ICCJ. Decizia nr. 3545/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3545/2010
Dosar nr. 5172/118/2007
Şedinţa de la 27 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC T. SA Constanţa, prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia comercială, a chemat în judecată pe pârâta SC G.N.N.T. SRL solicitând instanţei, ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună constatarea încetării contractului de închiriere nr. 745 din 15 mai 2004 ca urmare a ajungerii la termen, precum şi evacuarea pârâtei din spaţiul comercial ce a făcut obiectul contractului de închiriere situat la parterul centrului comercial T.M.
Prin sentinţa nr. 6083 din 19 octombrie 2009, Tribunalul Constanţa, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea reclamantei SC T. SA şi a constatat încetat contractul de închiriere nr. 745 din 15 mai 2004 încheiat de părţi prin expirarea termenului de închiriere. A respins, ca rămas fără obiect, capătul de cerere privind evacuarea pârâtei SC G.N.N.T. SRL din spaţiul ce a făcut obiectul contractului de închiriere nr. 745/2004. A fost respinsă ca nefondată cererea reconvenţională formulată de pârâta reconvenientă SC G.N.N.T. SRL în contradictoriu cu reclamantul SC T. SA.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că este adevărat că rămânerea pârâtei în spaţiul închiriat după încetarea contractului, precum şi emiterea de facturi pentru chirie şi utilităţi aferente acestei perioade poate avea semnificaţia unei prelungiri a duratei contractului. Însă, corespondenţa dintre părţi (adresele emise de către reclamanta) atestă faptul că reclamanta nu a mai dorit prelungirea duratei contractului de închiriere ulterior datei de 15 mai 2007, propunându-i pârâtei mutarea într-un alt spaţiu, având în vedere că au început lucrările de reparaţii şi modernizare în centrul comercial T.M., propunere refuzată.
Instanţa de fond, a reţinut că prin aceasta corespondenţă plăţile efectuate de pârâtă cu titlul de chirie şi utilităţi ulterior datei de 15 mai 2007 (când a refuzat să părăsească spaţiul închiriat) aveau semnificaţia acoperirii despăgubirilor suferite de reclamantă, şi nicidecum a acceptului reclamantei pentru prelungirea duratei contractului.
De altfel, clauza contractuală din art. 3.6, în concordanţă cu toată corespondenţa anterioară încetării contractului, conduc la concluzia că voinţa reală a părţilor a fost de a modifica contractul numai prin act adiţional, ca rezultat al înţelegerii lor în ceea ce priveşte elementele esenţiale ale convenţiei (durata, cuantumului chiriei).
Cât timp părţile nu au încheiat un asemenea act adiţional, instanţa a apreciat că efectele contractului de închiriere nr. 745/2004 au încetat la expirarea duratei prevăzută în art. 3.1, iar din această perspectivă primul capăt de cerere s-a apreciat ca fiind întemeiat.
În ceea ce priveşte cel de-al doilea capăt de cerere, instanţa l-a respins ca rămas fără obiect, reţinând ca pârâta a fost deja evacuată din spaţiul închiriat printr-o hotărâre pronunţată pe calea ordonanţei preşedinţiale, hotărâre care a fost deja pusă în executare de B.E.J. S.C.A. şi S.G.S. la data de 31 iulie 2007, aspect care rezultă din expertiza contabilă efectuată în cauză.
De altfel, pârâta a solicitat prin cererea reconvenţională predarea folosinţei spaţiului comercial, ceea ce înseamnă că a pierdut dreptul de folosinţă.
Referitor la cererea reconvenţională, instanţa a apreciat că faţă de soluţia dată acţiunii principale, în sensul constatării încetării contractului de închiriere, primul capăt privind obligarea reclamantei să încheie contract de închiriere şi să îi predea folosinţa spaţiului este neîntemeiat.
Pârâta reconvenientă SC G.N.N.T. SRL nu se poate prevala de adresa nr. 215 din 29 ianuarie 2007 emisă de reclamantă şi de răspunsul ei la aceasta, sau de facturile emise de reclamantă ulterior datei de 15 mai 2007, pentru a se considera că a operat prelungirea contractului de închiriere, cât timp modificarea contractului era posibilă doar printr-un act adiţional, pe care părţile nu l-au încheiat.
Instanţa de fond a apreciat că pornind de la premisa că durata contractului de închiriere a expirat la 15 mai 2007, nu se poate reţine vreo culpă în sarcina reclamantei pentru atragerea răspunderii sale delictuale şi nici săvârşirea vreunei fapte culpabile producătoare de prejudicii în patrimoniul pârâtei. Faptul că pârâta, ulterior încetării contractului, nu a realizat profituri din activitatea pe care o desfăşura în spaţiul închiriat, că a achitat salarii şi a format doi noi angajaţi nu poate fi imputat reclamantei, cât timp toată corespondenţa dintre părţi contura imposibilitatea încheierii unui act adiţional la contractul de închiriere pentru prelungirea duratei acestuia, ceea ce impunea din partea pârâtei luarea unor măsuri corespunzătoare pentru derularea activităţii într-un alt spaţiu.
