ICCJ. Decizia nr. 3457/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3457/2010
Dosar nr. 5596/3/2009
Şedinţa publică din 21 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, sub nr. 5596/3 din 13 februarie 2009, reclamanta A.V.A.S. a solicitat instanţei obligarea pârâtului T.C. la plata sumei de 19.230.857 lei, reprezentând penalităţi de întârziere, calculate conform art. 14.1 din contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 29 din 19 iulie 2006, ca urmare a nerespectării clauzei inserate în art. 9.7 din contract.
Prin sentinţa comercială nr. 4907 din 26 martie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a fost respinsă acţiunea reclamantei, ca nefondată.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că potrivit clauzei 9.7 din contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 18/2006 părţile au stabilit că dividendele aferente acţiunilor înstrăinate, pentru anii fiscali 2005 şi 2006, până la data transferului dreptului de proprietate, se cuvin reclamantei vânzătoare.
Dreptul la dividende este însă condiţionat de înregistrarea unui profit real în urma activităţii desfăşurată de societate în cadrul unui an fiscal, dar şi de Decizia adunării generale a acţionarilor, care are competenţă în ceea ce priveşte modalitatea de utilizare a profitului societăţii.
Cum în speţa de faţă, A.G.A. a optat pentru distribuirea profitului obţinut, în contul de rezervă al societăţii şi nu sub forma de dividende către acţionari, rezultă că reclamantei nu i se cuvin dividende pentru anii financiari 2005 – 2006, deci nici penalităţi de întârziere, potrivit art. 14.1 din contract, nefiind culpa pârâtului că A.G.A. a hotărât în acest fel, votul său neinfluenţând luarea acestei hotărâri.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta.
Prin Decizia comercială nr. 544 din 9 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta A.V.A.S.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că, potrivit procesului-verbal din 5 aprilie 2007, încheiat în cadrul A.G.A., s-a hotărât ca dividendele aferente anilor 2005 şi 2006 să fie distribuite în contul de rezerve legale şi alte rezerve, astfel încât nu se poate reţine culpa pârâtului pentru nerespectarea clauzei prevăzute de art. 9.7 din contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni.
Prin Decizia comercială nr. 188 din 17 martie 2010 a aceleiaşi instanţe de apel, a fost admisă cererea de completare a dispozitivului deciziei comerciale nr. 544 din 9 decembrie 2009, în sensul că apelanta a fost obligată la 3000 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Împotriva primei decizii a declarat recurs reclamanta A.V.A.S. Bucureşti, aducându-i următoarele critici.
Decizia instanţei de apel este dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 969 şi respectiv 1082 C. civ., raportat la dispoziţiile art. 14.1 şi 9.7 din contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 18 din 19 iulie 2006.
Potrivit dispoziţiilor art. 9.7 din respectivul contract, părţile au convenit ca dividendele aferente acţiunilor, pentru anii fiscali 2005 şi 2006, până la data transferului dreptului de proprietate asupra acţiunilor, se cuvin vânzătorului, iar potrivit art. 14.1 din acelaşi contract, în cazul neîndeplinirii acestei obligaţii, cumpărătorul se obligă să plătească vânzătorului o penalitate de 60 % din preţul de vânzare prevăzut la art. 4 în termen de 30 de zile lucrătoare de la data notificării de către vânzător a neîndepliniri obligaţiei.
Recurenta susţine că în cauză există răspundere contractuală, iar debitorul nu a făcut dovada unei cauze străine care să nu-i fie imputabilă.
Recurenta a solicitat soluţionarea cauzei în lipsă.
Analizând Decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează.
Atât instanţa de apel cât şi prima instanţă au făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 969 şi 1082 C. civ., prin raportare la dispoziţiile art. 9.7 şi art. 14.1 din contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni, în cauză făcându-se pe deplin dovada existenţei unei cauze străine, care nu-i este imputabilă pârâtului, în legătură cu neexecutarea clauzei contractuale de plata dividendelor aferente anilor 2005 şi 2006, deoarece, potrivit procesului-verbal din 5 aprilie 2007 al A.G.A. a SC S.I.I.N.F. – Covasna SA, s-a hotărât ca dividendele aferente anilor financiari 2005 şi 2006 să nu fie distribuite acţionarilor, ci trecute în contul de rezerve legale şi alte rezerve.
Această situaţie nu este imputabilă pârâtului, hotărârea fiind luată fără ca votul său să aibă vreo importanţă în luarea acestei hotărâri, astfel că el nu poate fi obligat să dea reclamantei ceea ce pârâtul însuşi nu a primit.
Prin urmare, acesta nu datorează nici penalităţi de întârziere, fiind exonerat, ca urmare a intervenţiei unei cauze străine, anume hotărârea A.G.A.
Având în vedere cele de mai sus, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.
În baza art. 274 C. proc. civ., recurenta va fi obligată la 2000 lei cheltuieli de judecată către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 544 din 9 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Obligă recurenta la 2.000 lei cheltuieli de judecată către intimatul T.C.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 21 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3454/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3458/2010. Comercial → |
|---|
