ICCJ. Decizia nr. 3454/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3454/2010
Dosar nr. 105/295/2009
Şedinţa publică din 21 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Timiş, secţia comercială de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1110/ PI din 13 noiembrie 2009, a admis în parte acţiunea reclamantului P.G. şi a obligat pârâta SC B. SA Bucureşti să revină la condiţiile anterioare datei de 1 octombrie 2008, respectiv la dobânda de 9,95 % pe an, sub sancţiunea unor daune cominatorii de 100 lei/zi întârziere.
A respins cererea privind modificarea de către instanţă a dobânzii în raport cu rata de inflaţie cât şi a sintagmei „dobândă variabilă".
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Timiş a reţinut că între părţi s-a încheiat la data de 30 septembrie 2008 un contract de credit de consum prin care părţile au convenit o dobândă de 9,95 % pe an, valabilă în primele 90 de zile de la data acordării creditului, după care urma să fie aplicată dobânda variabilă pentru credite de nevoi personale în lei, în vigoare la acel moment.
După trecerea acestei perioade pârâta a majorat dobânda la 16,95 %, măsură reclamată la A.N.P.C. care a sancţionat operatorul economic şi a dispus revenirea la condiţiile contractuale existente înainte de data de 1 octombrie 2008.
Tribunalul Timiş a mai reţinut că chiar dacă sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 969 şi 970 C. civ., potrivit cărora contractul este legea părţilor, convenţia dintre părţi trebuie executată cu bună credinţă şi nu în mod abuziv.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, prin Decizia nr. 55/ A din 22 martie 2010, a admis apelul declarat de pârâta SC B. SA Bucureşti, a schimbat hotărârea instanţei de fond în sensul că a respins acţiunea reclamantului P.G.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, a reţinut că în anexa la Legea nr. 193/2009 la pct. 1 alin. (2) lit. a) se prevede că nu sunt considerate clauze abuzive într-un contract, acele clauze în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare îşi rezervă dreptul de a modifica rata dobânzi plătibile de către consumator, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivaţie întemeiată.
Instanţa a reţinut că adresa la care se face referire în motivarea primei sentinţe, depusă la dosar, este adresată de A.N.P.C. altei persoane şi nu reclamantului, astfel că aceasta nu are relevanţă în cauză.
Împotriva menţionatei decizii, reclamantul P.G. a declarat recurs în termen legal, la data de 25 martie 2010, conform dovezii aflată la fila 3 dosar recurs, iar motivele de recurs le-a depus la data de 20 octombrie 2010.
Recursul reclamantului urmează a se constata nul.
Potrivit art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cerere de recurs sau în termenul de recurs de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Potrivit art. 306 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul, dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (2).
Faţă de dispoziţiile legale menţionate, cum motivele de recurs s-au depus la 20 octombrie 2010, cu depăşirea termenului legal, şi cum în cauză nu există nici motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu, Curtea va constata nul recursul reclamantului P.G., conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamantul P.G. împotriva deciziei nr. 55/ A din 22 martie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 21 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3452/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3457/2010. Comercial → |
|---|
