ICCJ. Decizia nr. 3445/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3445/2010
Dosar nr. 174/1285/2009
Şedinţa publică din 21 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Comercial Cluj, în data de 22 ianuarie 2009, reclamanta SC F.B.R. SRL (fostă SC V.S.T.R.C.G.E. SRL), cu sediul social în Târgu Mureş, a chemat-o în judecată pe pârâta SC C.T.C. SRL, cu sediul social în Cluj Napoca, solicitând instanţei, ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 870.436,9 lei, reprezentând 850.000 lei – sumă încasată de către pârâtă prin executarea scrisorii de garanţie bancară emisă de către U.T. Bank; 1.785 lei – contravaloarea documentaţiei de atribuire; 11.900 lei – contravaloarea taxei de participare la licitaţie; 4.618 lei – contravaloarea comisioanelor bancare pentru acordarea scrisorii de garanţie bancară, 2.133,9 lei alte cheltuieli cu participarea la licitaţie. S-a solicitat totodată, obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale comerciale aferente debitelor menţionate la petitul principal, de la data scadenţei şi până la data plăţii efective şi integrale, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a participat, în calitate de lider în asociere cu F.B.S. KFT Ungaria, ca ofertant la licitaţia restrânsă pentru atribuirea contractului de execuţie lucrări, „Licitaţie Blocuri tip A – Arhitectură + Rezistenţă" iniţiată de societatea pârâtă, conform anunţului publicat în ziarul F., în data de 16 mai 2008. Locul de prestare a serviciilor de antrepriză în construcţii era indicat în anunţul de licitaţie ca fiind Cartierul Tineretului Cluj-Napoca, Păşunea S., B-dul M. Reclamanta a achitat toate taxele aferente participării la licitaţie, a elaborat şi depus la societatea pârâtă o ofertă completă şi competitivă, în conformitate cu documentaţia de atribuire a licitaţiei şi a prezentat scrisoare de garanţie bancară în cuantum de 850.000 lei – cu titlu de garanţie de participare la licitaţie (conform S.G.B. emisă de către U.T. Bank în data de 30 mai 2008). În conţinutul documentaţiei de atribuire nu se regăseşte contractul de execuţie de lucrări care ar fi urmat să fie semnat ulterior de câştigătorul licitaţiei. Urmare a şedinţei comisiei de evaluare a ofertelor, întrunită în data de 3 iunie 2008, precum şi după soluţionarea contestaţiilor, reclamanta a fost desemnată câştigătoare a licitaţiei, oferta acesteia întrunind punctajul maxim de 100 de puncte, fiind astfel cea mai bună ofertă atât din punct de vedere tehnic, cât şi financiar. Prin adresa emisă de către societatea pârâtă din 12 iunie 2008, reclamanta a fost invitată la sediul acesteia pentru „analizarea contractului de execuţiei de lucrări". Începând cu data de 17 iunie 2008 au început discuţiile între reclamantă şi pârâtă pentru negocierea clauzelor contractului de antrepriză în construcţii (proiectul contractului fiind propus spre negociere de către societatea pârâtă, ulterior finalizării licitaţiei). Fiind vorba despre un contract complex având drept obiect o lucrare de antrepriză de anvergură, pentru o sumă considerabilă, negocierea clauzelor contractuale s-a desfăşurat pe parcursul a repetate întâlniri, care nu au putut fi finalizate la momentul oportun datorită informaţiilor /avizelor suplimentare pe care pârâta trebuia să le solicite băncii finanţatoare, precum şi prin corespondenţă e-mail – pe parcursul a aproximativ două luni. Orice întâlnire s-a solicitat a avea loc doar la sediul pârâtei din Cluj-Napoca, reclamanta având sediul în Târgu Mureş. Cu toate acestea, mereu, ea a fost disponibilă pentru a se întâlni şi negocia clauzele contractului de antrepriză.
