ICCJ. Decizia nr. 3440/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3440/2010
Dosar nr. 2025/88/2008
Şedinţa publică din 21 octombrie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea sub nr. 2025/88/2008, reclamanta A.V.A.S. Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta SC A. SA Tulcea, solicitând instanţei, ca prin sentinţa ce o va pronunţa, să se constate nulitatea absolută a hotărârii A.G.E.A. nr. 2 din 1 noiembrie 2007.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că deţine 31,4299 % din capitalul social al pârâtei, iar pe ordinea de zi a A.G.E.A. din 1 noiembrie 2007 a fost majorarea capitalului social cu aport în numerar al acţionarilor existenţi.
Reclamanta a susţinut că s-au încălcat prevederile art. 123 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, întrucât convocatorul şedinţei nu conţine data de referinţă.
Se mai arată faptul că reprezentantul A.V.A.S. fost mandatat să voteze „împotriva" majorării capitalului social cu aport în numerar.
La data de 12 noiembrie 2008, M.M.F. şi M.C. au formulat cerere de intervenţie în nume propriu, solicitând constatarea nulităţii absolute a hotărârii A.G.E.A. nr. 2 din 1 noiembrie 2007.
În motivarea cererii intervenienţii au arătat că prin sentinţa civilă nr. 13948 din 23 noiembrie 2007 a Tribunalului Bucureşti s-a constatat acordul de voinţă cu privire la vânzarea pachetului de 26.965 acţiuni, reprezentând 30,6 % din capitalul social al societăţii pârâte, şi încheierea, la 14 ianuarie 2005, a contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni între M.M.F. şi A.V.A.S. Bucureşti.
S-a mai arătat că deşi intervenienta a solicitat punerea în executare a hotărârii, reclamanta nu a procedat la înregistrarea lui M.M.F. în calitatea de acţionar al societăţii pârâte.
De asemenea, s-a susţinut că prin hotărârea ce face obiectul cererii, s-a diminuat participaţia cu care intervenienţii urmau să fie înscrişi în Registrul Acţionarilor societăţii, astfel fiindu-le grav afectate interesele.
Prin sentinţa civilă nr. 21 din 23 aprilie 2009 a Tribunalului Tulcea au fost respinse excepţiile tardivităţii introducerii cererii principale şi a lipsei calităţii procesuale active a intervenientului M.C.
A fost respinsă cererea principală precum şi cererea de intervenţie.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
În ce priveşte excepţia tardivităţii introducerii cererii principale, s-a apreciat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, dreptul la acţiune fiind imprescriptibil.
Şi cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active a intervenientului M.C. s-a reţinut că este nefondată, deoarece, în baza art. 30 C. fam., acţiunile dobândite prin cumpărare de soţia sa, au devenit bun comun.
Cu privire la fondul cererii de chemare în judecată, prima instanţă a reţinut că din cuprinsul dispoziţiilor art. 123 alin. (2) şi al art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 şi respectiv din dispoziţiile actului constitutiv al SC A. SA Tulcea, nu rezultă că menţiunea cu privire la data de referinţă este obligatoriu de inclus în cuprinsul convocatorului, fiind suficient ca această dată să fie stabilită şi adusă în orice mod la cunoştinţă acţionarilor cu drept de vot.
S-a reţinut, de asemenea, că prin adresa nr. 745 din 3 octombrie 2007 pârâta, prin director M.M., a înaintat către A.V.A.S. Bucureşti documentaţia solicitată, iar ca urmare a primirii acestei documentaţii reclamanta a emis adresa nr. VP 4 /3164 din 24 octombrie 2007 prin care a mandatat reprezentantul său în A.G.A. să voteze împotrivă, la ambele puncte de pe ordinea de zi, fără a susţine că nu cunoaşte toate datele pentru a putea vota.
În ce priveşte motivele de nulitate invocate de către intervenienţi, prima instanţă a reţinut că au fost respectate prevederile art. 317 alin. (3) şi (6) din Legea nr. 31/1990 cu privire la convocarea acţionarilor, motivele care au determinat majorarea capitalului social nefiind obligatoriu de precizat în textul convocatorului, nici potrivit dispoziţiilor Legii nr. 31/1990 şi nici potrivit celor din actul constitutiv.
S-a mai reţinut că, la A.G.E.A. din 1 noiembrie 2007 au fost respectate prevederile art. 115 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 31/1990, la adunare prezenţa fiind de 3/5 din numărul total de drepturi de vot, iar pentru punctele propuse pe ordinea de zi au existat două voturi pentru, iar unul împotrivă, fiind întrunită majoritatea de 2/3 din drepturile de vot ale acţionarilor prezenţi.
