ICCJ. Decizia nr. 3448/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3448/2010
Dosar nr. 2247/104/2009
Şedinţa publică din 21 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Olt, secţia comercială de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 1034 din 13 octombrie 2009 a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active ca neîntemeiată.
A admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâta S.M.R. SA Balş şi a respins acţiunea reclamantului T.G. ca prescrisă.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că reclamantul T.G. a solicitat obligarea pârâtei S.M.R. SA Balş la restituirea a 100 t şină cale ferată, a 1.200 buc. traversă lemn, la 4,8 t placă prindere şi la 2,4 t şurub trifon, sau la plata contravalorii acestora în sumă de 296.000 lei.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că la data de 2 mai 2005 a încheiat cu pârâta proces-verbal de predare primire privind bunurile enumerate în cerere, stabilindu-se un termen de 60 de zile în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare şi achitării contravalorii acestora.
Reclamantul a menţionat că la 14 aprilie 2008 a convocat pârâta în vederea soluţionării litigiului pe cale amiabilă.
În privinţa excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantului instanţa a reţinut că a aceasta este neîntemeiată, în raport de nota de comandă emisă de pârâtă şi de procesul-verbal de predare-primire care poartă ştampila societăţii pârâte.
Cu privire la excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune s-a apreciat că în raport de dispoziţiile art. 1 din Decretul nr. 167/1958 dreptul la acţiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, art. 3 stabilind că termenul general de prescripţie este de 3 ani.
Reclamantul, în cauză, a revendicat bunuri care au fost predate la data de 2 mai 2005, iar cererea sa a fost formulată la 29 mai 2009, cu depăşirea termenului de prescripţie.
Nu s-a reţinut ca motiv de întrerupere a termenului de prescripţie, susţinerea reclamantului că a notificat pârâtei datoria şi că a convocat pe reprezentanţii acesteia pentru soluţionarea litigiului la 14 aprilie 2008.
Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prin Decizia nr. 21 din 9 februarie 2010 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva hotărârii instanţei de fond, menţinându-se aceeaşi motivare ca a Tribunalului Olt.
Împotriva menţionatei decizii, reclamantul T.G. a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, casarea deciziei şi sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.
În criticile formulate, recurentul reclamant T.G. a susţinut în esenţă că atât instanţa de apel cât şi instanţa de fond au interpretat greşit dispoziţiile legale cu privire la acţiunea în revendicare mobiliară, care în opinia sa este imprescriptibilă. Totodată, a precizat că acţiunea în revendicare fie ea civilă sau comercială, este imprescriptibilă, că reclamantul poate să opteze pentru o acţiune care să izvorască din contract, caz în care se aplică termenul de prescripţie de 3 ani sau poate opta pentru acţiunea în revendicare, cum este în cazul de faţă, când acţiunea este imprescriptibilă.
Recurentul reclamant a depus şi note scrise la dosar.
Intimata-pârâtă S.M.R. SA Balş prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul reclamantului este nefondat.
Înalta Curte analizând Decizia recurată prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente, constată că în cauză nu se reţine nici una din situaţiile prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. care să conducă la casarea sau modificarea hotărârii.
Astfel se constată că în mod corect a reţinut Curtea de Apel Craiova, situaţia de fapt, în sensul că prin acţiunea formulată reclamantul a cerut restituirea unor bunuri mobile, enumerate în cererea sa, sau contravaloarea acestora, dacă bunurile nu mai există, în sumă de 296.000 lei; că bunurile au rămas la data de 2 mai 2005 în posesia pârâtei, fapt recunoscut de altfel şi de aceasta, urmând ca în termen de 60 de zile de la încheierea procesului-verbal de predare primire (2 mai 2005), să încheie contractul de vânzare-cumpărare şi plata contravalorii acestora; că acţiunea reclamantului este o acţiune reală mobiliară care se exercită pe temeiul dreptului real, purtând asupra unor bunuri mobile, dar şi personală mobiliară prin care se valorifică drepturi personale, de creanţă că acţiunea reclamantului este o acţiune mixtă prin care în acelaşi timp se valorifică un drept real şi un drept de creanţă, ambele drepturi având aceiaşi cauză, fiind născute din aceiaşi operaţiune juridică.
În cauză natura acţiunii este comercială, aceasta derivând dintr-o convenţie comercială, ea păstrându-şi acest caracter chiar dacă convenţia de vânzare-cumpărare nu a fost perfectată.
Potrivit dispoziţiilor art. 945 C. com., acţiunile derivând din acte care sunt comerciale numai pentru una din părţi, se prescriu pentru toate părţile contractante, în conformitate cu dispoziţiile legii comerciale.
Dispoziţiile Codului comercial privind prescripţia se aplică tuturor acţiunilor care rezultă din actele de comerţ, inclusiv din actele juridice care fac parte din categoria faptelor de comerţ unilaterale.
Este ştiut că potrivit art. 56 C. com., dacă un act este comercial numai pentru una din părţi, toţi contractanţii sunt supuşi, în privinţa acestui act, legii comerciale.
Ori termenele de prescripţie în materie comercială trebuie privite prin prisma dispoziţiilor Decretului nr. 167/1958.
Acţiunea în revendicare mobiliară formulată în cauză nu este imprescriptibilă, cum a susţinut recurentul-reclamant, astfel că potrivit art. 1 din Decretul nr. 167/1958, dreptul la acţiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în termenul de 3 ani prevăzut de lege.
Cum reclamantul era îndreptăţit să-şi ceară bunurile mobile sau, în cazul pierderii, contravaloarea acestora din data de 2 iulie 2005, iar acţiunea a fost formulată la data de 29 mai 2009, în mod corect Curtea de Apel Craiova a reţinut că dreptul material la acţiune al reclamantului este prescris.
Faţă de această situaţie, cum Decizia instanţei de apel este temeinică şi legală, Curtea în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează să respingă ca nefondat recursul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul T.G. împotriva deciziei nr. 21 din 9 februarie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 21 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3445/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3456/2010. Comercial → |
|---|