De asemenea, în data de 8 iulie 2008, reclamanta a primit de la societatea pârâtă proiectul tehnic de rezistenţă pentru lucrarea pe care urma să o edifice, documentaţie care a completat şi prelungit negocierile contractuale. În data de 8 august 2008, în mijlocul procedurilor de negociere, pârâta a întrerupt brusc şi unilateral procedurile de negociere a clauzelor contractului, somând-o pe reclamantă să accepte şi să semneze contractul de antrepriză în forma existentă la acea dată, fără a se accepta orice continuare a negocierilor, sub ameninţarea executării scrisorii de garanţie bancară emisă de către U.T. Bank în data de 30 mai 2008 în valoare de 850.000 lei. Văzând atitudinea refracturată a pârâtei, care în loc să încerce o reală negociere a clauzelor contractuale, a somat-o pe reclamantă să semneze contractul, sub sancţiunea încasării scrisorii de garanţie bancară, aceasta a solicitat pârâtei să probeze că deţine resursele financiare necesare realizării investiţiei. Cu toate încercările reclamantei de a ajunge la un acord privind clauzele contractuale şi de a obţine o reală negociere a contractului de antrepriză, care să profite ambelor părţi contractante, aceasta nu a găsit înţelegere la pârâtă. Având în vedere faptul că reclamanta a obţinut emiterea scrisorii de garanţie bancară în valoare de aproape 1 miliard de lei vechi cu concursul partenerului acesteia – F.B.S. KFT Ungaria – persoană juridică maghiară care a garantat achitarea acestei sume, iar spre sfârşitul verii 2008 în Comunitatea Europeană (respectiv Ungaria) era deja declanşată criza financiară care a atins România abia în toamna aceluiaşi an, reclamanta a fost îndrumată de către partenerul acesteia să solicite pârâtei garantarea executării contractului de antrepriză. Dat fiind faptul că întreaga procedură de licitaţie organizată de către pârâtă a fost copiată după modelul procedurii de licitaţie în cadrul achiziţiilor publice, reclamanta a făcut trimitere la acelaşi act normativ şi a solicitat pârâtei să facă dovada resurselor financiare necesare plăţii preţului contractului. Cu toate acestea, societatea pârâtă a procedat la sfârşitul lunii august 2008 la executarea S.G.B. şi la încasarea contravalorii acesteia, prevalându-se în mod injust de ipoteza refuzului societăţii antreprenor de a semna contractul de execuţie de lucrări în perioada de valabilitate a ofertei. În susţinerea relei-credinţe a societăţii pârâte, reclamanta a arătat prelungirea valabilităţii acesteia, cum ar fi făcut orice beneficiar care ar fi fost real interesat în a duce la bun sfârşit investiţia demarată şi a finaliza orice demers care era necesar executării contractului de antrepriză, ci a ales calea cea mai facilă, aceea a încasării unei sume considerabile, care nu îi aparţinea. Reclamanta nu a refuzat semnarea contractului, astfel că societatea pârâtă nu era îndreptăţită să execute scrisoarea de garanţie bancară, nefiind incidente prevederile literei C din conţinutul scrisorii de garanţie, de care pârâta s-a prevalat.
Tribunalul Comercial Cluj, prin sentinţa nr. 1334 din 6 aprilie 2009, a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a fost investită cu problema ridicată între părţi, respectiv în ce măsură pârâta avea dreptul să încaseze scrisoarea de garanţie bancară şi cui îi este imputabilă nefinalizarea convenţiei încheiate prin semnarea contractului de execuţie.
De asemenea trebuia lămurit şi temeiul juridic al răspunderii pârâtei, reclamanta susţinând că ar fi vorba de o răspundere civilă delictuală, între părţi neîncheindu-se un contract propriu-zis, pârâta învederând că nu poate fi vorba de o răspundere civilă delictuală rezultată în urma licitaţiei organizată.
Este evident că între actele constituind documentaţia licitaţiei existau şi unele criterii esenţiale ale contractului ce urma să fie încheiat ulterior, semnat şi eventual completat, dar bineînţeles că în condiţiile şi având la bază clauzele pe care pârâta a dorit să le stabilească deja. Nimeni nu a obligat-o pe reclamantă să se angajeze într-o licitaţie dacă ea ar fi considerat că ceva nu este în regulă. De asemenea, anterior licitaţiei, reclamanta nu a cerut lămuriri sau clarificări organizatorului ei, acest lucru nefiindu-i interzis.
