitat şi restabilirea situaţiei anterioare prin restituirea sumei de 5.332,25 lei executată prin poprire, ulterior introducerii contestaţiei.
În acest context, prima instanţă a arătat că deşi contestatoarea prevalându-se de Acordul nr. 180 din 8 februarie 2008 opune intimatei A.D.S. un drept de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 82 ha obţinut în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 1/2000, a Legii nr. 18/1991 şi Legea nr. 247/2005, o atare susţinere nu poate avea drept efect admiterea contestaţiei.
Astfel, din probele administrate a rezultat că acordul menţionat priveşte o parte din terenul ce a făcut obiectul contractului de concesiune încheiat între părţi, însă potrivit art. 7 alin. (7) din Legea nr. 268/2001 şi respectiv art. 9 din HG nr. 626/2001, terenurile cu destinaţie agricolă a căror retrocedare se solicită, se transmit pe baza unui protocol de predare-primire ale A.D.S. Comisiilor Locale de Aplicare a Legii Fondului Funciar, în vederea eliberării titlurilor de proprietate.
În speţă, protocolul prevăzut de lege nu a fost încheiat, situaţie în care nu se poate reţine că a operat o diminuare corespunzătoare a suprafeţelor retrocedate.
În consecinţă, sumele pretinse cu titlu de redevenţă şi penalităţi au fost calculate şi sunt datorate, conform contractului care este titlu executoriu, potrivit art. 3 din Legea nr. 190/2004, precum şi cu respectarea prevederilor art. 58 şi art. 42 din OUG nr. 64/2005, considerente pentru care s-a respins ca nefondată contestaţia la executare şi cererea de întoarcere a executării silite.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs contestatoarea SC P.T. SRL criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
În dezvoltarea criticilor recurenta invocă faptul că prin hotărârea pronunţată instanţa i-a încălcat dreptul de proprietate pentru terenul în suprafaţă de 81,26 ha ce face obiectul contractului de concesiune din 14 decembrie 2006, drept dobândit prin Acordul autentificat din 8 februarie 2008, şi intabulat în CF, aspecte confirmate inclusiv prin expertiza efectuată în cauză, dar ignorate de instanţă.
Prin urmare, susţine recurenta, deşi curtea de apel arată că A.D.S. este obligată potrivit art. 7 alin. (7) din Legea nr. 268/2001 să inventarieze şi să predea, pe bază de protocol, comisiilor locale, terenurile ce fac obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, consideră fără temei şi printr-o analiză superficială a cauzei, că în lipsa protocolului menţionat nu a operat o diminuare corespunzătoare a suprafeţelor retrocedate.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, dispoziţiile legale menţionate şi a probelor administrate în cauză, fiind incidente şi prevederile art. 3041 C. proc. civ., Curtea, constată că este fondat.
Astfel, deşi potrivit art. 3 din Legea nr. 190/2004, contractul de concesiune din 14 decembrie 2001, încheiat între părţi, constituie titlu executoriu pentru plata redevenţei la termenele şi în modalităţile stabilite, în speţă, s-a stabilit prin expertiza efectuată că SC P.T. SRL are un drept de proprietate, întabulat în cartea funciară pentru suprafaţa de 82,26 ha, inclus în suprafaţa totală a terenului ce a format obiectul contractului de concesiune.
În acest context, fără a face vreo referire la această probă şi fără a înlătura argumentat susţinerea contestatoarei referitoare la dreptul său de proprietate asupra unei părţi din terenul în litigiu, curtea de apel, concluzionează că în lipsa protocolului de predare-primire încheiat între A.D.S. şi Comisia Locală de Aplicare a Legii Fondului Funciar, nu a operat o diminuare a suprafeţelor concesionate, astfel încât executarea silită este legală.
Acest argument este eronat pentru că potrivit art. 7 alin. (7) din Legea nr. 268/2001 obligaţia încheierii acestui protocol revine intimatei A.D.S. şi Comisiei Locale, situaţie în care inexistenţa lui nu este imputabilă contestatoarei şi nu poate justifica ignorarea calităţii de proprietar a acesteia şi respectiv facturarea în continuare a redevenţei şi penalităţilor de întârziere.
În consecinţă, recursul va fi admis, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi hotărârea primei instanţe va fi modificată în sensul admiterii contestaţiei la executare şi anulării actelor de executare efectuate prin adresa din 14 mai 2009.
Prin urmare, fiind desfiinţate actele de executare, în temeiul art. 4042 alin. (1) C. proc. civ., se va dispune şi restabilirea situaţiei anterioare executării prin obligarea intimatei la restituirea sumei de 5.332,25 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta-contestatoare SC P.T. SRL Prahova împotriva sentinţei nr. 57 din 29 martie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pe care o modifică în sensul că: admite contestaţia la executare, anulează actele de executare silită efectuate prin adresa din 14 mai 2009 emisă de intimata A.D.S. Bucureşti.
Dispune restabilirea situaţiei anterioare executării în sensul obligării intimatei A.D.S. la restituirea sumei de 5.332,25 lei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3369/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3378/2010. Comercial → |
|---|
