ICCJ. Decizia nr. 342/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 342/2010
Dosar nr. 6704/3/2008
Şedinţa publică de la 2 februarie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 111 din 18 noiembrie 2008 pronunţată în dosarul nr. 6704/3/2008 al Tribunalului Comercial Cluj s-a respins excepţia tardivităţii acţiunii formulate de reclamantul C.Şt. în nume personal şi în calitate de asociat al SC U.I.E. SRL împotriva pârâtelor SC E.A.T.E.E. SA şi SC U.I.E. SRL, s-a respins excepţia autorităţii de lucru judecat cu privire la capătul de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute a hotărârii A.G.E.A. nr. 1 din 28 iulie 2005 a pârâtei, s-a respins excepţia inadmisibilităţii petitului privind constatarea nulităţii absolute a hotărârii A.G.E.A. nr. 2 din 28 iulie 2005. Totodată s-a admis excepţia inadmisibilităţii cu privire la capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute a hotărârii A.G.E.A. nr. 1 din 28 iulie 2005, cu consecinţa respingerii acestuia ca fiind inadmisibil şi s-a respins ca nefondat petitul privind constatarea nulităţii absolute a hotărârii A.G.E.A. nr. 2 din 28 iulie 2005.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă învestită ca urmare a admiterii cererii de strămutare, a reţinut în esenţă că reclamantul, prin acţiunea înregistrată în dosarul nr. 6704/3/2008 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a solicitat constatarea nulităţii absolute a hotărârii A.G.E.A. nr. 1 din 28 iulie 2005 privind revocarea sa din funcţia de administrator al pârâtei SC U.I.E. SRL şi a hotărârii A.G.A. nr. 2 din 28 iulie 2005 privind mutarea sediului pârâtei, cu motivarea că ambele hotărâri sunt lovite de nulitate absolută fiind luate de către SC E.A.T.E.E. SA, care nu mai avea calitatea de asociat majoritar, ci doar pe aceea de creditor al SC U.I.E. SRL, iar convocarea nu a fost îndeplinită cu respectarea cerinţelor legale.
Soluţionând cu prioritate, conform art. 137 C. proc. civ., excepţiile invocate de pârâta SC E.A.T.E.E. SA, tribunalul, a respins excepţia tardivităţii formulării acţiunii în considerarea faptului că potrivit art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 dreptul la acţiune este imprescriptibil, când se invocă motive de nulitate absolută, iar cererea poate fi formulată de orice persoană interesată.
Excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată în raport de acţiunea înregistrată în dosarul nr. 1603/122/2006 al Tribunalului Giurgiu având ca obiect anularea hotărârii A.G.E.A. nr. 1 din 22 iulie 2005 a fost respinsă conform art. 163 C. proc. civ. şi art. 1201 C. civ., cu motivarea că obiectul celor două acţiuni este diferit din perspectiva nulităţii invocate, iar pe de altă parte, hotărârea pronunţată nu este irevocabilă, dosarul aflându-se încă pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
În privinţa excepţiei inadmisibilităţii petitului având ca obiect constatarea nulităţii A.G.E.A. nr. 2 din 28 iulie 2005 s-a reţinut că, existenţa unei hotărâri judecătoreşti irevocabile prin care s-a cenzurat legalitatea încheierii judecătorului delegat la registrul comerţului referitoare la schimbarea sediului societăţii nu justifică admiterea excepţiei în prezentul litigiu.
Aceeaşi excepţie invocată cu referire la constatarea nulităţii hotărârii A.G.E.A. nr. 1 din 28 iulie 2005 a fost admisă, cu motivarea că potrivit art. 196 şi art. 132 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, administratorii nu pot ataca hotărârea adunării generale referitoare la revocarea lor din funcţie.
Referitor la solicitarea reclamantului de constatare a nulităţii hotărârii nr. 2 din aceeaşi dată, tribunalul constatând că nu sunt întemeiate susţinerile privind încălcarea dispoziţiilor legale în materia convocării, a respins ca nefondat acest capăt de cerere.
Prin decizia civilă nr. 55 din 2 aprilie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a admis apelul reclamantului cu consecinţa anulării sentinţei, admiterii excepţiei de litispendenţă în raport cu acţiunea ce face obiectul dosarului nr. 2363/122/2008 al Tribunalului Giurgiu (nr. vechi 1603/122/2006) şi s-a dispus trimiterea dosarului la Tribunalul Giurgiu, ca instanţă mai întâi învestită, în vederea continuării judecăţii.