Între părţi s-a purtat o bogată corespondenţă referitoare la unele clauze ale contractului ce i-a fost trimis, pârâta dorind eliminarea sau schimbarea unor condiţii ce se presupune totuşi că au fost acceptate prin participarea la licitaţie. Văzând că nu poate obţine un contract mai favorabil ei decât cel propus de către pârâtă, reclamanta a formulat ea pretenţii faţă de SC C.T.C. SRL, uitând că ea este cea care s-a angajat în licitaţie, în condiţiile stabilite de către organizatorul licitaţiei, solicitând ca aceasta să facă dovada asigurării fondurilor necesare plăţii lucrărilor, pretinzând şi majorarea cu 5% a preţurilor materialelor. Este foarte probabil că dacă pârâta ar fi ştiut de la bun început pretenţiile reclamantei nu ar mai fi declarat-o câştigătoare a licitaţiei, atribuind contractul unui alt executant. Practic, reclamanta acţionat cu o totală rea-credinţă, oferind iniţial o ofertă ce nu a putut fi refuzată de către pârâtă, fiind cea mai bună dintre cele care au participat la licitaţie, ulterior urmărind „îmbunătăţirea" ei, dar în favoarea sa.
Astfel, pârâta pe bună dreptate a trecut la încasarea garanţiei bancare, termenul de trei luni de zile pentru realizarea acestei operaţiuni apropiindu-se de final, dând dovadă de bună credinţă din moment ce a aşteptat un timp suficient de mare pentru ca totuşi, reclamanta să binevoiască să semneze contractul, aşa cum s-a obligat. Prin multitudinea observaţiilor făcute, reclamantei este evident că nu i-a mai convenit finalizarea convenţiei încheiată în urma câştigării licitaţiei, prin semnarea însuşi a contractului de realizare de lucrări, trăgând de timp pentru ca termenul pentru care a fost constituită scrisoarea de garanţie bancară să ajungă la final, ea să-şi recupereze banii şi să se retragă din afacere, fără nici o pierdere însemnată. Se poate susţine că reaua-credinţă a pârâtei a existat de la bun început, înainte de a participa la licitaţie ea constituindu-şi un mod de operare prin care să obţină foloase ulterioare şi neoferite iniţial de către organizatorul licitaţiei.
Chiar dacă se poate susţine că obligaţia născută în urma licitaţiei nu este una de rezultat, care în mod automat să constea în semnarea contractului, s-a dovedit reaua credinţă a reclamantei în negocierile purtate, ea neavând nici un motiv plauzibil să refuze semnarea actului. Exista şi posibilitatea ca pârâta să fie cea care să schimbe condiţiile cerute iniţial în oferta pe care chiar ea a întocmit-o, fiind evident că atunci refuzul reclamantei de semnare a contractului ar fi fost justificat şi din punct de vedere legal.
Împotriva soluţiei instanţei de fond, a formulat apel reclamanta, în dezvoltarea motivelor învederându-se că prima instanţă tranşează contradicţia dintre părţile litigante cu privire la temeiul răspunderii incidente în speţă, fără a arăta care sunt motivele pentru care nu se poate antrena răspunderea delictuală, respectiv care sunt motivele pentru care se antrenează răspunderea contractuală.
Raportul juridic dedus judecăţii derivă din faza pre-contractuală, de negocieri şi tratative.
Intimata a lansat o ofertă - adică un act juridic unilateral - asumându-şi obligaţia de a încheia un contract de antrepriză în construcţii, împrejurare dovedită prin înaintarea unui proiect de contract spre analizare către apelanta câştigătoarea licitaţiei.
Apelanta a răspuns la această ofertă printr-o contraofertă, asumându-şi fără dubiu obligaţia de a încheia un contract de antrepriză, ca rezultat al negocierilor.
În speţă nu s-a propus în documentaţia licitaţiei un contract standard sau clauze contractuale care să ţină de esenţa contractului de antrepriză. De aici şi necesitatea evidentă a negocierii acestor clauze cu privire la părţile care trebuiau să ajungă la un acord, acord în lipsa căruia contractul nu se putea semna, el neexistând.
