ICCJ. Decizia nr. 3451/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3451/2010
Dosar nr. 2294/1/2010
Şedinţa publică din 21 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Prin sentinţa civilă nr. 3331 din 10 octombrie 2007 a Tribunalului Maramureş, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul N.N., în contradictoriu cu pârâtele N.L. şi SC F.N. SRL Baia Mare, a fost dispusă dizolvarea societăţii pârâte, respingându-se cererea reconvenţională formulată de pârâta N.L. privind excluderea pârâtului reclamant N.N.
Prin Decizia civilă nr. 56 din 18 martie 2008, Curtea de Apel Cluj a admis apelul formulat de pârâta N.L. împotriva sentinţei civile nr. 3331 din 10 octombrie 2007, a schimbat sentinţa apelată, în parte, în sensul că a respins acţiunea formulată de reclamant, menţinând restul dispoziţiilor sentinţei.
Recursul declarat de reclamant a fost admis prin Decizia civilă nr. 2912 din 16 octombrie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. 4114/100/2006, a fost casată Decizia recurată, cauza fiind trimisă spre rejudecare la instanţa de apel.
În rejudecarea apelului, prin Decizia civilă nr. 18 din 10 februarie 2009, a fost respins apelul pârâtei N.L., ca nefondat, reţinându-se că pârâta şi-a manifestat acordul de voinţă în faţa primei instanţe, în ce priveşte dizolvarea societăţii comerciale pârâte.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtele N.L. şi SC F.N. SRL Baia Mare.
În recursul său, pârâta N.L. a adus următoarele critici deciziei recurate.
1. Hotărârea instanţei de apel este nelegală, deoarece aceasta nu s-a pronunţat asupra susţinerii sale, în legătură cu faptul că societatea comercială nu a fost legal reprezentată, atâta timp cât cei doi asociaţi şi administratori au formulat cereri de excludere reciprocă din calitatea de asociat.
S-a mai susţinut de către recurentă că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra tuturor capetelor de cerere formulate de către părţi, şi că este necesară administrarea probei cu verificarea de scripte.
2. Este nelegală hotărârea instanţei de apel, deoarece aceasta nu a analizat dacă în cauză sunt incidente sau nu dispoziţiile art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990.
Recurenta apreciază că acţiunea trebuia respinsă, deoarece neînţelegerile grave dintre asociaţi, care împiedică funcţionarea societăţii, provin din culpa asociatului reclamant, şi că acesta este cel care a luat bunuri din proprietatea societăţii şi le-a înstrăinat.
Prin Decizia nr. 445 din 5 februarie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în dosarul nr. 1833/33/2008 a fost anulat recursul declarat de pârâta N.L. şi a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta SC F.N. SRL.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţia în anulare petenta N.L., arătând că la data când s-a soluţionat recursul, la dosarul cauzei se afla chitanţa nr. 1236, prin care se făcea dovada achitării taxei judiciare de timbru, la dosar existând şi timbru judiciar.
Prin Decizia nr. 2307 din 17 iunie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a fost admisă contestaţia în anulare formulată de contestatoarea N.L., a fost anulată Decizia nr. 445 din 5 februarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială şi s-a dispus rejudecarea recursului, reţinându-se că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., la dosarul cauzei aflându-se originalul chitanţei cu plata taxei judiciare de timbru în sumă de 19,5 lei, precum şi timbru judiciar de 0,15 lei.
Analizând Decizia nr. 18 din 10 februarie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin raportare la criticile formulate de recurenta N.L., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează.
1. Prima critică nu poate fi reţinută, deoarece, SC F.N. SRL a fost legal reprezentată, atâta timp cât ambii administratori (părţile persoane fizice) au fost prezente în instanţă atât pe parcursul soluţionării cauzei cât şi la dezbateri.
Recurenta nu arată cu privire la care anume capete de cerere nu s-a pronunţat instanţa de apel, prin urmare, această critică nu poate fi analizată.
De asemenea, proba cu verificarea de scripte nu poate fi solicitată direct în faţa instanţei de recurs.
2. Nici cea de-a doua critică nu poate fi reţinută, deoarece, atât prima instanţă cât şi instanţa de apel, în rejudecare, au analizat probele administrate, tocmai prin raportare la dispoziţiile art. 227 lit. e) din Legea nr. 31/1990, ajungând la concluzia că SC F.N. SRL trebuie dizolvată, ca urmare a imposibilităţii funcţionării acesteia, consecinţa neînţelegerilor grave dintre asociaţi, fapt cu care recurenta a fost de acord.
Criticile privind starea de fapt, în legătură cu vinovăţia reclamantului N.N., legată de dizolvarea societăţii, prin aceea că el este cel care ar fi sustras bunuri ce aparţinea societăţii, nu mai pot fi analizate în calea de atac a recursului, aceste critici vizând temeinicia deciziei recurate, or, sub acest aspect, hotărârea instanţei de apel nu mai poate fi analizată, dispoziţiile pct. 10 şi 11 ale art. 304 C. proc. civ., fiind abrogate prin OUG nr. 138/2000.
Având în vedere cele de mai sus, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta N.L. împotriva deciziei nr. 18 din 10 februarie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, după rejudecare, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 21 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3450/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3452/2010. Comercial → |
|---|