Nu a fost reţinut calculul făcut de intervenienţi, cu privire la cotele de participare ale acţionarilor la capitalul social, deoarece sentinţa comercială, nr. 13948 din 23 noiembrie 2007 a Tribunalului Bucureşti a devenit executorie la 23 noiembrie 2007, iar hotărârea atacată a fost adoptată la 1 noiembrie 2007.
Faptul că hotărârea atacată nu a fost depusă în termenul prevăzut de lege la O.R.C. pentru a fi menţionată în registru şi publicată în M. Of., nu poate conduce la constatarea nulităţii absolute şi nici măcar nu atrage o nulitate relativă, câtă vreme nu s-a demonstrat vreo vătămare în persoana intervenienţilor, pentru înregistrarea cu întârziere a menţiunilor în Registrul Comerţului, judecătorul delegat putând aplica amenzi judiciare, dacă fapta nu constituie infracţiune.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanta A.V.A.S. Bucureşti şi intervenienţii M.M.F. şi M.C.
Prin Decizia civilă nr. 97/ COM din 7 octombrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială de contencios administrativ şi fiscal, au fost respinse apelurile declarate de reclamantă şi respectiv de intervenienţi.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Potrivit probelor aflate la dosarul cauzei, pârâta SC A. SA Tulcea este o societate comercială pe acţiuni nominative, de tip închis, ca urmare a hotărârii A.G.E.A. din 19 februarie 2003, motiv pentru care a fost radiată din înregistrarea O.E.V.M. din cadrul C.N.V.M., conform deciziei nr. 28 - 29 din 19 august 2003, aspect cunoscut de reclamantă şi intervenienţi.
Prin urmare, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 123 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, deci nici critica reclamantei cu privire la acest aspect nu poate fi reţinută.
De asemenea, documentele solicitate de A.V.A.S. au fost comunicate reclamantei cu curier rapid în data de 10 octombrie 2007, iar în baza acestor documente A.V.A.S. şi-a mandatat reprezentantul său să voteze „împotrivă" la ambele puncte la ordinele de zi.
De altfel, din cuprinsul hotărârii a cărei nulitate se cere, rezultă că ceea ce s-a hotărât este doar propunerea de majorare a capitalului social şi modalitatea de realizare a majorării, urmând ca majorarea propriu zisă să se realizeze la o dată ulterioară.
În ce priveşte apelul intervenienţilor s-a reţinut că aceştia au criticat hotărârea primei instanţe sub aceleaşi aspecte invocate şi în cererea de intervenţie, însă prin concluziile scrise, depuse ulterior dezbaterilor, au fost invocate alte motive de legalitate, acestea nefiind discutate în contradictoriu cu celelalte părţi.
Instanţa de apel a reţinut că celelalte critici nu sunt întemeiate, fiind respectate dispoziţiile art. 14 şi art. 15 din statutul societăţii pârâte, acestea, fiind în concordanţă cu dispoziţiile art. 115 din Legea nr. 31/1990.
Totodată, s-a reţinut că au fost respectate dispoziţiile art. 101 alin. (1) şi cele ale art. 117 alin. (3) şi (6) din Legea nr. 31/1990, prin raportare şi la dispoziţiile art. 7 alin. (6) din actul constitutiv, şedinţa din 1 noiembrie 2007 fiind ţinută ca urmare a neîndeplinirii cerinţelor de cvorum pentru şedinţa din 31 octombrie 2007.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamanta A.V.A.S. Bucureşti cât şi intervenienţii M.C. şi M.M.F.
I. În recursul său reclamanta A.V.A.S. Bucureşti a adus următoarele critici deciziei recurate.
1. Hotărârea instanţei de apel este nelegală fiind dată cu încălcarea legii, respectiv a dispoziţiilor art. 123 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.
Astfel, reclamanta susţine că în convocatorul şedinţei A.G.E.A. a SC A. SA Tulcea din data de 1 noiembrie 2007 nu se precizează data de referinţă, fiind încălcate în acest fel dispoziţiile imperative ale art. 123 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.
2. În mod greşit a reţinut instanţa de apel că societatea pârâtă a transmis către A.V.A.S. documentaţia solicitată.
Tocmai pentru că nu a primit documentaţia solicitată A.V.A.S. a mandatat pe reprezentantul său în A.G.E.A. să voteze împotriva punctelor aflate pe ordinea de zi.