Însăşi dovada existenţei negocierilor dintre părţi reprezintă dovada absenţei culpei apelantei şi a relei intenţii a intimatei în executarea scrisorii de garanţie bancară.
Pa parcursul negocierilor clauzelor contractuale, pârâta intimată a modificat inclusiv tipul şi cantitatea aferentă unora dintre lucrările de executat, aspect ce a condus la solicitarea apelantei la renegociere a unora dintre tarifele şi lucrările ofertate.
Din înscrisurile dosarului reiese cu evidenţă şi necontestat de nici o parte litigantă că între părţi nu a existat un contract, prin urmare nu se poate vorbi de existenţa unei răspunderi contractuale.
Întreruperea tratativelor a creat apelantei un prejudiciu, reprezentat de pierderea patrimonială efectiv suferită echivalentă cu sumele avansate în valoare de 870.436,9 lei, la care se adaugă dobânzile legale comerciale - de la data scadenţei şi până la data plăţii efective şi integrale.
Existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, este atestată de împrejurarea conform căreia întreruperea unilaterală de către pârâtă a tratativelor privind încheierea contractului de antrepriză a condus la pierderile în patrimoniul apelantei menţionate anterior.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 203 din 14 decembrie 2009 a respins apelul ca nefondat.
În fundamentarea soluţiei, instanţa de control judiciar a reţinut ca urmare a licitaţiei organizate de către pârâta SC C.T.C. SRL, reclamantei i-a fost atribuit contractul de execuţie de lucrări al ansamblului imobiliar „Cartierul Tineretului" din Cluj-Napoca.
Pentru a putea participa la licitaţia organizată, reclamanta a achiziţionat documentaţia aferentă, a completat formularele impuse şi a depus o scrisoare de garanţie bancară emisă de U.T. Bank SA pentru suma de 850.000 lei.
Conform prevederilor art. F.3 din Cap. I din documentaţia de licitaţie, contractul de execuţie a lucrărilor trebuia semnat de reclamanta SC F.B.R. SRL – câştigătoare a licitaţiei - în termen de 5 zile de la data transmiterii comunicării privind rezultatul aplicării procedurii. Această dată a fost data de 12 iunie 2008, când a fost transmisă apelantei adresa din 12 iunie 2008 privind înştiinţarea că oferta SC V.S.T.R.R.C.G.E. SRL, antecesoarea reclamantei, a fost declarată câştigătoare a licitaţiei.
Probele administrate în cauză relevă împrejurarea că reclamanta a achiziţionat documentaţia de licitaţie pusă la dispoziţie de organizatoarea licitaţiei, nu a formulat obiecţiuni şi nici nu a solicitat clarificări la conţinutul caietului de sarcini. De asemenea, reclamanta a depus oferta sa pentru lucrările care au făcut obiectul licitaţiei fără a formula rezerve şi fără a solicita modificarea termenului privind încheierea contractului de execuţie după desemnarea ofertei câştigătoare, deşi contractul de lucrări a fost comunicat reclamantei prin chiar documentaţia achiziţionată în vederea participării la licitaţie.
Corespondenţa comercială derulată între părţi atestă împrejurarea că ulterior momentului comunicării privind oferta declarată câştigătoare, reclamanta a dorit renegocierea unor clauze contractuale care vizau elemente esenţiale ale contractului şi care nu au fost contestate anterior şi întrucât aceste renegocieri s-au derulat pe parcursul mai multor zile, nesocotindu-se termenul menţionat în contractul comunicat, pârâta a procedat la încasarea garanţiei bancare, apreciind că reclamanta se face vinovată de neîncheierea convenţiei în forma stabilită de părţi.
În speţă, după cum corect a reţinut instanţa de fond, nu ne aflăm pe tărâmul răspunderii civile delictuale întrucât prejudiciul ce se solicită a fi reparat prin obligarea pârâtei la plata sumei solicitate nu rezultă dintr-o faptă ilicită extracontractuală ci din neexecutarea lato sensu a obligaţiilor născute din convenţia părţilor.
