ICCJ. Decizia nr. 3621/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3621/2010
Dosar nr. 9284/2/2006
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău, S.I.F. M. în contradictoriu cu A.V.A.S. BUCUREŞTI a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite iniţiată prin somaţia de executare comunicată de către intimată în baza biletului la ordin emis de către SC T.A. SRL Piatra Neamţ în favoarea SC B. SA în valoare de 500.000 DOLARI S.U.A., bilet la ordin emis la 3 iunie 1996 şi scadent la 3 iunie 1997, pe care apare o menţiune referitoare la acordarea unui aval de către F.P.P. II MOLDOVA.
Judecătoria Bacău, prin sentinţa civilă nr. 7752 din 14 septembrie 2006, a admis excepţia necompetentei materiale a Judecătoriei Bacău şi a declinat competenta de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, în temeiul dispoziţiilor art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998.
Prin decizia nr. 375 din 8 aprilie 2009 a Tribunalului Bacău s-a luat act de renunţarea la judecata recursului formulat de recurenta-contestatoare S.I.F. M.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, iar la termenul din 20 octombrie 2009 contestatoarea S.I.F. M. a precizat că renunţă la capetele de cerere menţionate la pct. 1-8 din contestaţia la executare, solicitând a fi supuse judecăţii doar excepţia prescripţiei obligaţiei de plată a biletului la ordin; neîndeplinirea şi violarea formalităţilor legale în ceea ce priveşte executarea biletului la ordin; încălcarea autonomiei cambiale la moment executării silite.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin sentinţa nr. 6 din 19 ianuarie 2010, a admis contestaţia la executare formulată de contestatoarea S.I.F. M. împotriva executării silite iniţiată prin somaţia de executare comunicată în baza biletului la ordin emis în data de 03 iunie 1996 la Piatra Neamţ şi scadent în 03 iunie 1997 Piatra Neamţ pentru suma de 500.000 DOLARI S.U.A. de către SC T.A. SRL Piatra Neamţ în favoarea SC B. SA.
A admis excepţia prescripţiei dreptului la executare silită şi a anulat executarea silită iniţiată de A.V.A.S. BUCUREŞTI în considerarea B.O. în valoare 500.000 DOLARI S.U.A. emis la 3 iunie 1996 de către SC T.A.I. SRL Piatra Neamţ în favoarea SC B. SA şi avalizat de F.P.P. II M., actual S.I.F. M., cu data scadenţei la 3 iunie 1997, constatând prescris dreptul la executare silită.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că, nu sunt incidente dispoziţiile art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998 privind termenul special de prescripţie de 7 ani, în cauză, fiind incidente dispoziţiile Legii nr. 58/1934, biletul la ordin are ca dată scadentă 3 iunie 1997, iar potrivit actelor din dosar rezultă că A.V.A.S. a somat societatea debitoare la 14 iunie 2006, astfel că, termenul de 3 ani socotit de la data scadenţei biletului la ordin s-a împlinit în anul 2000, iar executarea silită pornită de A.V.A.S. BUCUREŞTI era prescrisă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs intimata A.V.A.S. BUCUREŞTI, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, în subsidiar solicită, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9, 3041 C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate și respingerea contestaţiei la executare ca neîntemeiată, în cauză nefiind aplicabile dispoziţiile Legii nr. 58/1934 privind prescripţia de 3 ani, investirea biletului la ordin si somaţia cambială.
În motivarea recursului, recurenta invocă excepţia inadmisibilităţii contestaţiei la executare formulată împotriva somaţiei de plată emisă de A.V.A.S. BUCUREŞTI, apreciind că în cauză s-a formulat o contestaţie împotriva unei comunicării a titlurilor executorii efectuată de A.V.A.S., conform dispoziţiilor art. 41 art. 58 din O.U.G. nr. 51/1998 şi în opinia sa, această comunicare nu reprezintă un act de executare silită.
Recurenta susţine, în temeiul dispoziţiilor art. 387 coroborate cu dispoziţiile art. 399 C. proc. civ., că este inadmisibilă contestaţia la executare formulată împotriva „somaţiei” de plată, în lipsa unui act de executare silită al A.V.A.S., contestatoarea nefiind prejudiciată în vreun fel de această procedură prealabilă.
Mai arată recurenta că, în mod greşit s-a apreciat de către instanţa de fond incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 58/1934 privind termenul de prescripţie de 3 ani, în cauză fiind aplicabil termenul de prescripţie de 7 ani prevăzut de dispoziţiile art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998, modalitatea de calcul a acestui termen special de prescripţie de 7 ani, se face de la data preluării creanţei de către A.V.A.S., sens în care face referire şi practica instanţei supreme.