Prin adoptarea hotărârii nr. 2 din 1 noiembrie 2007 s-a comis o fraudă la lege, eludându-se norme legale imperative, care au condus la diminuarea aportului la capitalul social, în ce priveşte pe reclamantă.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
II. În recursul lor, intervenienţii au adus următoarele critici deciziei recurate.
1. Instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra criticilor privind încălcarea dispoziţiilor art. 19 din Normele Metodologice de aplicare a OUG nr. 88/1997 şi a Legii nr. 137/2002 adoptate prin HG nr. 577/2002.
Intervenienţii arată că la licitaţia organizată la data de 13 ianuarie 2005 a fost declarată câştigătoare intervenienta M.M.F., prin procesul-verbal din 14 ianuarie 2005, însă reclamanta A.V.A.S. nu a făcut nici un demers pentru înregistrarea acestei situaţii în evidenţele societăţii comerciale supuse privatizării, fapt ceea ce a atras chemarea în judecată a acesteia, iar prin sentinţa civilă nr. 13948 din 23 noiembrie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a constatat încheiată convenţia de vânzarea pachetului de acţiuni, ca urmare a licitaţiei din ianuarie 2005.
Intervenienţii consideră că transferul proprietăţii asupra acţiunilor nu a avut loc, deoarece între timp a intervenit hotărârea A.G.E.A. din 1 noiembrie 2007, care a dispus, în mod nelegal, modificarea numărului de acţiuni şi a capitalului social, măsuri interzise de dispoziţiile legale menţionate.
2. Hotărârea nr. 2 din 1 noiembrie 2007 a A.G.E.A. a SC A. SA Tulcea a fost adoptată de o adunare generală extraordinară care nu a fost statutar constituită.
Motivarea instanţei de apel este neîntemeiată, deoarece face referire la dispoziţiile art. 14 din actul constitutiv adoptat prin hotărârea nr. 1 a A.G.E.A. din 25 martie 2008 care a modificat statul societăţii comerciale pârâte adoptat încă din anul 1990.
Intervenienţii susţin că statutul valabil la data de 1 noiembrie 2007 nu vorbea nimic despre numărul de voturi pentru ca o adunarea extraordinară să fie statutară, ci despre cota de participaţie la capitalul social.
În mod greşit s-a reţinut de către instanţa de apel că la A.G.E.A. din 1 noiembrie 2007 a participat şi reprezentantul A.V.A.S., deoarece din procesul-verbal întocmit la acea dată rezultă că au fost prezenţi numai doi acţionari, care deţineau împreună 46,61 % din capitalul social, situaţie care vine în contradicţie cu art. 15 din statut.
De asemenea, instanţa de apel nu a avut în vedere dispoziţiile art. 115 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.
S-a mai susţinut că hotărârea nr. 1 din 11 octombrie 2007 a A.G.E.A. nu a fost înregistrată la registrul comerţului decât după data de 25 martie 2008, astfel că prevederea statutară modificată la acea dată nu îi este opozabilă.
Recurenţii intervenienţi susţin că hotărârea instanţei de apel a fost dată şi cu încălcarea dispoziţiilor art. 212 alin. (1) şi art. 216 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.
Analizând Decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează.
I. În ce priveşte recursul reclamantei A.V.A.S. Bucureşti.
1. Hotărârea instanţei de apel nu a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 123 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.
Pe de o parte, aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de apel, dispoziţiile invocate nu sunt incidente în cauză, societatea pârâtă fiind o societate comercială pe acţiuni nominative, de tip închis, acţionarii acesteia neposedând acţiuni la purtător.
Pe de altă parte, din dispoziţiile alin. (2) al art. 123 din Legea nr. 31/1990 nu rezultă că în convocator trebuie să existe data de referinţă, ci numai faptul că această dată trebuie fixată de Consiliul de Administraţie sau de directorat, iar acţionarii îndreptăţiţi să voteze, să fie înştiinţaţi, or, acest lucru s-a petrecut, reprezentantul reclamantei participând la A.G.E.A. din 1 noiembrie 2007, şi votând „împotrivă" asupra problemelor existente pe ordinea de zi.
2. Nici cea de-a doua critică nu poate fi reţinută, instanţa de apel motivând, în mod clar, de ce a reţinut faptul că reclamantei i-au fost transmise documentele solicitate.