Curtea de Apel Constanta, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 23/ COM din 1 martie 2010, a respins, ca nefundat, apelul pârâtei reconvenţionale SC G.N.N.T. SRL.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a apreciat că nu poate fi reţinută culpa reclamantei în producerea unui prejudiciu societăţii pârâte, întrucât aceasta din urma avea cunoştinţă de faptul că l ocaţiunea a încetat şi că va continua numai în baza unui act adiţional semnat de părţi, act ce nu a fost încheiat iar tacita relocaţiune nu a operat, în speţă, întrucât locatorul nu a rămas în pasivitate permiţându-i locatarului să folosească spaţiul şi încasând chiria aferentă, adresele nr. 1014 din 11 mai 2007 şi 1030 din 14 mai 2007 emise de societatea reclamanta fiind relevante în ceea ce priveşte voinţa juridică a acesteia. Doar dacă locatorul şi-ar fi revocat intempestiv oferta s-ar putea vorbi de incidenţa art. 998 C. civ. şi existenţa unui prejudiciu produs locatarului respectiv, SC G.N.N.T. SRL.
S-a mai reţinut că în cauză, nu s-a dovedit prin nici un mijloc de probă faptul că datorită faptei ilicite a SC T.M. SA reconvenienta a suferit un prejudiciu compus din salarii achitate şi cheltuieli de formare a unui angajat, precum şi din vânzări.
Reţinând inexistenţa faptei culpabile în sarcina reclamantei, ca o condiţie cumulativă ce trebuie îndeplinită pentru antrenarea răspunderii delictuale, prima instanţă nu a mai analizat probele administrate în cauză pentru cuantificarea prejudiciului societăţii. Faţă de această soluţie prima instanţă nu avea obligaţia de a valorifica şi de a analiza expertiza şi înscrisurile privind cuantumul prejudiciului.
În final, s-a apreciat că şi critica referitoare la nerespectarea principiului continuităţii este nefondată întrucât din procesul verbal de la dosar fond-rezultă că magistratul care a administrat probele în dosarul de fond şi-a încetat activitatea în urma pensionării astfel încât, în mod corect au fost planificaţi în şedinţa de judecată magistraţii din programarea de permanenţă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC G.N.N.T. SRL, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 si 9 C. proc. civ., prin care se solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii cererii reconvenţionale, privind obligarea reclamantei la plata prejudiciului cauzat în valoare de 110.574 lei.
În dezvoltarea recursului, recurenta susţine că instanţa de apel a ignorat faptul că instanţa de fond a stabilit vinovăţia SC T. SA, raportat la probele din dosar, respectiv proba cu înscrisuri, interogatoriu şi după prorogarea probei cu expertiza.
Recurenta susţine că în considerentele hotărârii judecătoreşti atacate nu rezultă ce s-a întâmplat în dosar, întrucât nu se face referire la interogatorii, la expertize, la înlocuirea experţilor, la încuviinţarea obiecţiilor la expertiza, la omologarea expertizei, nici la motivele care au determinat instanţa sa înlăture expertiza. De altfel, apreciază că instanţa se referă strict la contractul între părţi, şi la corespondenţa, pe care însă le administrează în mod subiectiv, însă omite că în materie comercială dovada încheierii contractului se face cu orice mijloc de probă.
La termenul din 27 octombrie 2010, intimata-reclamantă SC T. SA Constanţa a invocat excepţia nulităţii recursului, potrivit art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 3021 C. proc. civ., a luat în examinare excepţia nulităţii recursului.
Recursul, potrivit Titlului V, Capitolul I C. proc. civ., este cale de atac extraordinară, nedevolutivă, care se exercită numai cu respectarea cerinţelor stabilite de lege.
În acest sens, art. 3021 C. proc. civ., a prevăzut menţiunile obligatorii pe care trebuie să le conţină cererea de recurs.
Printre aceste menţiuni, la lit. c), s-a stipulat obligaţia de a se indica motivele de nelegalitate pe care se întemeiază cererea de recurs, conform cărora aceasta trebuie să cuprindă sub sancţiunea nulităţii dezvoltarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază, cu raportare strictă şi limitativă la cazurile de modificare sau casare prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.
Din expunerea argumentelor aduse în susţinerea recursului, se constată că deşi s-au invocat dispoziţiile de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., recurenta nu a structurat şi nu a dezvoltat aceste motive, în conformitate cu dispoziţiile art. 3021 lit. c) C. proc. civ.
Prin urmare, motivele de netemeinicie invocate prin cererea de recurs, nu pot face obiectul analizei instanţei de recurs, având în vedere faptul că partea a avut la dispoziţie o judecată de fond în faţa primei instanţe şi o rejudecarea a fondului în apel.
Astfel fiind, se constată că recursul declarat de pârâta SC G.N.N.T. SRL Bucureşti, împotriva deciziei nr. 23/ COM din 1 martie 2010 a Curţii de Apel Constanţa a fost formulat cu încălcarea dispoziţiilor art. 3021 lit. c) C. proc. civ. şi în consecinţă, urmează a fi sancţionat cu nulitatea acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia nulităţii recursului declarat de pârâta SC G.N.N.T. SRL Bucureşti invocată de intimata reclamantă SC T. SA Constanţa.
Constată nulitatea recursului declarat de pârâta SC G.N.N.T. SRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 23/ COM din 1 martie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3528/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3621/2010. Comercial → |
|---|