Pentru a proceda în acest mod, instanţa de apel a arătat că dosarul aflat pe rolul Tribunalului Giurgiu a parcurs deja un ciclu procesual fiind în rejudecare după casare, este îndeplinită identitatea cerută de art. 1201 C. civ., în condiţiile în care o cerere de chemare în judecată similară a fost adresată de reclamant instanţei anterior menţionate, având ca obiect „anularea hotărârii A.G.E.A. nr. 1 din 28 iulie 2005 ca nelegală şi netemeinică, căzută în nulitate absolută”, pentru aceleaşi considerente menţionate în acţiunea din prezentul dosar, motiv pentru care a admis excepţia prevăzută de art. 163 C. proc. civ., pe care a invocat-o din oficiu.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC E.A.T.E.E. SA criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1, 7 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor recurenta invocă faptul că instanţa de apel a judecat cauza în mod eronat în şedinţă publică, hotărârea pronunţată în aceste condiţii fiind lovită de nulitate absolută deoarece au fost încălcate prevederile art. 132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990, potrivit cărora cererea se judecă în camera de consiliu. Nesocotirea acestei dispoziţii legale atrage incidenţa motivului de casare prevăzute de art. 304 pct. 1 C. proc. civ.
A doua critică întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 vizează nelegalitatea deciziei recurate care a ignorat argumentele referitoare la neîndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 163 şi 166 C. proc. civ., în condiţiile în care, contrar celor reţinute de instanţa de apel, în speţă cauza celor două acţiuni este identică, însă părţile şi obiectul lor sunt diferite, acesta fiind, de altfel, motivul pentru care a solicitat suspendarea judecăţii dosarului aflat pe rolul Tribunalului Giurgiu.
De asemenea, arată recurenta instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală, motiv prevăzut de art. 304 pct. 9, întrucât a încălcat principiul disponibilităţii şi al contradictorialităţii, în sensul art. 129 şi art. 723 alin. (2) C. proc. civ., deoarece a invocat din oficiu o excepţie de ordine publică, pe care nu a pus-o în discuţia părţilor şi a admis-o în mod eronat.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate şi dispoziţiilor legale anterior menţionate, Curtea constată că este nefondat.
Astfel, în privinţa primului motiv de casare, respectiv faptul că „instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale”, se impune precizarea că, în realitate dezvoltarea criticilor vizează aplicarea greşită a normelor procedurale referitoare la modul de soluţionare a cererilor prevăzute de art. 132 din Legea nr. 31/1990, astfel încât sediul materiei este art. 304 pct. 5 C. proc. civ. şi nu cele ale art. 304 pct. 1 C. proc. civ., invocate de recurentă şi care se referă la modul de alcătuire al completului de judecată.
Prin urmare, verificând critica, din această perspectivă, se va reţine că dispoziţiile art. 132 reglementează modul de soluţionare al cererilor având ca obiect anularea hotărârilor adunării generale, în faţa primei instanţe, care va judeca litigiul, în camera de consiliu, potrivit alin. (9) din aceeași lege. Pentru soluţionarea apelului în lipsa unei dispoziţii legale în acest sens, corect s-a procedat în conformitate cu dispoziţiile comune cuprinse în art. 121 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora „şedinţele vor fi publice, afară de cazurile când legea dispune altfel”.
Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se va reţine că, contrar celor susţinute de recurentă, instanţa de apel a analizat excepţia litispendenţei, ajungând la concluzia că sunt îndeplinite cerinţele art. 163 C. proc. civ. şi art. 1201 C. civ., în condiţiile în care pe rolul Tribunalului Giurgiu exista deja un dosar înregistrat anterior şi aflat în rejudecare după casare, între aceleaşi părţi, cu acelaşi obiect şi pentru aceeaşi cauză, cu referire la solicitarea de constatare a nulităţii hotărârii A.G.E.A. nr. 1 din 28 iulie 2005.
De altfel, deşi contestă existenţa litispendenţei, însăşi recurenta precizează că a considerat, în condiţiile date, necesar să solicite suspendarea cauzei aflate pe rolul Tribunalului Giurgiu, atitudine procesuală, care în realitate confirmă faptul că instanţa de apel a admis justificat excepţia invocată.
De asemenea, cu privire la încălcarea principiilor disponibilităţii şi al contradictorialităţii, criticii invocate în temeiul art. 129 şi 723 alin. (2) C. proc. civ., se impune precizarea că dezvoltarea criticilor nu face posibilă identificarea motivelor pentru care recurenta consideră că s-a încălcat principiul disponibilităţii, sau ale art. 723 alin. (2) C. proc. civ., care sancţionează abuzul de drept al părţii care îşi exercită cu rea-credinţă drepturile procesuale.
Referitor însă la omisiunea instanţei de apel de a pune în discuţia contradictorie a părţilor excepţia litispendenţei, invocată din oficiu, Curtea constată că, încheierea de şedinţă din 12 martie 2009, relevă contrariul, astfel încât şi această critică va fi înlăturată.
În concluzie, recursul este nefondat şi va fi respins, ca atare, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta SC E.A.T.E.E. SA GRECIA împotriva deciziei nr. 55/2009 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3282/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3528/2010. Comercial → |
|---|