Astfel, în perioada ulterioară declarării ca fiind câştigătoare a ofertei reclamantei, aceasta şi-a asumat obligaţia de a încheia contractul de lucrări astfel cum i-a fost comunicat prin documentaţia achiziţionată, acest contract având stabilite toate elementele esenţiale necesare pentru ca un contract să fie valabil. Aşadar, din acest moment se poate susţine cu temei că între părţi a intervenit o promisiune bilaterală de a încheia contractul de lucrări în termenul stabilit şi care nu a fost modificat prin negocierea părţilor.
Se poate observa astfel că între reclamantă şi pârâtă a fost încheiat un acord de voinţe urmare a licitaţiei organizate de intimată, rezultând un raport contractual bilateral, obligaţia contractuală asumată fiind aceea de a se încheia contractul de execuţie pentru lucrările care au făcut obiectul licitaţiei; obligaţia asumată este una de rezultat iar dovada îndeplinirii obligaţiei poate fi făcută doar prin semnarea contractului de execuţie în termenul stabilit prin caietul de sarcini al licitaţiei.
Întrucât în speţă nu există dovada îndeplinirii obligaţiei asumate se poate susţine cu temei că ne aflăm în prezenţa unei neexecutări lato sensu a obligaţiei asumate iar solicitarea de despăgubiri a reclamantei se poate discuta doar pe tărâmul răspunderii civile contractuale şi nu pe cel delictual care presupune o obligaţie extracontractuală.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs, în termen şi legal timbrat reclamanta, criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Astfel se susţine că hotărârea instanţei de apel cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii, în sensul că în contra voinţei părţilor aceasta a reţinut că documentaţia de licitaţie echivalează cu contractul părţilor, şi că cea care a iniţiat renegocierea unor clauze contractuale a fost recurenta şi că între părţi a intervenit un acord de voinţă, rezultând un contract bilateral.
De asemenea se critică modul de interpretare a probatoriilor fapt ce a condus la interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii.
Raportul juridic al părţilor se circumscriu unui raport juridic delictual şi nu contractual, părţile litigante fiind în faza unei contraoferte – fază precontractuală de negocieri şi tratative, prealabilă realizării acordului de voinţă.
Recurenta consideră că instanţa de apel a aplicat greşit legea la situaţia de fapt, respectiv a apreciat incidente în speţă normele răspunderii civile contractuale, când incidentă era de fapt răspunderea civilă delictuală.
Intimata a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului motivat de faptul că raporturile dintre părţi sunt generate de un raport contractual în cadrul căruia părţile au avut obligaţii corelative, iar acceptarea prelungirii termenului pentru semnarea contractului de execuţie nu poate fi în nici un caz asimilată cu o renunţare la dreptul de a încheia contractul de execuţie.
Recursul este fondat.
Literatura juridică de specialitate este unanimă în a recunoaşte că răspunderea civilă delictuală este o formă a răspunderii civile care intervine printr-o faptă prejudiciabilă se încalcă o obligaţie instituită de lege şi se impune pentru repararea pagubelor cauzate prin fapte ilicite extracontractuale.
Principiile şi regulile răspunderii civile delictuale sunt aplicabile în toate situaţiile în care unei persoane i s-a cauzat un prejudiciu printr-o faptă ilicită extracontractuală adică prin acea conduită prin care se încalcă obligaţia generală prevăzută de lege de a nu aduce atingere drepturilor şi intereselor legitime ale celorlalte persoane sau prin neexecutarea lato sensu a obligaţiilor născute dintr-o faptă ilicită şi dintr-un act juridic unilateral.
Criticile formulate de recurentă chiar dacă fac referire la aspecte de netemeinicie cu referire la pct. 7 şi 8 al art. 304 C. proc. civ. se circumscriu motivelor de nelegalitate.
Astfel, făcând referire la interpretarea greşită a actului dedus judecăţii care conduce la schimbarea naturii ori înţelesului lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia instanţa poate casa hotărârea judecătorească.
În speţă raportul juridic dintre părţile litigante se circumscrie unui raport juridic delictual şi nu contractual – părţile fiind în faza unei contraoferte – fază pre-contractuală, de negocieri şi tratative, prealabilă realizării acordului de voinţe, după cum urmează:
Pârâta intimată a lansat o ofertă – adică un act juridic unilateral – asumându-şi obligaţia de a încheia un contract de antrepriză în construcţii, împrejurare dovedită prin înaintarea unui proiect de contract spre analizare către subscrisa recurentă câştigătoare a licitaţiei.