În aceste condiţii, recurenta apreciază că, în cauză, nu operează termenul de prescripţie cambială de 3 ani pentru că A.V.A.S. nu execută şi nu somează executarea unui bilet la ordin ci, prin actul de executare contestat S.I.F. M. a fost „somată” să achite debitul/creanţa SC T.A. SRL pentru a cărui restituire a garantat.
Analizând critica adusă deciziei atacate, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând ca recursul intimatei A.V.A.S. BUCUREŞTI să fie respins, pentru următoarele considerente:
Cu privire la excepţia inadmisibilităţii contestaţiei la executare ridicată de recurentă, cu invocarea dispoziţiilor art. 387 coroborate cu dispoziţiile art. 399 C. proc. civ., faţă de precizările contestatoarei depuse la termenul din 20 octombrie 2009, prin care a arătat că înţelege să conteste executarea silită pornită de A.V.A.S. şi formele de executare, Înalta Curte urmează a respinge excepţia invocată, pentru următoarele considerente:
Contestatoarea S.I.F. M. SA în calitate de avalist a biletului la ordin emis la data de 3 iunie 1996 cu scadenta în 3 iunie 1997 de către SC T.A. SRL în favoarea SC B. SA pentru suma de 500.000 DOLARI S.U.A. este un debitor în regres, iar executarea silită împotriva acestuia este supusă normelor speciale prevăzute de Legea nr. 58/1934.
Art. 94 din Legea nr. 58/1934 prevede în mod imperativ că orice acţiuni ce rezultă din cambie, text care se aplică şi biletului la ordin împotriva acceptantului, se prescriu în termen de 3 ani, care curge de data scadenţei.
Prescripţia cambială curge de la scadenţă atât pentru dreptul la acţiune cât şi pentru dreptul la executare silită, posesorul titlului având potrivit art. 63 din acelaşi act normativ un drept de opţiune între a promova acţiunea cambială directă sau a trece la executarea cambială.
In speţă, se constată că recurenta, în mod efectiv, a trecut la executare, iar somaţia primită prevedea în mod expres că dacă în 5 zile lucrătoare nu se va plăti suma, se va dispune blocarea conturilor contestatoarei, ori, în calitate de persoană prejudiciată, exista un interes pentru introducerea contestaţiei la executare, pe care aceasta a promovat-o cu scopul de a obţine desfiinţarea actelor de executare întocmite cu nerespectarea dispoziţiilor legale.
Întrucât în dreptul cambial nu sunt prevederi legate de contestaţia la executare, dar se admite că aceasta poate fi promovată după regulile generale, se reţine că pe această cale partea interesată poate cere sancţionarea nerespectării dispoziţiilor privitoare la actele de executare silită, cu alte cuvinte pe această cale pot fi îndepărtate prin anulare actele de executare.
În condiţiile în care s-ar admite că debitorul cambial (avalistul în speţă) nu are la dispoziţie contestaţia la executare silită, s-ar ajunge la o soluţie inechitabilă, ca debitorul urmărit, atunci când formalităţile de executare ar fi început, să nu aibă la dispoziţie nicio cale de atac specifică execuţiei.
În raport de aceste prevederi legale, se constată că executarea silită a biletului la ordin cade sub incidenţa legii nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, ale cărei dispoziţii nu au fost modificate sau abrogate prin O.U.G. nr. 51/1998, astfel că, fată de data scadentei biletului la ordin în valoare de 500.000 DOLARI S.U.A. - 3 iunie 1997, somaţia de executare expediată contestatoarei în temeiul acestui titlu executor la data de 14 iunie 2006 a fost comunicată peste termenul de 3 ani prevăzut de Legea nr. 58/1934.
De asemenea, se constată că, în speţă, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998 privind termenul special de prescripţie de 7 ani, întrucât acest act normativ nu cuprinde dispoziţii derogatorii de la Legea specială nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, fiind Iară relevanţă faptul că titularul biletului la ordin este A.V.A.S. sau că dreptul incorporat în acest bilet reprezintă o creanţă neperformantă preluată de la B.
Aceasta rezultă şi din dispoziţiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, care prevăd la art. 63 că o lege specială nu poate fi abrogată de o altă lege decât în mod expres şi poate fi dispusă, de regulă printr-o dispoziţie distinctă la finalul actului normativ respectiv.
Chiar în situaţia în care s-ar aplica termenul special de prescripţie de 7 ani prevăzut de O.U.G. nr. 51/1998, somaţia la executare din 14 iunie 2006 a fost comunicată după împlinirea acestui termen, care se calculează de la data scadenţei - 3 iunie 1997 şi nu de la data preluării creanţei A.V.A.S.
Aşa fiind, în considerarea dispoziţiilor legale mai sus-evocate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul intimatei A.V.A.S. BUCUREŞTI.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefundat, recursul declarat de intimata A.V.A.S. BUCUREŞTI împotriva sentinţei nr. 6 din 19 ianuarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3545/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3625/2010. Comercial → |
|---|
