ICCJ. Decizia nr. 3417/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3417/2010
Dosar nr. 4954/1/2010
Şedinţa publică din 20 octombrie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 1880 din 21 mai 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a anulat recursul declarat de reclamantul G.D.A. împotriva deciziei nr. 108/ A-C din 13 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca insuficient timbrat.
La 7 iunie 2010, reclamantul G.D.A. a formulat, în termenul legal, contestaţie în anulare împotriva acestei hotărâri şi a solicitat anularea acesteia, invocând dispoziţiile art. 317 şi 318 C. proc. civ.
În susţinerea contestaţiei în anulare a arătat că hotărârea pronunţată este rezultatul unei erori materiale, deoarece, deşi, s-a conformat dispoziţiilor instanţei de recurs în sensul satisfacerii obligaţiei de a timbra cu taxă judiciară de timbru în valoare de 4 lei şi timbru judiciar de 0,15 lei, conform actului de procedură din 2 martie 2010, existând dovada la dosar, cererea de recurs a fost anulată ca insuficient timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 4 lei.
Analizând contestaţia în anulare prin prisma dispoziţiilor legale incidente, raportat la situaţia de fapt invocată se constată în primul rând că se circumscrie cazului reglementat de art. 318 teza I C. proc. civ., potrivit căruia, anularea unei hotărâri pronunţate în recurs se poate cere atunci când soluţionarea acesteia este rezultatul unei erori materiale, art. 317 C. proc. civ., se asemenea, invocat, nefiind incident în cauză faţă de conţinutul acestei reglementări, care se referă la ipoteza încălcării normelor de procedură, privind citarea părţilor, respectiv a celor care reglementează competenţa materială.
Cât priveşte pretinsa eroare materială, se constată că soluţia pronunţată s-a bazat pe dovezile existente la dosar la momentul pronunţării acesteia, recurenta depunând doar 0,15 lei timbru judiciar nu şi taxa judiciară de timbru aferentă cererii, în valoare de 4 lei, deşi a fost citată cu această menţiune la 2 martie 2010.
Contestatorul a ataşat, la prezenta contestaţie în anulare, factura nr. 48 din 12 aprilie 2010, în xerocopie, cu care tinde să dovedească că a achitat, la termen şi taxa judiciară de timbru la O.P. Braşov, Agenţia 3, dar această dovadă nu a fost depusă în faţa instanţei de recurs, neexistând niciun document care să ateste această situaţie.
Aprecierea greşelii materiale se face în raport cu situaţia existentă la dosar la momentul pronunţării hotărârii ce se atacată, deoarece numai faţă de acest moment se poate determina dacă soluţia pronunţată este rezultatul săvârşirii de către instanţă a unei erori materiale, precum ar fi neluarea în considerare a dovezii existente la dosar privind plata taxei judiciare de timbru.
Or, contestatorul deşi depune cu ocazia formulării prezentei contestaţii un act prin care se atestă că a achitat o taxă judiciară de timbru în valoarea de 4 lei, nu dovedeşte nici faptul că ea priveşte dosarul nr. 501/1259/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nici faptul că a fost depusă la acest dosar până la data pronunţării hotărârii.
aşa fiind, contestaţia în anularea este nefondată şi, în consecinţă, în baza art. 320 C. proc. civ., va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anularea deciziei Secţiei comerciale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 1880 din 21 mai 2010, formulată de contestatorul G.D.A.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3415/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3440/2010. Comercial → |
|---|