Recurenta-reclamantă a răspuns la această ofertă printr-o contraofertă, asumându-şi fără dubiu obligaţia de a încheia un contract de antrepriză, ca rezultat al negocierilor.
Din înscrisurile dosarului reiese cu evidenţă şi necontestat că între părţi nu a existat un contract (nici măcar în raportul juridic guvernat de procedura licitaţiei), prin urmare nu se poate vorbi de existenţa unei răspunderi contractuale.
Instanţa de apel a aplicat greşit legea la situaţia de fapt, respectiv a apreciat incidente în speţă normale răspunderii civile contractuale, când incidentă era de fapt răspunderea civilă delictuală.
În speţă nu a existat un raport contractual între părţi, nici în raportul juridic guvernat de procedura licitaţiei, cât nici în raportul juridic care ar fi fost guvernat de contractul de execuţie a lucrărilor – întrucât:
– raportul juridic guvernat de procedura licitaţiei este un raport delictual, guvernat de o fază pre-contractuală, a negocierilor şi a tratativelor; în speţă nu a operat niciodată acordul de voinţă al părţilor cu privire la toate clauzele contractuale care ar fi trebuit să guverneze raporturile părţilor – deoarece documentaţia de atribuire nu conţine clauzele viitorului contract (clauze necesare potrivit legislaţiei în vigoare) şi nici nu poate fi asimilată unui contract.
- raportul juridic care ar fi fost guvernat de contractul de execuţie a lucrărilor nu a început.
Raportul juridic în temeiul căruia pârâta intimată a încasat scrisoarea de garanţie bancară antrenează răspunderea sa delictuală, fiind un raport premergător realizării acordului de voinţe al părţilor – fază pre-contractuală, de negocieri şi tratative. Faptul că recurenta a participat la procedura licitaţiei şi a fost declarată câştigătoare nu înseamnă că în speţă a operat un acord de voinţe care a dat naştere unui contract. Contractul de antrepriză în construcţii presupune în primul rând (ca orice contract) reunirea pe deplin concordantă a voinţei părţilor asupra tuturor clauzelor contractuale, iar sub aspectul formei, în mod deosebit, voinţa părţilor trebuie să îmbrace forma unui înscris material, a cărui încheiere scrisă este cerută de lege ad probationem, înscris care în speţă nu a fost însuşit prin semnătură de părţi.
În conţinutul documentaţiei de atribuire nu se regăseşte contractul de execuţie de lucrări care ar fi urmat să fie semnat ulterior de câştigătorul licitaţiei, iar astfel investitorul şi-a asumat negocierea tuturor clauzelor unui contract ulterior licitaţiei; acest lucru este confirmat chiar de atitudinea pârâtei, respectiv de negocierile care au urmat momentului în care proiectul de contract a fost comunicat prin corespondenţă electronică subscrisei societăţi câştigătoare a licitaţiei; arătăm că documentaţia de selecţie a candidaţilor conţine exclusiv date care privesc obligaţiile antreprenorului, în nici un caz clauze privind scadenţa plăţilor ce vor fi efectuate de investitor (pârât) penalităţi percepute, răspunderea părţilor contractuale etc. Toate aceste din urmă aspecte au fost reglementate unilateral de către pârâtă prin propunerea sa de contract.
Discuţiile cu privire la clauzele contractuale, care au avut loc pe parcursul aproape 2 luni între societatea recurentă (viitor antreprenor) şi societatea pârâtă (viitor beneficiar) au din punct de vedere juridic valoarea unor oferte cărora li s-a răspuns cu contraoferte, deoarece acceptarea condiţionată sau limitată a ofertei ori propunerea de modificări a clauzelor esenţiale ale viitorului contract este echivalentă cu refuzarea ofertei, iar acceptarea are valoarea unei contraoferte.