De altfel, această critică vizează o stare de fapt, deci temeinicia hotărârii recurate, or, sub acest aspect instanţa de recurs nu mai poate analiza Decizia recurată, pct. 10 şi 11 ale art. 304 C. proc. civ., fiind abrogate prin OUG nr. 138/2000.
II. În ce priveşte recursul formulat de intervenienţii M.C. şi M.M.F.
1. Instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra încălcării dispoziţiilor art. 19 din HG nr. 577/2002, însă a arătat de ce nu a făcut acest lucru şi anume, pentru motivul că aceste critici au fost formulate prin notele scrise, depuse la dosarul cauzei după dezbateri.
Instanţa de apel a procedat în mod legal, deoarece, potrivit art. 287 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., cererea de apel trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept, aceste cerinţe putând fi îndeplinite până cel mai târziu la prima zi de înfăţişare.
Cum apelanţii intervenienţi au formulat aceste critici după dezbateri, în mod legal, instanţa de apel nu le-a luat în seamă.
Chiar dacă intervenienta M.M.F. a fost declarată câştigătoare a licitaţiei organizată în ianuarie 2005, în legătură cu vânzarea pachetului de acţiuni deţinut de reclamantă la societatea pârâtă, acest fapt a fost consfinţit abia la data de 23 noiembrie 2007, prin sentinţa civilă nr. 13948 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, însă hotărârea nr. 2 a A.G.E.A. a societăţii pârâte a fost adoptată la data de 1 noiembrie 2007, deci înainte ca sentinţa civilă nr. 13948 să fie pronunţată şi să poată fi luată în seamă.
2. Nici cea de-a doua critică nu poate fi reţinută.
Aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de apel, la dosarul cauzei se află actul constitutiv al societăţii comerciale pârâte, actualizat şi aprobat prin hotărârea nr. 1 din 11 octombrie 2007 a A.G.E.A. a SC A. SA Tulcea.
Potrivit dispoziţiilor art. 232 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, hotărârile luate de adunarea generală în limitele legii sau actului constitutiv sunt obligatorii chiar pentru acţionari care nu au luat parte la adunare sau au votat contra.
Prin urmare, la data adoptării hotărârii nr. 2/2007 era în vigoare statutul modificat al societăţii pârâte, statut care le este opozabil şi intervenienţilor, iar în cuprinsul art. 14 din statut sunt prevăzute condiţiile de cvorum pentru convocarea adunărilor generale, condiţii reţinute în mod corect, ca îndeplinite, atât de instanţa de apel cât şi de prima instanţă.
De altfel, şi instanţa de apel a arătat că textul modificat al actului constitutiv este în concordanţă cu dispoziţiile art. 115 din Legea nr. 31/1990, iar convocarea s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 117 alin. (3) şi (6) din Legea nr. 31/1990.
Din această perspectivă este nefondată şi critica cu privire la faptul că la a doua convocare a A.G.E.A., cea din data de 1 noiembrie 2007, nu ar fi fost respectate condiţiile de cvorum, deoarece au participat doar doi acţionari, care deţineau împreună doar 46,61 % din capitalul social, deoarece, recurenţi intervenienţi se raportează, în mod greşit, la art. 15 din fostul statut al societăţii pârâte, la acea dată fiind aplicabile dispoziţiile art. 14 din statutul modificat, aşa cum s-a arătat mai sus, or, potrivit acestor dispoziţii din statutul modificat, cvorumul a fost cel statutar şi legal.
Atâta timp cât hotărârea nr. 1 din 11 octombrie 2007 a A.G.E.A. a SC A. SA Tulcea nu a fost anulată, ea îşi produce efectele, inclusiv cu privire la intervenienţi, care, la data adoptării ei, aveau calitatea de asociaţi, neavând nici o importanţă faptul că aceasta a fost înregistrată în Registrul Comerţului abia în martie 2008.
Criticile cu privire la nerespectarea dispoziţiilor art. 212 alin. (1) şi respectiv art. 216 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 au fost ridicate pentru prima dată în recurs şi, prin urmare, ele nu pot fi avute în vedere de către instanţa de recurs.
Având în vedere cele de mai sus, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ambele recursuri ca nefondate.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., recurenţii vor fi obligaţi la 11900 lei cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă SC A. SA Tulcea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti şi de intervenienţii în interes propriu M.C. şi M.M.F. împotriva deciziei nr. 97/ COM din 7 octombrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială de contencios administrativ şi fiscal.
Obligă recurenţii la 11900 lei cheltuieli de judecată către intimata SC A.C. SA Tulcea.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 21 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3417/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3447/2010. Comercial → |
|---|