Mai mult, pe parcursul negocierilor clauzelor contractuale, pârâta intimată a modificat inclusiv tipul şi cantitatea aferentă unora dintre lucrările de executat (fapt probat cu extrasele din corespondenţa părţilor), aspect ce a condus la solicitarea recurentei de renegociere a unora dintre tarifele şi lucrările ofertate.
Recurenta nu a refuzat semnarea contractului – astfel încât în speţă nu sunt incidente prevederile art. C.9.5 lit. c) din Cap.I „Informaţii generale privind procedura" din Documentaţia de atribuire care prevăd că" beneficiarul are dreptul de a vira garanţia pentru participare în bugetul propriu, ofertantul pierzând suma constituită, atunci când aceasta din urmă se află în oricare din următoarele situaţii: [..] c) oferta sa fiind stabilită câştigătoare, refuză să semneze contractul de execuţie de lucrări în perioada de valabilitate a ofertei".
Singurele dovezi existente sunt cu privire la insistenţa de a negocia toate clauzele care ţin de esenţa unui contract de antrepriză. Nimic din economia dosarului nu probează existenţa vreunuia dintre cazurile care ar fi legitimat intimata la executarea scrisorii de garanţie bancară.
Analizând formularul scrisorii de garanţie bancară care a fost inclus în documentaţia de atribuire – se observă care sunt cele trei situaţii limitative care confereau titularului scrisorii dreptul de a încasa contravaloarea acesteia:
- ofertantul şi-a retras oferta în perioada de valabilitate a acesteia;
- oferta sa fiind stabilită câştigătoare, ofertantul nu a constituit garanţia de bună-execuţie în perioada de valabilitate a ofertei;
- oferta sa fiind stabilită câştigătoare, ofertantul a refuzat să semneze contractul de execuţie de lucrări în perioada de valabilitate a ofertei.
Instanţa a ignorat faptul că scrisoarea de garanţie bancară a fost încasată în mod ilicit de către societatea intimată, în argumentarea acesteia, tocmai ca urmare a pretinsului fapt că recurenta a refuzat încheierea contractului de execuţie de lucrări – prin urmare, însăşi intimata recunoaşte faptul că nu s-a ajuns la un acord de voinţe al părţilor referitor la contractul de execuţie de lucrări.
Intimata a întrerupt unilateral tratativele privind încheierea contractului, ceea ce reprezintă un fapt ilicit;
Întreruperea tratativelor ne-a creat un prejudiciu – reprezentat de pierderea patrimonială efectiv suferită echivalentă cu sumele avansate în valoare de 870.436,9 lei.
Existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu – atestată de împrejurarea conform căreia întreruperea unilaterală de către pârâtă a tratativelor privind încheierea contractului de antrepriză a condus la pierderile în patrimoniul subscrisei menţionate anterior (şi îmbogăţirea proporţională a pârâtei intimate, fără un temei juridic);
Existenţa vinovăţiei pârâtei intimate în întreruperea negocierilor contractuale. Considerăm că fapta pârâtei a fost săvârşită cu intenţie, aceasta arătând în cadrul procedurii concilierii directe că a încasat scrisoarea de garanţie bancară pentru că nu voia să expire valabilitatea acesteia – fiind mai interesată a-şi apropia suma de 850.000 ron, decât a încerca în vreun mod continuarea negocierilor cu subscrisa în vederea încheierii contractului.
În aceste condiţii văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., coroborat cu art. 274 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta CRH S.C. SRL, judeţul Prahova (fosta SC F.B.R. SRL Târgu Mureş) împotriva deciziei nr. 203 din 14 decembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, pe care o modifică în sensul că admite apelul aceleiaşi părţi.
Schimbă în parte sentinţa comercială nr. 1334 din 6 aprilie 2009 a Tribunalului Comercial Cluj, în sensul că admite în parte acţiunea reclamantei şi obligă pârâta SC C.T.C. SRL Cluj Napoca la plata sumei de 850.000 lei, sumă încasată de pârâtă prin executarea scrisorii de garanţie bancară emisă de U.T. Bank.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Obligă intimata SC C.T.C. SRL Cluj la 31.600 lei cheltuieli de judecată către reclamanta CRH S.C. SRL.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 21 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3443/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3448/2010. Comercial → |
|---|
